8 lucruri pe care trebuie să le vezi în viața asta în Alba Iulia
Este cea mai mare, reprezentativă și bine-conservată cetate din Europa, iar în ultimii ani a fost restaurată și readusă la frumusețea ei de odinioară. Desigur, ar mai avea loc de mulți turiști, de multe activități interesante și monetizabile și de mai multă animație la ceas de seară, dar chiar și așa, cetatea Alba Carolina și orașul Alba Iulia merită cu prisosință titulatura de ,,Cealaltă Capitală” a României.
Orașul Alba Iulia, cu cetatea lui, a fost revelația verii mele, fără niciun dubiu.
A fost prima vizită, deși pe lista mea se afla de ani de zile și, chiar și mai ironic, tatăl meu a locuit trei ani acolo în urmă cu 40 de ani, ca inginer stagiar.
M-am dus ,,pe urmele lui” într-un fel, iar rezultatul descoperirilor mele a fost un oraș în care mi-aș dori să revin în fiecare an. Ceea ce voi și face, mai ales că festivaluri și evenimente notabile sunt destule.
Alba Iulia de acum nu mai seamănă cu cea din poveștile tatălui meu, atât în sensul cel mai bun al cuvântului (cetatea a fost restaurată superb și este îngrijită așa cum nu credeam că poate fi îngrijit un monument în România), cât și în cel mai puțin bun (tata mi-a tot povestit de bulevardul Transilvania, considerat cel mai frumos din țară pentru că începea de la Catedrala Reîntregirii Neamului și se termina în pădure, dar din păcate n-am mai găsit… pădurea, în locul ei sunt case acum).
Per total, în Alba-Iulia chiar m-am simțit ca într-o veritabilă capitală – nu degeaba sloganul lor este ,,Cealaltă Capitală” – într-un loc cu o identitate aparte și care știe să și comunice deștept.
Alba Iulia are și un logo al ei, celebra ,,stea în 7 colțuri”, stilizată și modernizată, care se regăsește pe orice, de la tarabele de suveniruri (care sunt de un bun-gust cum nu am găsit nicăieri) până la chioșcurile cu kurtos și covrigi, care sunt și ele făcute din lemn, discrete și extrem de frumos integrate în peisaj.
Dacă vă mai spun și că, în cele trei zile cât m-am plimbat prin cetate exista de fiecare dată cineva cu un aparat de tuns iarba care aranja gazonul, o să vi se pară cu adevărat SF, dar acesta e adevărul.
Mi-aș dori ca toată țara să fie îngrijită cum e îngrijită această cetate. Cu siguranță ne-ar fi măcar un pic mai bine.
Istoria scurtă a Albei Iulia și a cetății Alba Carolina
În povestea cetății se suprapun secole, personaje istorice și generații diferite. În anul 106 d.Hr, pe Dealul Citadelei, unde se află acum Alba Carolina, se afla așezarea romană Apulum și Castrul Roman al Legiunii a XIII-a Gemina (ale cărui urme sunt marcate în cetate), iar ulterior, în secolele XVI-XVII, tot acolo se afla Cetatea Medievală Bălgrad. Aici a intrat, la 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, pentru a înfăptui unirea politică între Transilvania, Moldova și Țara Românească.
Cetatea Alba Carolina așa cum o vedem acum a fost construită în secolul XVIII, ca fortificație militară a Imperiului Habsburgic în fața Imperiului Otoman. Peste tot în cetate, pe plăcuțele care explică istoria fiecărui cotlon din Alba Carolina, veți întâlni expresia ,,bastioane tip Vauban”. Acesta este numele inginerului francez care a consacrat tipul de fortificație folosit și la construcția Albei Carolina, un sistem elaborat menit să evite punctele moarte în linia de apărare. De aici și termenul de Cetatea Bastionară Alba Iulia Carolina.
Principele Eugeniu de Savoia – cel care a și aprobat planul inițial al cetății – a adus în Imperiul Habsburgic acest model de fortificație, contractându-l pentru proiect pe arhitectul italian Giovano Morano Visconti. Și numele lui îl veți întâlni prin cetate.
Tot aici, la Alba-Iulia, a fost proclamată la 1 decembrie 1918 Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, consemnată prin Declarația de la Alba Iulia. La 15 octombrie 1922, regele Ferdinand I și Regina Maria au fost încoronați în fața Catedralei Încoronării (sau Catedrala Reîntregirii Neamului).
În cele ce urmează, am încercat să sintetizez, cu multe imagini surprinse de mine – fiindcă, în acest caz, o imagine chiar face cât 1.000 de cuvinte – cele mai frumoase locuri din cetatea Alba Carolina. Vizitând pe viu orașul și cetatea, veți mai găsi încă multe, multe altele, dar lista de mai jos este menită să vă deschidă pofta de a cunoaște ,,Cealaltă Capitală”.
Cele 6 porți ale cetății
Cetatea se parcurge de la un cap la altul în cam 2 ore, dar are atât de multe cotloane, colțișoare ascunse și lucruri de descoperit încât o să vă fascineze. Am găsit iazuri cu pești aurii, intrânduri secrete, poteci care te duc către zone în care tronează câte un tun, câte un element istoric reconstituit, o bisericuță sau câte un vârf de deal de pe care vezi panorama orașului. Chiar și locul de execuție unde au fost trași pe roată Horea și Cloșca, după înăbușirea răscoalei din 1784, a fost reconstituit pe dealul original (Dealul lui Horea), întru reflectarea fidelă a istoriei.
Luați-vă timp să priviți cu atenție porțile de intrare în cetate, realizate în stil baroc, cu sculpturi ale eroilor antici și redări ale războaielor austro-turce.
Locatarii ,,neînsuflețiți” ai cetății
Recunosc, am o slăbiciune pentru acest gen de statui din metal, pe care le-am regăsit în toate colțurile Europei, iar în anumite orașe ele au devenit chiar trademark (cum e personajul care iese dintr-o gură de canal, în Bratislava, și care se regăsește pe toate cărțile poștale și suvenirurile slovace). Cetatea Alba Carolina are și ea astfel de ,,cetățeni” plasați din loc în loc, realizați cu mult bun-gust, ca prilejuri amuzante de fotografiere. Găsim de la domnițe și cavaleri până la străjeri sau reprezentări ale Sfântului Anton înconjurat de copii.
Muzeul Unirii
Clădirea în care care se află Sala Unirii găzduiește și o expoziție etnografică, o serie de încăperi tematice despre portul și tradițiile românești. Foarte simplu realizat, cu bun-gust, fără pic de kitsch. Mi-a plăcut mult.
Sala Unirii
Piesa de rezistență o reprezintă Sala Unirii, locul în care s-a decis și s-a semnat în 1918 Actul Unirii. Toate detaliile se află la locul lor, de la telegramele de susținere a Unirii și steagurile delegaților până la biroul avocatului Aurel Lazăr, la care s-a semnat, la 12 octombrie 1918, Declarația de Autodeterminare a Românilor din Transilvania. Intrarea este liberă.
Schimbarea gărzii de la Hotel Medieval
Are loc în fiecare zi de la ora 12:00, iar în anumite seri și în weekend au loc chiar reconstituiri de lupte greco-romane și alte manifestări de același gen. Noi nu am prins decât schimbarea gărzii de la prânz, dar mă bucură că această cetate, atât de frumoasă, prinde viață și nu e doar un loc în care te duci, te plimbi și cam atât. Și-așa ar fi loc de încă multe activități!
La hotelul la care am stat, ni s-a povestit că există un proiect de amplasare a cluburilor în cetate, în spațiile din zidul exterior (le-am văzut și sunt generoase și… goale), unde muzica n-ar deranja pe nimeni și ar fi și un mod de a aduce viață cetății, seara. Sper să se și concretizeze, fiindcă în acest moment, oricât de frumoasă și impecabil restaurată ar fi cetatea, încă nu este valorificată turistic la adevărata ei valoare.
Celulele în care au fost întemnițați Horea și Crișan
Celula lui Horea se află chiar în interiorul porții a III-a (în imaginea de mai jos intrarea se face prin acea ușă mică, în stânga), iar de pe gemulețul scund se vede obeliscul dedicat lui Horea, Cloșca și Crișan, ridicat în 1937.
În interiorul obeliscului a fost încastrată celula în care a fost întemnițat Crișan și unde acesta s-a spânzurat cu nojițele de la opinci. Pe fierul temniței scrie ,,Smerită închinare lui Horea, Cloșca și Crișan”.
Catedrala Reîntregirii Neamului (Catedrala Încoronării)
A fost construită între martie 1921 și septembrie 1922, având hramul Sfinților Mihail și Gavril, în memoria lui Mihai Viteazul, primul întregitor al românilor. În curtea ei au fost încoronați Regele Ferdinand I și Regina Maria ca suverani ai României mari, chipurile lor regăsindu-se atât în interior cât și la intrarea în complexul bisericesc, sub forma a două busturi.
Pe lângă reprezentările Regelui Ferdinand și ale Reginei Maria, în postura de ctitori ai bisericii, Catedrala Reîntregirii Neamului este singurul lăcaș de cult în care Mihai Viteazul este înfățișat ca sfânt.
Catedrala catolică
Are o poziție laterală ,,în oglindă” față de Catedrala Reîntregirii Neamului și este mult mai veche, de fapt este cea mai veche și cea mai lungă catedrală din România. Datează de la anul 1009, iar în 1456 aici a fost înmormântat Iancu de Hunedoara.
Eu una mi-am propus să mă întorc aici în fiecare an, iar următoarea vizită am programat-o pentru 1 decembrie, când au loc festivitățile de celebrare a Zilei Unirii. Voi face tot posibilul să fiu aici și să văd cetatea într-un alt anotimp, în zi de sărbătoare.
Foarte mult evenimente și festivaluri au loc în Alba Iulia aproape în fiecare lună, așa că le poți găsi pe pagina oficială a municipiului, aici.
Foto: Diana-Florina Cosmin
Frumos si amplu articol! La Cetatea Alba Carolina, eu una nu am mai fost de vreo 4 ani de zile, cand am descoperit-o renovata, parca paseam de-a dreptul in alta lume, o lume cu tot ce poti dori inauntru: inchiriat biciclete pt copii, restaurante & baruri superb renovate si imprumutand din stilul Cetatii, personaje „deghizate” conform vremurilor de demult, statui in marime naturala „intepenite” pe unde nu te astepti. Bineinteles si Muzeul Unirii – un punct central este doar el un fel de „punct gravitational” in Cetate… voi reveni in aceasta vara sa imi acord retrairea senzatiei de intoarcere in timp… si sa constat ce este nou.
Foarte reusita si tinuta – nu puteam sa nu remarc 🙂 ! In special pantofii sport total chic si contrastanti… mi-as permite sa te intreb de unde sunt, ce brand si daca i-ai achizitionat online 😀