Despre tot ce-i fin și fain

Fericiți cei care au modele de urmat

By 11 august, 2015Myself
read time 10 min
 
11 august, 2015

Fericiți cei care au modele de urmat

Mi se face adesea dor de bunicii mei și de învățăturile lor, desprinse din vremuri în care viața avea răbdare și oamenii aveau caracter. Mă încăpățânez să le urmez și acum, independent de vremuri și caractere.

by

Ador fotografiile vechi. Deși în tot restul existenței mele sunt un ,,early adopter” în materie de tehnologie, stil futurist, arhitectură avangardistă și tot ce e fresh, când vine vorba de cărți, înscrisuri și fotografii vechi, paradisul meu are culoarea hârtiei îngălbenite de vreme. Zilele astea, Facebook mi-a amintit, cu ingenioasa lui aplicație ,,Throwback”, de o fotografie pe care o postasem cu trei ani în urmă. În ea zâmbesc bunicii mei, Iacob și Marga.

 

Bunicul meu, aviator, a fost mecanicul de bord al Regelui Mihai al României și rămâne modelul meu de tenacitate, dârzenie și poftă de viață. În timp ce tot mai mulți tineri de vârsta mea sunt blazați de orice și n-au pic de entuziasm ori chef de viață, bunicul – la 92 de ani – își făcea planuri pentru Cupa Mondială la Fotbal care urma peste patru ani, citea zilnic toate ziarele cap-coadă, ținea piept oricui într-o discuție pe teme de istorie sau politică (și o făcea cu argumente atât de bine-construite încât n-aveai nicio șansă în fața lui) și era la curent cu absolut tot ce mișca în Europa și pe restul Globului. Asta în condițiile în care, în ultimii ani din viață, avea o problemă la picior și nu se avânta mai departe de curtea casei. Știa însă absolut tot ce se întâmplă în lume.

 

De la bunicul Iacob – „Nini”, cum îi spuneam eu – am învățat cumpătarea: era un gurmand care mânca totul cu atâta poftă sinceră încât îți deschidea instantaneu apetitul, însă niciodată nu depășea o porție, un bol de supă, un pahar de vin, o felie de prăjitură. „Halt!”, era expresia lui de neamț pe jumătate, ori de câte ori era îmbiat cu încă o bucățică, încă o porție, înca un fel de mâncare. „E suficient! Trebuie sa îți știi măsura, în toate”.

 

Tot el este autorul celebrei expresii pe care am facut-o laitmotivul cărții mele, „Poveștile unei inimi”, in 2012: ,,Nu vei ajunge să îmbătrânești decât alături de bărbatul cu care ți se potrivesc poveștile”. Era savuros, înțelept și cu o poveste de viață incredibilă. Printre altele, a fost în prima promoție a școlii românești de zbor fără vizibilitate, a cunoscut toți piloții din ,,epoca de aur” și a trecut pe lânga moarte de multe ori. Într-un fel, și datorită lui am ajuns să cred în destin.

 

Cel mai mare regret al meu este că el, omul cel mai îndrăgostit de presă, de ziare, de articole bine-ticluite, n-a apucat niciodată să citească o revistă facută cap-coadă de mine. A murit cu câțiva ani înainte de asta. Dar am siguranța că de acolo, de sus de tot, nu ratează niciun număr.

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK



5 Comments

  • Musina Vasile spune:

    Am 73 ani si sunt nascut in Poiana Ilvei (langa Pod), Daca nu gresesc bunicul dvs repara si ceasuri , mi-a reparat si mie unul. Venea vara la d-na Vasiliu . Ce vremuri si ce oameni! au trecut si in mintea mea scormonesc amintirile acelor vremuri cu oaneni simpli si curati sufleteste. O liniste de nedescris, . In fiecare anotimp activitatile satenilor mei, dadeau suflu vietii. Bistrita 02.10.2021

  • Stere spune:

    Sublim.

  • negruser lucian spune:

    Mi-a placut nespus descrierea acelor locuri, mai ales ptr ca povestea copilariei tale este in buna parte asemanatoare cu a mea.
    Felicitari si astept povestiri noi

  • Irina spune:

    Semeni foarte mult la infatisare cu bunicuta ta! Mi-am amintit de bunicii mei citind articolul tau. 🙂