Ador serialul lui Ridley Scott, „Numb3rs”, cu matematicieni și rezolvări spectaculoase, algoritmice, de cazuri polițienești cu crime și alte infracțiuni. N-am iubit niciodată din cale-afară matematica, în schimb am căutat mereu, cu voluptate, simplitatea, iar uneori o gândire matematică explică cel mai bine lucrurile în care cred cu tărie în toate aspectele vieții mele. Se pare că eu și matematica aveam de fapt multe în comun, doar că acel ceva nu erau culegerile de probleme.

Ideea acestui articol mi-a venit dintr-un episod din „Numb3rs”, când personajul Charlie se străduia să găsească o soluție matematică la încă un caz de-al fratelui Don, polițistul. „Nu am certitudine matematică încă, dar trebuie să iasă varianta aceasta”, explică el. „E o soluție mult prea elegantă ca să nu fie asta”.

Cuvintele lui mi s-au rotit în minte câteva zile. Mai auzisem și în școală termenul de „eleganță” folosit în matematică, dar pentru prima dată cuvântul a făcut clic în gândurile mele și s-a legat de alte idei la care lucram deja de ceva vreme.

Citatele lui Charlie despre eleganță m-au dus cu gândul la ceea ce reprezintă eleganța pentru mine și – extrapolând la ceea ce văd în jur, la tot ce am citit despre asta vreodată și tot ce m-a inspirat în această viață – la ceea ce ar trebui să însemne de fapt.

Eleganța care exclude confortul și comoditatea unei ținute nu este, pentru mine, eleganță, ci o formă de teatru.

Joci un rol, în niște haine care nu te reprezintă și nu te lasă să te desfășori, în pantofi incomozi și o rochie în care nu respiri prea bine, doar pentru că fotografiile vor arăta senzațional sau imaginea de ansamblu e spectaculoasă.

Dar armonia din interior, cea pe care ar trebui să o simtă în atitudinea și gesturile tale cei cu care te întâlnești?

De cele mai multe ori, privind în jur și analizând la rece personajele pe care le considerăm cel mai bine-îmbrăcate, în ținutele care ne-au impresionat cel mai tare, vom observa că o bună parte din farmecul exercitat asupra noastră stă în mișcare, în gesturi, în tonul vocii, în felul în care pășesc și se comportă, cu o ușurință desăvârșită, ca și cum acea ținută ar fi o a doua natură.

Ca să fim la fel de ,,glamourous” nu trebuie să copiem look-ul nimănui, ci doar să alegem outfit-ul care, odată îmbrăcat, să ne permită să ne simțim la fel de firești și de fericite.

Ținuta trebuie să ni se potrivească, nu noi să ne potrivim ținutei.

Înseamnă să te străduiești mai puțin și să ,,fii” mai mult. Să compui o ținută impecabilă fără s-o transformi într-un pom de Crăciun. S-o lași să te îmbrace fără să te copleșească. Foarte bun este sfatul lui Coco Chanel, care spunea să te privești în oglindă o ultimă dată înainte de a ieși din casă și să îndepărtezi măcar un accesoriu. O brățară, un inel, un colier, un fular. Ceva sigur e în plus și încarcă ținuta, fiindcă stă în firea noastră să adăugăm, să înfrumusețăm uneori în exces. Frugalitatea, inclusiv în aspectul exterior, se educă.

Chiar dacă este realizată cu mijloace simple, eleganța nu trebuie să dea niciodată în banalitate.

Adevărata eleganță discerne între ornament și semnătură stilistică și găsește mereu ,,acea” piesă sau acel detaliu care să vorbească (nu să strige) despre purtătoare, individualizând-o și făcând-o să iasă în evidență.

Ni se întâmplă de multe ori să nu ne putem dezlipi privirea de rochia neagră croită senzațional a unei femei, de un colier cu formă sculpturală, de o pereche de mănuși roz-pudrat ținute nonșalant lângă un clutch gri-argintiu minuscul sau de o pereche de pantofi fără semne distinctive de brand, dar cu un toc spectaculos ca formă.

Acestea sunt detaliile prin care se exprimă eleganța de cele mai multe ori, în defavoarea fundelor combinate cu cristale, combinate cu volane și combinate la rândul lor cu șiraguri de mărgele.

Cel mai adesea, simplitatea atrage simplitate, iar ornamentele atrag și mai multe ornamente.

Este un principiu valabil atât pentru aspectul nostru exterior, cât și pentru spațiul în care trăim și pentru tot ceea ce alegem să ne înconjoare.

Firescul eleganței reprezintă un mod de viață care, odată însușit, se declină în toate aspectele vieții de zi cu zi.

Pentru anumite persoane, eleganța este un dar înnăscut, pe care par că și l-au exersat cu grație de la prima plimbare cu landoul prin parc. Ele sunt excepțiile, însă, nicidecum regula.

Pentru cei mai mulți dintre noi,  bunul gust, simțul estetic și simțul eleganței se educă prin multă informație, prin privit, analizat, trecut prin filtrul minții și raportat la propria persoană.

Prin reviste, prin cărți de istoria modei, prin bloguri ale unor personaje inspiraționale din modă sau prin fotografii ale vedetelor de acum și de odinioară.

Și, fie că e vorba de o plimbare prin mall, de o dimineață la o cafenea sau de o serată somptuoasă, există mereu o mostră de eleganță care așteaptă să fie privită și descoperită.

Un palton superb, care ne trezește pofta de a experimenta și noi ceva similar, o doamnă cu mișcări princiare, care poartă negru din cap până-n picioare, dar are o atitudine și un mers care o transformă instantaneu în personaj, o tânără care poartă pălărie peste o tunsoare bob simplă și bine făcută.

Plus o infinitate de asemenea detalii, care ne sunt la dispoziție pe gratis, cu condiția să fim pe recepție.

Și, cine știe, am putea descoperi ceva extraordinar despre noi.