Echivalentul englezesc al termenului de „papetărie” este stationery. V-ați întrebat vreodată de ce? Eu, pentru că papetăria e viața mea, am fost curioasă. Așa am aflat că, în Evul Mediu, singurii comercianți care nu umblau din ușă-n ușă ca să-și vândă mărfurile erau negustorii de papetărie. Ei aveau de regulă un loc fix de vânzare, pe lângă școli sau universități, pentru că acolo se afla publicul lor-țintă.

Prin urmare, vânzătorilor de caiete și rechizite li s-a spus „stationers”, adică staționari, iar marfa lor a rămas până în prezent „stationery”. Atenție, termenul de ,,staționar” în limba engleză este „stationary”, cu ”a”. Papetărie este ,,stationery”, cu „e”, pentru a face diferența între cele două semnificații.

Am început cu această anecdotă fiindcă mi s-a părut încântătoare când am aflat-o și pentru că, de vreme ce ai dat clic pe acest articol, sunt șanse mari să fii la rândul tău un fan al papetăriei.

Nu cred că am atâtea perechi de pantofi câte carnețele, carnete, caiețele, bloc notes-uri și Moleskine-uri am, unele scrise până la ultima foaie, altele neîncepute, altele în curs de folosire. La pantofi sau accesorii mă gândesc mereu la costul de oportunitate: oare merită, oare o să-l port, oare nu mai am încă un obiect la fel acasă? La papetărie în schimb, rațiunea se anulează. Când văd ceva frumos, fie că e un carnet, o agendă, un pix sau ceva pe/cu care se poate scrie, trebuie să-l am. Acum.

Așa am descoperit casa newyorkeză Galison, fondată în 1979, care are și ea o poveste interesantă. A debutat ca producător de papetărie pentru muzeele din America, acel gen de produse pe care le găsești în shop-urile adorabile ale muzeelor, personalizate cu expoziția sau artistul aflat în vernisaj. Apoi a publicat calendare și, în cele din urmă, și-a dat seama că poate face mai mult de-atât. În prezent, produce papetărie fină, echivalentul „haute couture” în domeniul carnetelor și al agendelor, integrând arta și designul în papetărie.

Au avut și au în continuare colaborări cu artiști contemporani precum Natalie Stopka, KT Smail sau Elizabeth Grubaugh, dar și proiecte-tribut dedicate unor nume iconice precum Frank Lloyd Wright (arhitectul care a proiectat Muzeul Guggenheim din New York) sau Andy Warhol. Succesul a fost atât de mare încât produsele lor se vând acum în toată lumea, prin lanțuri celebre precum Newiman Marcus, Nordstrom sau Barnes & Noble, iar unele dintre carnețelele lor le-am văzut inclusiv la Cărturești. Mai exact cele la care mă refer mai jos.

În 2011, designerul Christian Lacroix scotea prima carte dintr-o serie de basme ,,de designer”: povești clasice ale copilăriei, reilustrate de nume mari.

Ulterior și Manolo Blahnik (de care am scris chiar ieri, AICI) și-a pus semnătura pe o carte, intitulată ,,Pantofarul și cei 7 pitici”, dar deschizătorul de drumuri a fost Lacroix.

Am cumpărat cartea la momentul respectiv și este mai curând un album de artă cu ilustrații și colaje spectaculoase. Papetăria creată de Lacroix alături de Galison mi-a amintit exact de ilustrațiile din carte, cum ar fi aceasta: