Pasiunea mea pentru privit lumea de sus, respectiv urcat în vârful celor mai înalte obiective turistice, este binecunoscută, dar templul thailandez Tiger Cave din Krabi a fost o excepție chiar și pe lista mea destul de lungă de „vârfuri”.

Am mai urcat trepte prin turle, obeliscuri și castele, dar niciodată peste 1.000 dintr-un singur foc. Mai precis 1.237 de scări abrupte, adică echivalentul a 80 de etaje și 5 kilometri parcurși în pantă de până la 90 de grade. Totul într-un soare thailandez orbitor, bătând direct asupra noastră la peste 38 de grade Celsius.

Nu sunt genul de persoană care să se lase păgubașă, dar recunosc că pe la scara cu numărul 560 soarele care-mi bătea direct în cap, balustrada de fier care-mi ardea palmele și mușchii care refuzau să mă asculte m-au făcut să ezit un pic. Aproape că am vrut să arunc prosopul, să iau niște poze de pe Shutterstock și să scriu un text-mărturisire în care să ne amuzăm împreună de situație. Totuși, nu ar fi fost liniștitor, ci facil, și nu aș fi învățat nimic din asta.

Templul budhist se află pe vârful unui munte de 278 de metri înălțime, la baza căruia stă peștera care îi dă și numele. Se spune că în vremuri îndepărtate un tigru sălășuia în peșteră, ascunzându-se de căldura dogoritoare a dimineților thailandeze. Locuitorii din zonă, veniți să vâneze sau să culeagă plante, erau înspăimântați de răgetele lui, de aceea au început să numească zona „Peștera Tigrului”.

În 1975, un călugăr budhist a venit să mediteze în peșteră, aducând cu el un grup mai mare de călugări. Fiindu-i ocupat habitatul, tigrul s-a retras în munți, de unde n-a mai apărut niciodată. Este însă celebrat printr-o statuie la baza muntelui și printr-un altar în interiorul peșterii.

 

Templul nu are taxă de vizitare, iar la baza muntelui se află mai multe statui înfățișându-l pe Buddha, un tigru simbolic și… multe maimuțe de care ar fi bine să te ferești, fiindcă sunt mici „infractoare”: chiar în fața ochilor noștri au furat mâncare din geanta unei doamne și au sărit în calea oamenilor de mai multe ori.

Budhismul m-a fascinat de când am luat contact prima oară cu el într-o călătorie mai veche, tot în Thailanda, la Bangkok. L-am redescoperit apoi în fiecare templu din China, Hong-Kong, Coreea de Sud sau Japonia. Nu-i spun „religie”, deși are acest statut, fiindcă eu îl văd ca pe o serie de principii, învățături și lucruri de viață, aplicabile indiferent de confesiunea ta. Poți fi ortodox, catolic sau protestant și să respecți principiile budiste pentru o viață senină. Asta încerc să fac eu.

O mulțime dintre practicile la modă în ziua de azi în Occident  -meditația, detașarea, yoga, chiar și cuvântul momentului, mindfulness – sunt, la bază, principii fundamentale ale învățăturii budhiste. Este o religie care nu exclude nicio alta, în schimb promovează înțelepciunea, iubirea, conectarea cu eul profund și detașarea de lucrurile lumești.

Într-o societate în care toți ne străduim să acumulăm, să adunăm, să câștigăm cât mai multe lucruri materiale, budhismul vorbește despre fericirea găsită înăuntrul nostru. Dacă e să fim complet sinceri, orice carte motivațională care s-a scris vreodată are în substrat și câteva conotații budhiste, adaptate mai mult sau mai puțin comercial pentru mase.

Bețișoarele parfumate care se ard în templele budhiste sunt tot o formă de ofrandă, dar care – spre deosebire de toate celelalte – simbolizează etica și moralitatea. Aprinzând bețigașele și rugându-se, credinciosul își amintește „Calea de mijloc” pe care o promovează budhismul, și anume moderația, drumul spre iluminare. De asemenea, mirosul lor ne dă un sentiment de pace și seninătate.

Provincia thailandeză Krabi, văzută de la 278 de metri înălțime, pare o imensitate verde, iar liniștea de sus, de la templu, este desăvârșită.

Deși o parte dintre thailandezi sunt și musulmani sau hindu, budhismul este foarte relevant pentru spiritul thailandez și, încă dinainte de a interacționa cu oamenii, îți va da o imagine clară despre ei. Sunt oameni blânzi, calmi, cu un zâmbet permanent întipărit pe chip. Venind din Occident, primul contact poate părea straniu și necesită puțină acomodare.

Pentru oamenii agitați și stresați ai Vestului e greu de crezut că alți oameni, care trăiesc aceleași vremuri cu ei, pot fi atât de zen încât să nu se grăbească nicăieri și să zâmbească tot timpul. Așteaptă-te la zâmbete largi, la saluturi însoțite de o plecăciune, la vorbit în șoaptă și la serviabilitate și ospitalitate. Obișnuiește-te însă să trăiești viața puțin mai lin: să ceri cu răbdare și să nu bați cu pumnul în masă, să răspunzi la zâmbet, să fii om.

 

Câteodată mai uit și eu lucrurile astea și mă trezesc că-mi sare țandăra ușor, că mă grăbesc fără să știu exact unde sau că sunt într-o agitație care-mi dă impresia că tot universul trebuie să țină pasul cu mine. În acest sens, o vacanță în Thailanda te resetează la trup și la suflet.

În peșteră se află o copie a faimoasei statui „Buddha de smarald”, simbolul Thailandei. Originalul se află în templul Wat Phra Kaew din Bangkok și, în ciuda numelui, nu este făcut din smarald, ci dintr-un jad de culoare verde-intens. Smaraldul, în acest context, este doar o puternică referință coloristică.

Cei doi războinici Yaksha care străjuiesc un altar de la baza muntelui pe care se află templul reprezintă figuri reprezentative ale culturii thailandeze. Prima oară i-am regăsit în 2004, în aeroportul Suvarnabhumi din Bangkok, și am aflat că sunt „demoni”, dar unii care protejează locul respectiv împotriva spiritelor rele. Acest joc cu linii blurate între bine și rău este una dintre caracteristicile mitologiei asiatice.

La templu poți ajunge cu o excursie organizată de hotel sau închiriind o mașină și organizând un itinerariu pe cont propriu. Mare grijă, însă: thailandezii conduc cu volanul pe dreapta, așa că experiența închiriatului s-ar putea dovedi dificilă.

Chiar dacă vei urca prin soare cele 1.237 de trepte, ținuta trebuie să fie decentă: fără pantaloni scurți sau fuste scurte, umeri goi sau decolteuri prea mari. Încearcă să ai mereu la tine o eșarfă mare, pe care s-o poți lega în fel și chip pentru a acoperi diferite părți ale corpului. Atât în templul din vârf cât și în peștera de la bază se intră în șosete sau în tălpile goale, încălțămintea rămâne pe un suport special de la intrare.

Qatar Airways tocmai a introdus un zbor zilnic direct din Doha către Krabi, aeroportul fiind situat la 15 kilometri de Krabi Town. Se cuvine o delimitare clară: Krabi este un arhipelag de 130 de insule, situat pe coasta de sud-est a Thailandei, iar Krabi Town este un orășel de 25.000 de locuitori. Provincia Krabi este renumită și pentru filmele cu peisaj spectaculos, inclusiv celebrul „The Beach” (2000), cu Leonardo di Caprio în rolul principal.