Despre tot ce-i fin și fain

O ieșeancă și-a reinventat viața la 50 de ani de dragul tenisului de masă

By 20 septembrie, 2016People
read time 5 min
 
20 septembrie, 2016

O ieșeancă și-a reinventat viața la 50 de ani de dragul tenisului de masă

Care este diferența între tenis de masă și ping-pong, cum este folosit ca tratament pentru Alzheimer și de ce comunitatea cea mai mare de pasionați ai jocului se află în Iași. Totul prin povestea fascinantă a unei ieșence care vrea să revoluționeze viziunea noastră despre un sport încă nedescoperit la adevărata lui valoare.

by

Maria Gaftea apare la întâlnirea noastră, pe esplanada din fața Palatului Culturii din Iași, într-o ținută de tenis cu fustă scurtă și un tricou cu inscripțiile echipei de tenis de masă Politehnica Iași. Are o siluetă perfectă, un tonus de invidiat, părul blond prins în coadă și ochelari de soare mari, pe care îi dă jos mediat ce intră sub cortul Ciuc Radler, pentru a se prezenta cu un zâmbet larg: ,,Eu sunt Maria”. 

 

E sâmbătă trecut de prânz, iar Maria vine de la un examen de engleză, pentru școala de antrenori. Aseară a fost la o petrecere a burlăcițelor, iar în seara interviului nostru este invitat special la petrecerea România Modernă –  Neon Ping-Pong (despre care puteți citi AICI cum a fost).

 

Nu pare deloc obosită, are chef de vorbă și, mai ales, chef să facă o partidă de tenis cu noi pentru shooting-ul improvizat în fața Palatului Culturii din Iași. ,,Cum de v-ați gândit tocmai la o petrecere cu ping-pong?” se entuziasmează ea. ,,Știați că în Iași e cea mai mare comunitate de jucători amatori de tenis de masă, sunt peste 400?”.

_dsc0436

Într-adevăr, Iașiul are o relație aparte cu ping-pong-ul, o energie specială care se simte imediat ce dai de un pasionat al genului. Pe parcursul discuției noastre și, ulterior, a ședinței foto, apar mai mulți tineri care ar vrea să joace pe mesele aduse ca recuzită de party. Cumva, prezența unei mese de ping-pong captează toată atenția în zonă. Maria știe asta, observă cu coada ochiului în timp ce vorbim și se luminează și mai tare la față. Pe unul dintre tinerii care își exprimă interesul și care pare pasionat de joc îl și invită, pe loc, în comunitatea de amatori cu care mai colaborează.

_dsc0558

Maria Gaftea e vicecampioană națională în superliga națională de tenis de masă, campioană europeană la veterani (peste 50 de ani) la dublu, și a luat bronzul la mondialele de veterani de anul acesta. La 55 de ani, face parte din echipa Politehnica Iași, ale cărei înscrisuri se află pe tricoul ei, și de curând s-a mai străduit să aducă o jucătoare bună din Bistrița, ca să ia titlul național cu echipa anul acesta.

 

,,În tinerețe n-am apucat să ajung campioană națională, dar nu mă mai las acum”, râde ea. O crezi, n-ai cum să nu o crezi, după convingerea cu care vorbește despre acest sport pe care l-a practicat de la 12 la 28 de ani (când a rămas însărcinată și s-a lăsat) și de care s-a reapucat ulterior la 50 de ani, pentru că și-a dat seama că-i aduce o bucurie fenomenală. Ba chiar, de dragul lui a renunțat și la afacerile pe care le avea, cum ar fi un magazin pentru copii în Iulius Mall.

 

Acum e jucător, manager și viitor antrenor la Politehnica Iași, participă la competiții în străinătate, iar pentru comunitatea de amatori pasionați ai tenisului de masă activează și în campionatul județean de amatori. ,,Amatorii vor să vadă și jucători profesioniști în ligă, îi inspiră și e mai interesant”, explică ea.

_dsc0621

 

În cei 22 de ani de când s-a lăsat de tenis de masă și s-a reapucat, s-au schimbat regulile, mingile, paletele, aproape totul. I-a luat un an să-și găsească o paletă potrivită pentru stilul ei de joc, fiindcă un jucător de tenis de masă are aceeași relație specială cu paleta ca unul de tenis de câmp cu racheta.

 

O paletă poate fi personalizată în cel mai mic detaliu, de la lemnul care se potrivește cel mai bine jucătorului și până la fețele laterale, care se aplică ulterior. ,,Stilul meu e bazat mai mult pe dreapta, pe forehand, iar atunci când mă antrenez trec prin toate, topspin, tăiat, rever, ca la tenisul de câmp”, explică Maria. ,,Uneori chiar mai auzim, la tenisul de câmp, când au loc schimburi mai rapide de mingi, cum comentatorii spun că <<parcă joacă ping-pong>>”.

_dsc0584

Aici, Maria ține să facă precizare importantă: ping-pong și tenis de masă nu reprezintă același lucru. Paletelor de ping-pong le lipsește un burete sub fețele de cauciuc special, iar zgomotul mingii la o partidă normală este, la propriu, o succesiune de ,,ping” și ,,pong”.

În prezent, tenisul de masă se joacă cu mingi de plastic în locul celor de celuloid pe care le știa ea și, la fel ca la celelalte sporturi, în ultimii ani totul a devenit mult mai dinamic, regulile fiind schimbate de dragul spectaculozității. ,,Chinezii ne domină din toate părțile, jocul e foarte rapid și am auzit chiar că ar vrea să mărească dimensiunea mingii ca să încetinească puțin ritmul acesta nebun”, explică Maria.

 

Pentru performanță, pregătirea se începe devreme – ba chiar există chiar și concursuri importante pentru jucători până în 9 ani – dar în echipele de veterani pasionații continuă să joace și până la peste 80 de ani.

_dsc0655

Chiar dacă imaginea acestui sport în țara noastră nu este foarte bine-promovată deocamdată, România a dat lumii cea mai titrată și medaliată jucătoare de tenis de masă la nivel mondial, Angelica Rozeanu, cu 7 titluri mondiale obținute în anii ’50, performanță pe care nici măcar prolificii chinezi nu dau semne că ar reuși s-o întreacă.

Pe 27 septembrie, actuala echipă națională a României la tenis de masă joacă în preliminariile campionatului european, cu Grecia, iar Maria ne roagă să ne uităm la TVR și să le vedem în acțiune pe fete. E un sport încă nedescoperit la noi, un sport de îndemânare, de pasiune, dar și de multă muncă.

 

,,E un sport în care talentul contează mai puțin”, zâmbește Maria. ,,Trebuie să ai o îndemânare primară, da, însă e mai important să muncești mult și susținut”. Ba chiar, tocmai pentru că este un sport despre detalii și atenție distributivă, s-a dovedit că împiedică instalarea Alzheimerului și este folosit în străinătate ca tratament neconvențional pentru cei care suferă deja de această boală.

_dsc0612

După ce își ia diploma de antrenor, ieșeanca vrea să își deschidă sala ei și să pregătească un lot de copii. ,,La examenul de azi, la engleză, una dintre întrebări era despre provocările vieții de antrenor”, zâmbește ea, ,,iar eu am scris visul meu: să fac o echipă de fete, de la zero, și să le duc să fie cândva campioane ale României”. Stând cu ea de vorbă și schimbând câteva mingi pe deasupra unei mese de tenis, pot spune cu certitudine că, peste vreo câțiva ani, acea echipă pe care Maria ne îndemna să o urmărim la televizor ar putea fi chiar a ei.

 

Fiul Mariei, Alexandru, e matematician și lucrează în Anglia, unde și-a și făcut studiile. După ce s-a reapucat de tenis de masă, Maria a jucat doi ani în British Veteran League, liga britanică de tenis de masă pentru veterani, și l-a avut coleg, printre mulți alți oameni interesanți, chiar pe unul dintre foștii profesori ai fiului ei, de la Universitatea Manchester.

 

Când vine vorba de tenis de masă pentru veterani, la britanici nivelul e mult mai ridicat fiincă sunt bine-organizați și foarte pasionați: au federația lor, au cluburi private, au asociații, taxe pe care le plătesc toți membrii și foarte mulți jucători care investesc timp și energie în această activitate. Ajută foarte mult și mentalitatea radical diferită despre bătrânețe pe care o au britanicii,  care ies la pensie și se aruncă cu brațele deschise într-o nouă viață, plină cu tot ce le-a plăcut sau și-au dorit să (re)descopere vreodată.

_dsc0859

E o mentalitate pe care Maria o împărtășește din tot sufletul, de unde și lista ei lungă de lucruri pe care nici nu concepe să nu le facă de dragul unui sport care a devenit axul central al vieții sale. ,,Mi-a părut rău să renunț la British League”, recunoaște ea, ,,dar în acest moment este mai important să luăm titlul național cu Politehnica, deocamdată asta e ambiția mea cea mai mare”.

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK



3 Comments

  • florin spune:

    Şi eu (mi-) am cumparat 2 mese de tenis, una pt. mine şi fam. Mea , cealalta pt. bunici, atunci când mergem in vizita la ei , avem distracţia asigurată. Vă spun că merită, copiii au deja altă îndemânare, îmi creşte inima văzându- i cum joacă(binişor deja), chiar dacă la început au „vânat muşte”. Plus când vin musafiri , noi
    bărbații( şi nu numai ) avem ocupaţie şi timpul zboară.
    Dumnezeu să vă binecuvânteze !

  • camellia spune:

    Locuim la tara si pentru ca aveam o camera mare in casa, pe care nu aveam cu ce sa o umplem am cumparat o masa de tenis. Copiii au invatat foarte bine sa joace si cand au plecat in Iasi la liceu si apoi la facultate erau invidiati de colegii lor care nu stiau „secretul” 🙂

    Insa eu nu am jucat niciodata si ma gandesc daca la varsta de 50 de ani nu este prea tarziu.