Zilele trecute, în timp ce-mi făceam ordine în garderobă, am observat că anumite piese din dulap sunt mai purtate de mine decât toate celelalte la un loc. Le știți și voi, indiferent dacă sunteți bărbați sau femei, sunt acel gen de haine la care te uiți și îți spui, în gând, „Da, și-au scos banii cu vârf și-ndesat!”.

În cazul meu, sunt acele piese impecabil croite, fără cusături vizibile, cu finisaje perfecte, cu o linie care nu ține de sezon sau de tendințe. Privite pe umeraș, sunt de o simplitate care nu lasă loc de adorație sau de ,,wow-factor“. Sunt haine care prind viață odată îmbrăcate, fiindcă se mulează pe corpul și personalitatea celui care le poartă, nu invers.

Nu știu de ce, dar în general hainele care arătau cel mai spectaculos pe umeraș s-au dovedit a fi, în cabina de probă, cele mai mari dezamăgiri ale mele. Rochii care aveau atât de multă personalitate încât erau un „one-dress-show” în sine. Bluze pe care se „întâmplau” atâtea lucruri încât mi se părea că eu nu mai am loc.

Prin comparație, hainele simple și bine-croite lăsau doar un vag indiciu al magiei lor. Atrăgeau atenția cu un rever semeț, cu o manșetă fină, cu un nasture delicat, perfect în ton cu materialul. Nu erau primele care atrăgeau atenția, dar atrăgeau atenția cui trebuia.

Îmbrăcate, asemenea haine mă fac să mă simt nu ca o prințesă contemporană – sincer, e inflație de prințese wannabe în lumea în care trăim – ci îmi lasă senzația că sunt cea mai puternică femeie din lumea mea. Că sunt „eu”, nu prințesă, ci „queen of my castle”.

Mai exact regina castelului meu alb-negru-minimalist, unde fiecare piesă e la locul ei și nimic nu e în plus, nici în minus. Și, dacă există un atribut pe care mi-l doresc dintotdeauna, acela este forța. Forța care vine dintr-un mix de inteligență, umor, independență și hotărâre. ,,Je ne sais quoi“-ul de altădată, doar că acum, „on sait quoi“.

Privind piesele de căpătâi ale garderobei mele, mi-am dat seama că toată viața mea ar trebui să fie la fel. Ca o haină din care nu ies ațe, unde tivurile sunt trasate perfect, îmbinările sunt atât de line încât par inexistente și pe care o simți ca parte din tine.

Franțuzoaicele, cele mai inspiraționale femei din lume din punct de vedere stilistic, sunt renumite pentru o garderobă editată la maximum. Puține piese, de cea mai bună calitate, care se pot combina între ele în fel și chip, astfel încât să nu ajungi să rostești niciodată cuvintele fatidice: „Nu am cu ce să mă îmbrac!”. Eu una nu le-am mai spus de vreo doi ani de zile, de când mi-am lămurit decisiv identitatea vestimentară. Și nu numai… 

Chanel

Mai e nevoie de vreo precizare în plus? Cea mai remarcabilă femeie din istoria modei, cea care a dat femeilor dreptul la confort și eleganță în același timp, în aceeași ținută. Combinațiile de alb și negru, poșetele de purtat pe umăr pentru a avea mâinile libere (cu compartiment secret pentru scrisori de dragoste…), tweedul, pălăriile franțuzești, broșele-fantezie, perlele și tot ce e mai frumos și rafinat în modă. Totul i se datorează minunatei Mademoiselle Chanel.

Din magazinele Chanel pe care le vizitez în călătoriile mele și, pentru unele piese vintage, pe farfetch.com, care are o selecție reușită de piese din marile boutique-uri vintage ale lumii. Tot ce am în șifonier de la Chanel am purtat de sute de ori și mă reprezintă mai mult decât orice alte piese vestimentare. Nu e vorba de modă, e vorba de spirit și stil. Aș putea trăi exclusiv în creații Chanel by Karl Lagerfeld.

Niciodată doar de dragul etichetei. O să fiu sinceră: mai există și rateuri în colecțiile lui Karl. Există piese pe care le-am văzut de aproape și m-au dezamăgit, piese pe care nu le-aș purta, indiferent ce scrie pe ele. He can do no wrong… de cele mai multe ori. Dar ceea ce caut eu la o piesă Chanel nu e eticheta, e spiritul franțuzesc, spiritul lui Coco. A existat o colecție Paris-Texas cu ciocate de cowboy sau una austriacă, unde broșele erau în formă de ceas cu cuc. Le-am admirat și am trecut mai departe. Nu cumpăr Chanel pentru că e Chanel, îl cumpăr când îmi spune povestea dorită, povestea care mi se potrivește. Pentru asta trebuie să te cunoști bine pe tine.

Helmut Lang

Nu există vreun designer contemporan care să-mi fie mai drag decât austriacul Helmut Lang. Autodidact și hiper-talentat, și-a deschis atelierul la 23 de ani, în 1977, și s-a consacrat prin creații simple, sculpturale, cu croieli ingenioase și materiale de cea mai bună calitate. Din 2005 nu mai creează pentru brandul care îi poartă numele, însă corporația japoneză Link Theory (care deține un alt lovebrand al meu, Theory) îl gestionează impecabil. De curând am aflat că Lang e născut cu o zi înainte de mine, mai exact pe 10 martie. Anul diferă, dar astea sunt doar detalii…

Pentru un lung șir de motive: pentru cei mai bine-croiți pantaloni pe care îi dețin (mai ales câteva perechi din piele și niște blugi senzațional de simpli), pentru cele mai bune tricouri albe și negre, pentru sacouri, jachete și veste croite sculptural, pentru cămăși cu croi desăvârșit și materiale de cea mai bună calitate, pentru cele două parfumuri pe care le iubesc („Helmut Lang Eau de Cologne” și „Helmut Lang Cuiron”), pentru cardigane din cașmir și rochii cu drapaje și croieli nemaiîntâlnite altundeva și pentru faptul că, în 90% din cazuri, mi-aș dori integral fiecare nouă colecție. Ah, și pentru că hainele de la Helmut Lang nu au absolut niciun logo, în afară de eticheta discretă de la interior.

De pe theoutnet.com (unde găsesc prețuri incredibil de bune) și net-a-porter.com, din magazinul monobrand din Westbourne Grove, Londra (una dintre cele mai pitorești străduțe de shopping) și din raionul de designeri contemporani de la Harrods.

H&M, &Other Stories, COS

De H&M știe toată planeta, iar celelalte două nume sunt „surorile” lui din sfera ușor mai high, în același stil scandinav-șic.

Pentru că mă fascinează stilul scandinav în modă și fiindcă brandurile de sub umbrela H&M reușesc mereu să mă surprindă mai mult decât orice alte mărci fast-fashion: deși respectă trendurile internaționale, există mereu un twist neașteptat, o declinare inedită, un imprimeu original, o croială șui, ceva care iese din tipare. Am piese H&M pe care le port de zece ani și încă atrag atenția, sacouri &Other Stories cu care am apărut la evenimente de gală și piese COS care mă duc cu gândul la eleganța lipsită de efort a lui Phoebe Philo de la Céline.

Deocamdată &Other Stories și COS nu livrează în România, dar până la sfârșitul anului urmează să se deschidă un magazin COS. De câte ori plec în afară, nu le ratez, așa cum nu ratez nici piesele H&M din colecțiile Studio, Conscious sau Premium.

Totul până la materiale sintetice. Am pulovere de cașmir H&M, sacouri-tuxedo din satin de mătase de la &Other Stories și cămăși din poplin de la COS. Nu mai vorbesc de faptul că pălăriile mele preferate sunt cumpărate tot de la H&M și că am accesorii care rezistă de ani de zile. Totuși… ele sunt produsul unui procedeu atent de căutare și evaluare. Nu cumpăr un design frumos realizat dintr-un material prost. Nu cumpăr poliester nici dacă e vorba de cea mai frumoasă rochie din lume și nu port nimic care dă semne că se va deșira/rupe/scămoșa după prima spălare. Mama mea este inginer textilist și am învățat de timpuriu să disting diferențele între țesături. De multe ori materialul contează mai mult decât croiala.

Rick Owens

Pentru că are cele mai simple croieli, din cele mai bune materiale pe segmentul premium, iar jachetele lui sunt extraordinare.

Fie de pe theoutnet.com, net-a-porter.com sau farfetch.com (pe acest al treilea site de regulă găsesc mărimi care sunt deja sold-out pe celelalte două) sau, când mă nimeresc la New York, de la Barney’s, locul în care m-am și îndrăgostit de Rick, în 2011.

Dacă aș avea un bănuț pentru fiecare creație „tip Rick Owens” pe care am văzut-o, atât la noi cât și afară, ehe… Simplitatea lui Rick se bazează, însă, pe un element foarte important: calitatea materialelor. Am haine de la el pe care le-am spălat de zeci de ori și arată impecabil. Când știi că ai purtat o piesă de cel puțin o sută de ori și nu s-a degradat câtuși de puțin, cuvântul „investiție” chiar nu mai este doar o figură de stil.

Pipăind materialele unor haine croite „asemănător” de la alte branduri am concluzionat că ar rezista probabil la vreo două spălări. Simplitatea trebuie să aibă la bază calitate, pentru ca haina să cadă într-un fel și să reziste temeinic. Altfel nu e simplitate, e doar banalitate…

Vince

Un brand tânăr, fondat în 2002 la New York, cu o linie contemporană de piese din cașmir, piele și alte materiale foarte bine-croite.

Pentru că paltonul meu Vince este cea mai complimentată piesă vestimentară din garderoba mea de iarnă, fiindcă iubesc botinele lor, fiindcă au un minimalism purtabil și fiindcă puloverele lor din cașmir și hainele din piele sunt de cea mai bună calitate.

Tot de pe theoutnet.com, dar și din raionul de branduri contemporane de la Harrods. Este unul dintre brandurile care îmi furnizează, la reduceri, cel mai bun raport calitate-preț.

Balmain

Casa Balmain este una dintre casele pariziene legendare, fondată de Pierre Balmain, unul dintre marii couturieri francezi, în 1946. A fost resuscitată în 2005 de Cristophe Decarnin, care între timp a părăsit brandul, lăsându-i cale deschisă lui Olivier Rousteing, în 2011. Talentatul Rousteing este cel mai bun prieten al surorilor Kardashian, dar cu toții avem defectele noastre, așa că i-am iertat rătăcirea.

Pentru că au cele mai bine-croite sacouri și rochii tip tuxedo, model pe care îl iubesc pur și simplu. Un sacou de smoking sau o rochie croită tip smoking mi se pare cel mai sexy lucru pentru o femeie, cu mult peste orice volănașe sau cristale cusute manual și cu mult mai atrăgător și nobil față de rochiile „de prințesică”.

De pe theoutnet.com, unde reducerile ajung și la 60-70%, pe net-a-porter.com și farfetch.com, dar și din călătoriile mele. Balmain este unul dintre brandurile pe care le caut de fiecare dată când plec în străinătate, iar piesele pe care le am de la ei se află printre „pilonii” garderobei mele. Sau, ca să folosesc termenul englezesc: „the staples”.

Stau departe de tot ce e poartă semnătura lor dar e făcut din plastic cu paiete (cum spuneam, orice colecție mai are și excepții), de tot ce e mulat până la limita exploziei sau mult prea decoltat pentru a fi purtabil. Iar când văd creații „inspirate” de ale lor în magazinele fast-fashion, am grijă să fie doar inspirate ca vibe, nu copiate: un croi mai androgin, un material care să cadă bine, umeri care să vină unde trebuie. Niciodată copii ,,unu la unu”, oricât de bine ar arăta. Pur și simplu nu le-aș putea purta, nu m-aș simți bine eu cu mine. Ori Balmain cinstit, ori o creație H&M/Zara/Bershka etc la fel de cinstită. Nu făcături, n-au nimic de-a face cu stilul.

… și lista mea (foarte) scurtă

Pe lângă brandurile de mai sus, ale căror colecții îmi captează imaginația în fiecare sezon, există locuri pe care le frecventez de câte ori am ocazia (mai ales în perioadele de reduceri, inclusiv online), fiindcă multe dintre piesele de bază ale garderobei mele vin de acolo:

• Theory… pentru pantaloni și bluze de catifea și piese vaporoase de seară;
• Gerard Darel… pentru paltoane, veste și blugi din materiale prelucrate inedit (blug peliculizat, denim cu finisaj prețios etc);
• Victoria Beckham… pentru rochii structurale și minimaliste;
• PNK Casual… cel mai cool brand românesc de modă, pe care îl port din liceu și unde găsesc mereu piese fine, minimaliste, în culori pastelate și rafinate, iar croielile sunt întotdeauna foarte smart;
• Halston Heritage… pentru rochii de seară în stilul anilor ’70, care mă duc cu gândul la „Dynasty” și la ținutele lui Joan Collins;
• Haute Hippie… pentru surprize nesperate și piese-statement, precum rochii-tuxedo, peg-trousers sau veste din pene;
• Maje… pentru piese-statement, pe care le port de ani de zile cu același succes;
• Manolo Blahnik… pentru cei mai frumoși și comozi pantofi din lume;
• Musette… pentru ghetele din care aproape că n-am ieșit toată iarna;
• Maria Lucia Hohan… pentru rochiile mele cele mai elegante, care nu sunt în croi de prințesă, ci sunt extrem de feminine, originale, bine-croite și atemporale.

Și, nu în ultimul rând:

Céline, The Row, Sacai: pentru inspirație, pur și simplu. Au niște prețuri ieșite din comun, dar nu intri într-un magazin doar pentru a cumpăra, ci și pentru a descoperi un croi, a analiza un material, a învăța ceva în plus despre stil. Orice brand care îți place te învață ceva despre tine însăți, indiferent dacă ai sau nu vreo piesă cu eticheta respectivă în garderobă. Frumusețea molipsește și educă.