Despre tot ce-i fin și fain

Femeile au avut întotdeauna un al șaselea simț

By 10 martie, 2017Learning
read time 5 min
 
10 martie, 2017

Femeile au avut întotdeauna un al șaselea simț

Așa cum am promis, de ziua mea voi puteți câștiga o păpușă de porțelan creată de ilustratoarea Agnes Keszeg. Este unul dintre cele mai frumoase proiecte desfășurate exclusiv pe acest blog, care bifează o mulțime de valori în care cred cu tărie: emoție, umor și o componentă de creație autentică.

by

Dintre toate lucrurile pe care le-am învățat până la 33 de ani, vârsta pe care o împlinesc mâine, cel mai important se leagă de propriile simțuri. Am învățat să mă ascult și să mă așez în mine însămi, să bruiez zgomotul de fundal pentru ca, în momentele-cheie, să mă aud doar pe mine.

Care e treaba cu acest al șaselea simț?

ilustratie-whirlpool

 

Ne naștem cu intuiția a ceea ce ne dorim să fim și a ceea ce este bine pentru viețile și sufletele noastre, iar când devenim soții sau mame acest dar capătă și mai multe nuanțe.

 

Când eram mică, mama îmi spunea ferm să nu fac cutare lucru fiindcă știe ea că nu va ieși bine. În 90% dintre cazuri nu cunoștea nici situația, nici povestea, nici personajul, dar mă asigura că nu e în regulă ceva. Deși n-avea niciun argument logic, de fiecare dată a avut dreptate, fără excepții.

 

Am înțeles mai târziu „magia” asta, pe măsură ce am început să fiu atentă la simțurile mele și, realizând cine sunt și ce vreau, să fiu mai receptivă la semnalele pe care le primeam când mă îndepărtam de drum.

Așa am ajuns să fac unul dintre primele mele interviuri în exclusivitate: în avion. S-a întâmplat fiindcă eu – care îmi fac tot timpul check-in online și am locul meu preferat – am decis atunci să las locurile alocate de calculator. Voiam să apăs „Change seat”, dar ceva mi-a spus să nu. Instinct, intuiție, cum vreți să-i spuneți. Așa am ajuns să stau în avion lângă Anastasia Soare, un om care mi-a rămas foarte drag  și cu care am făcut unul dintre primele mele articole importante.

Călătorind singură prin lume, m-am servit de acest simț pentru a-mi da seama când să stau cu garda sus și când să las lucrurile să curgă. De multe ori sunt întrebată dacă nu mi-e teamă să umblu „solo”. Nu, fiindcă am învățat să am grijă de mine.

 

Timp de un an, m-am întors acasă în fiecare seară în camera mea din campusul facultății, trecând prin mijlocul unui parc imens și semi-întunecat din Londra. Erau locuri pe care simțeam să le ocolesc, situații în care am avut o strângere de inimă și am luat o rută ocolitoare, dar și momente în care m-am simțit în deplină siguranță, contrar aparențelor. Și am fost. Cred în acest simț fiindcă de 33 de ani îl tot pun la încercare.

Tot pe acest simț mă bazez când accept sau refuz proiecte, iar pe cel de față l-am acceptat din prima, la telefon, dinainte de a stabili orice coordonate logistice, fiindcă mi-a plăcut enorm mesajul pe care-l transmite. Spuneam mai sus că are toate ingredientele: adevăr, emoție și oameni care-mi plac sincer. Chiar așa este.

zeita-whirlpool-agnes-keszeg-premii-campanie-flanco-61

 

Despre ce este vorba?

Campaniile brandurilor sunt în general despre produse. Trăim într-o lume în care toată lumea vrea să ne vândă lucruri și, ca răspuns reflex, devenim tot mai reticenți și selectivi. E tot un fel de a ne auto-proteja. Ceea ce mi-a plăcut enorm la propunerea Whirlpool, fiindcă ideea acestui proiect vine de la ei, este de a face o campanie de idee. În prim plan se află oamenii și întâmplările lor memorabile despre al șaselea simț. Brandul este doar entitatea care înlesnește povestea.

 

Lider mondial în fabricarea și comercializarea electrocasnicelor de mari dimensiuni, Whirlpool și-a bazat în acești ani succesul pe „intuirea” nevoilor casnice și adaptarea resurselor pentru a economisi timp, apă și energie. Mai exact pentru a simplifica viețile utilizatorilor. De la intuiția care naște produse noi a venit și ideea de a vorbi despre al șaselea simț.

Ce mi-a plăcut atât de tare:

Dacă anul trecut personajele campaniei au fost Marius Manole, Șerban Pavlu și Rareș Andrici, acum în centru stă un material video filmat cu un alt actor care-mi place mult: Dragoș Bucur. Filmulețul mi-a pus un nod în gât și garantez același efect asupra voastră: când vorbește de soția lui, Dana, lui Dragoș i se luminează fața. Râde cu ochii, cu pomeții, cu sufletul. E ceva foarte rar și care transmite multă emoție.

De aceea am și râs copios în fața calculatorului urmărind a doua variantă, diametral-opusă ca stil, o parodie filmată în joacă, dar atât de reușită încât Whirlpool, Happy Sound Production și regizorul Virgil Nicolaescu au ales s-o păstreze. Filmată alb-negru, ea conține și o aluzie amuzantă la comedia lui Dragoș Bucur, „Două lozuri”, și la scena iconică a mașinii negre. Sau era albă? Chiar așa… ce culoare e mașina asta domnule?

„Succesul campaniei Al 6-lea Simț desfășurată anul trecut în parteneriat cu Flanco ne-a determinat să adaptăm conceptul în 2017 și să sărbătorim intuiția feminină prin colaborarea cu noi personalități marcante din diverse domenii”, a declarat Cătălin Mihalcea, Marketing Manager Whirlpool România. „Whirlpool și-a propus să implementeze campanii atipice pentru segmentul electrocasnicelor în România, în care nu se vorbește despre produse, ci despre o experiență”.

Unde intervin ilustrațiile lui Agnes Keszeg și păpușa-cadou?

O poveste despre al 6-lea simț trebuia să transmită asta și prin execuție. În cazul de față prin cartoline răzuibile, afișe și stickere, disponibile în magazinele Flanco. Ele sunt realizate de ilustratoarea Agnes Keszeg și inspirate de „zeița Whirlpool”. În sufletul fiecărei femei cu intuiție se află o zeiță adesea nedescoperită, dar care știe exact ce o face fericită. Trebuie doar să se asculte pe ea însăși.

 

Zeița desenată de Agnes este elementul care semnalizează discret produsele care se află în campanie. La casă, toți cei interesați primesc unul dintre cele peste 130.000 de vouchere-cartolină, create de Agnes, care oferă o reducere substanțială pentru o viitoare achiziție (200, 300 sau 500 de lei).

zeita-whirlpool-agnes-keszeg-premii-campanie-flanco-30

 

Cadoul meu și al vostru

Așa cum am spus și în teaserele de pe Facebook, eu și Agnes avem o relație veche. În 2012, ea mi-a ilustrat cartea, Poveștile unei inimi, deci e persoana care m-a transformat pentru prima dată, prin desenele ei, într-un personaj ilustrat. Pentru că de ani de zile Agnes face și păpuși migăloase din porțelan, ea a creat câteva exemplare special pentru această campanie. Ele sunt practic „zeițele” tridimensionale Whirlpool și sunt obiecte de colecție, de păstrat și de prețuit pentru totdeauna.

 

Eu am primit una dintre ele cadou anticipat de ziua mea, de la Whirlpool și de la Agnes, iar cea de-a doua este un cadou de suflet pentru una dintre voi. Știu că mă citesc și mulți bărbați, de fapt raportul este cam de jumătate-jumătate și sunt foarte mândră, dar de data aceasta, fiind luna femeii, este o campanie la feminin. Știu că domnii care mă citesc sunt gentlemeni și vor înțelege că unele lucruri sunt, pur și simplu, „ca-ntre fete”.

Tot ce trebuie să faceți este să-mi lăsați aici un comentariu în care să-mi povestiți un moment din viața voastră în care voi sau o persoană dragă vouă a manifestat în mod pregnant acest „al șaselea simț”. Aveți tot weekendul meu „aniversar” la dispoziție, iar câștigătoarea va fi anunțată luni, 13 martie. O zi cu noroc 🙂

zeita-whirlpool-agnes-keszeg-premii-campanie-flanco-23

 

Campania „Femeile au avut întotdeauna un Al 6-lea Simț” se desfășoară în perioada 3 martie – 31 martie 2017 în toate magazinele Flanco din țară şi în mediul online.

sticker_whirlpool_15x15cm_bleed_5mm_v2-page-001

 

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK



28 Comments

  • Vă mulțumesc pentru mesajele superbe. M-am emoționat și mă simt norocoasă pentru încrederea cu care mi-ați împărtășit lucruri de suflet.

    Dacă aș fi putut să ofer 20 de păpuși, aș fi făcut-o instantaneu, fiindcă toate mesajele ar fi meritat să câștige. Fiind o singură creație handmade, a trebuit să alegem o singură câștigătoare, iar ea este Cristina Stark. Dincolo de faptul că ne-a plăcut mult povestea ei, este mamă de fete, iar Agnes, creatoarea păpușii, a adus pe lume în weekend a doua fetiță. Care e născută în aceeași zi cu mine, apropo de coincidențe și întâmplări.

  • Simona Emilia spune:

    Cand venea vorba de lucruri precum al saselea simt sau altele asemanatoare, pozitia mea a fost de genul Toma Necredinciosul. Asta pana intr-o zi cand am patit-o, daca pot spune asa. Eram prin clasa a-XII-a, cu o iarna geroasa si cu multa zapada. Impreuna cu prietenii de atunci hotarasem sa petrecem Revelionul la o cabanuta la munte. Totul era batut in cuie, pregatisem chiar si bagajul, apoi am primit o propunere neasteptata: sa imi petrec sarbatorile in alt judet, cu un grup de amici pe care abia ii cunoscusem. Si, contrar felului meu de a fi, pe nepusa masa, de parca ceva din mine, un soi de voce launtrica imi dicta sa spun da, am acceptat. Decizia aceea avea sa imi schimbe viata. Am plecat cu cateva zile inainte de Revelion si tot drumul am avut o stare ciudata, nu puteam sta locului- stiam sigur ca urmeaza sa se intample ceva important, insa nu imi puteam da seama daca era ceva de rau sau de bine. Cand am ajuns in gara prietenul care trebuia sa vina dupa mine nu era, insa isi trimisese cel mai bun prieten dupa mine. Si cand l-am vazut pur si simplu am stiut ca pe baiatul ala o sa il iubesc pentru tot restul vietii! Cu toate acetea in acelasi timp inima mi s-a facut mica-mica-mica si mi-a fost clar ca nu o sa se termine bine. Ca sa scurtez, a fost dragoste la prima vedere de ambele parti, am avut parte de cea mai frumoasa poveste de dragoste, poveste de care imi amintesc si acum cu mare placere. Nu cred sa fi vazut oameni mai indragostiti ca noi… eram tot timpul nedespartiti. Decizia de a pleca in necunoscut, alaturi de oameni pe care ii stiam de doar cateva saptamani, decizie ce nu ma caracteriza, a fost pana la urma una buna… dar care mi-a si dat viata peste cap. Eram topita, iar relatia a durat cativa ani, facand naveta intre un judet si un altul. Cu toate acestea mereu aveam acel sentiment de la inceput ca nu va merge… Asta pana in ultima noastra vara. Senzatia a fost aceeasi ca de Revelion. Cand a sunat telefonu-si era el- deja stiam ca este ultimul telefon. Ma suna sa imi spuna ca se muta in strainate, alaturi de parintii lui. In acea vara am crezut ca viata mea s-a terminat. Ani buni nu ne-am mai auzit macar, pana in ultimul an de facultate, cand mergand prin Bucuresti am avut iarasi aceeasi senzatie- si l-am vazut! Eram amandoi, pe aceeasi strada. A fost ca si cum nu am fi fost despartiti nici macar o zi… eram amndoi in alte relatii si am decis sa nu ne mai cautam, caci durea prea tare. La doi ani insa, ne-am intalnit iar- de data asta pe malul marii. Nu pot explica in cuvinte emotiile, vocea aceea launtrica si conexiunea dintre noi, dar stiu ca exista. De fapt stiu si cand se gandeste la noi… am momente cand ma trezesc noaptea, stiind ca am avut amandoi acelasi vis! Intre timp vietile amandurora au mers mai departe, drumurile noastre as putea spune ca sunt chiar total diferte, dar el e acolo, in inima mea. De fapt, sunt sigura ca peste un an o sa ne intalnim iar! Cat despre al saselea simt si altele asemanatoare despre care nu credeam, ei bine, acum stiu sigur ca pentru un scurt timp, am petrecut cea mai frumoasa perioada alaturi de sufletul meu pereche! Astfel de evenimente iti dau viata peste cap, insa sunt si cele mai frumoase momente.

  • odri spune:

    buna, m-a impresionat articolul tau si simt ca undeva a atins ceva… am incercat mereu sa mi explic o legatura inefabila pe care o am cu universul si pe care in ultima vreme de cand am timp mai mult sa o observ o inteleg din ce in ce mai clar.
    nu stiu daca este un al saselea simt dar ceva este acolo 🙂
    sigur ca si eu traiesc sincronicitati cotidiene cu mama, cu fiica chiar si cu sotul meu desi suntem foarte diferiti insa altceva simt ca este special inlauntrul meu.
    daca imi doresc ceva cu adevarat universul imi ofera imediat ce mi-am dorit. si credeti-ma imi ofera exact ce a creat inima mea. sau incearca sa mi comunice daca alegerile mele sunt bune pentru mine sau nu.
    cateva exemple:
    -am 24 de ani de casatorie, m-am casatorit cu cineva care s-a aflat pe undeva pe langa mine inca din copilarie fara sa ne cunoastem pana la momentul perfect potrivit ca eu sa accept o relatie cu el, adica la 23 de ani. inainte sa il cunosc pe el, am facut liniste in jur si am ales o perioada de solitudine ca sa inteleg ce mi doresc cu adevarat.
    -am dorit sa studiez un domeniu anume, dar m-am grabit nu am avut suficienta incredere in mine si m-am dus la o alta facultate inferioara celei pe care o vroiam mi-am rupt piciorul inainte de examen, am gresit la examen dar cu cateva minute inainte am gasit raspunsul corect si am intrat. au urmat zece ani grei, in care am incercat sa mi fac o cariera in domeniu, dar nu a fost bine, m-am imbolnavit si am renuntat… am ramas cu regretul ca nu am ascultat vocea interioara si nu am mizat cu curaj pe ce mi doream cel mai mult.
    – intr-o buna zi copilul meu a crescut si a vrut sa se mute la casa ei, atat de grea mi se parea desprinderea si ma gandeam ce voi face cu resursele mele emotionale maternale iar universul mi-a trimis chiar inainte de mutarea ei un motanel delicios, iubitor, destept si aproape uman (sic!) pe care azi il ador de parca l-am facut eu…

    sunt acum mult mai fericita si mai increzatoare in viitor, pentru ca am inteles sa fiu recunoscatoare pentru ceea ce primesc si sa iubesc viata asa cum vine ea…

    cred cu tarie ca atentia la momentul prezent, la natura care ne inconjoara si conectarea la lumea noastra interioara cea mai profunda ne poate ajuta sa traim mai frumos si sa facem ca viata noastra sa aiba sens cu adevarat.

  • Antonia spune:

    Inainte de toate, as vrea sa te felicit pt frumusetea de site:) si diversitatea temelor abordate si bineinteles sa iti urez „la multi ani impliniti”:). Ce e fain cu al saselea simt e ca iti da asa o siguranta nemaivazuta de a face cele mai nebunesti lucruri. 🙂 O intamplare care imi vine mie acu’ in minte se refera la o nebunie din partea mea (cel putin pt mine a fost). Eram in vacanta de vara si simteam ca ma plafonez si ca am nevoie de ceva care sa ma scoata din stare, care sa retrezeasca viata/ vitalitatea din mine si se intampla ceva. Zaresc pe fb un anunt cu o tabara de feminitate, cu suma x, care mie mi se parea inimaginabila pt mom acela al vietii mele. Insa atunci, intr-un moment de nebunie curata si incredere totala am zis ca ma inscriu ca banii vor veni, nu stiu cum nu stiu cand, dar vor veni (vb unui coach). Ghici ce? A doua zi, ma intalnesc cu cineva si-mi spune „am sa iti dau x lei”. Da, da, exact cat aveam nevoie pt avans ca sa-mi confirm locul, iar ulterior restu’ de bani i-am putut plati in rate. Ca o concluzie, as spune ca e extrem de eliberator si de inaltator sa ai grija in acel imold natural din tine, in acel instinct care iti spune „da-ti voie, da-ti drumu'”, cand faci asta…totul curge, esti in flow si totul se asaza.

  • Anca spune:

    Dintre toți oamenii pe care îi cunosc, mama este singura persoană care are un al 6-lea simț ascuțit extraordinar. Exemplul de care îmi aduc aminte foarte bine era pe când aveam 9 ani. Părinții mei făceau piața de la sârbi și rareori se întâmpla să meargă doar unul din ei. Pe atunci nu aveam nici măcar telefon fix așa că știam doar data când aveau să se întoarcă. Într-una din săptămâni am rămas cu tata acasă. Marțea eu mi-am spart capul, joia tata a avut un accident de mașină. Vineri ne-am trezit cu mama la ușă, deși urmă să se întoarcă abia următoarea săptămână. Ne-a spus că a fost extrem de neliniștită în ultimele zile și a simțit că trebuie să vină de urgență acasă. Nici în ziua de azi nu înțeleg cum reușește să simtă aceste lucruri…

  • Mirela Coman spune:

    Am alergat de multe ori dupa ceva, desi familia ar fi vrut sa fac pasi mai mici sau chiar sa privesc in jur si sa vad ca tot ceea ce am este poate mai important si mai frumos decat visul dupa care alergam. Atunci al 6-lea simt mi-a aratat ca trebuie sa privesc mai des in jur si sa vad ca sunt persoane dragi care ne cunosc mult mai bine.

  • Mihaela Grigoras spune:

    Cred ca al saselea simt exista, fiecare om are momente in care intuit viitorul . Acum peste 28 de ani eram studenta in anul 3 si impreuna cu o colega ma aflam intr-un compartiment de tren, venind de la Iasi spre Bacau. Era frig, eram pline de praf , iar colegii de compartiment, studenti si ei erau o companie uosr neplacuta. Voci puternice, agitatie, glume nepotrivite, iar eu abia asteptam sa se temine acrst drum. Pe diagonala compartiemtnului ( fata de locul meu ) era singurul baiat linistit care nu era cu colegii lui. Tin minte ca si azi ca am gandit < uite un baiat destept, cuminte, frumos cu care ai putea sa te casatoresti si sa ai o viata linistita. Nici nu stiam cum il cheama, nici nu il vazusem prea bine ( era semiintuneric in tot trenul ) iar el nu rostise decat cateva si putine cuvinte tot drumul. De 1 martie si de 8 martie in anul imadiat urmator, am primit niste felicitari foarte frumoase, semnate doar cu initiala, Nu imi imaginam cine ar fi ( eram cam salbatica din fire si eram la o facultate unde 95% erau fete ). Totusi, ceva m-a facut sa ma gandesc la colegul de compartiment, cu care nici macar nu facusem cunostinta si cu care nu ma mai intalnisem din acea seara de octombrie.
    In luna mai vom implini 25 de ani de casatorie si stiu ca da, exista acel sentiment care te va face sa stii, cand il intalnesti, ca El este jumatatea ta.

  • Irina spune:

    Desi nu imi place sa rememorez aceasta intamplare, ea se potriveste subiectului dezbatut de tine: al saselea simt… Au trecut mai bine de 15 ani de atunci, dar imi amintesc totul ca si cum ar fi fost ieri. Tatal meu era grav bolnav de ceva timp, iar in ultimele zile starea i se agravase si era tintuit la pat. Ne asteptam cu totii la ce era mai rau, iar faptul ca parintii mei locuiau la cativa kilometrii departare de mine, ma facea sa fiu si mai nelinistita. Imi doream sa pot fi alaturi de ei, sa ma implic 100%. Ziua in care am decis sa ma invoiesc de la munca si sa pornesc spre ei nu o sa o uit niciodata… Ne pregateam sa plecam spre casa parinteasca, eram cu totii in masina, cand sufletul mi s-a facut mic-mic, am simtit ca si cum o bucatica din mine se desprinde si fuge… Fara nicio logica, am iesit din masina si am luat-o la goana pe scari, spre apartament. Telefonul suna, iar in acel moment am stiut ce se intamplase: tatal meu plecase spre alta lume.

    Al saselea simt sau nu, o legatura atemporala sau orice altceva a fost, tot ce stiu este ca nu as vrea sa mai simt niciodata, in viata asta, acea senzatie…

  • Janina spune:

    Al 6 lea simt mi-a folosit sa-mi gasesc marea iubire. S-a intamplat acum 17 ani. De atunci am trecut prin multe incercari, dar intuitia m-a tinut la suprafata. Peste cateva zile, pe 17 martie, vom serba 17 ani de bucurii. As putea spune ca al 6 lea simt este un fel de voce a lui Dumnezeu ce ne ghideaza atunci cand avem nevoie.

  • Amalia spune:

    La noi in familie femeile par a avea un al saselea simt destul de bine dezvoltat, „putere” ce le-a ajutat sa scape din tot soiul de situatii grele. Strabunica a reusit sa treaca prin razboi fara incidente si sa isi regaseasca sotul de care fusese despartita cu ajutorul intuitiei, ori mai bine zis al celui de al-VI-lea simt. Bunica si-a gasit marea dragoste cu aceasta „putere”, iar mama pare a sti mereu cand ceva nu este in regula cu mine.

    Iar talentul se pare ca mi-a fost transmis si mie. Nu as putea spune daca este o bine-cuvantare sau nu, insa ma pricep de minune sa anticipez situatiile negative ce apar. Daca o cineva din familie se imbolnaveste grav, simt asta sau o visez. Acelasi lucru se intampla in momentul in care apar decese in familie. Nu este neaparat ceva placut… insa uneori se dovedeste a fi util.

    Mergand pe acelasi fir, am pastrat conexiunea cu mama mea si sotul meu. Daca le este rau, au o bucurie mare sau ceva se schimba in starea lor, percep destul de usor schimbarile, chiar daca ei nu sunt langa mine.

    Nu as putea explica stiintific acest al saselea simt. Cred insa ca exista, cu precadere la acele persoane conectate la sine, constiente de lume si de propria persoana, ancorate in prezent si care reusesc sa interpreteze micile semne…

    Iar „mostenirea” asta a mea, desi uneori imi displace, sunt constienta ca face parte din mine, din ADN-ul familiei si sunt mandra ca o pot duce mai departe!

    P.S. La multi ani!

  • Corina spune:

    O amintire veche,
    Eram in scoala primara, adica se intampla la inceputul anilor ’80, in plin regim comunist. Veneam ca de obicei abatuta de la scoala, singura. La scoala, un coleg adusese o portocala, desi era primavara si pe atunci portocale se gaseau numai in preajma Craciunului. Stiu ca toata ziua l-am invidiat pe posesorul portocalei, pentru viata lui privilegiata, asa credeam eu la varsta aceea. Apoi, in drum spre casa, de nicaieri , apare tatal meu si-mi spune cu un aer plin de mister:”Am sa- ti dau ceva”. Si, spre marea mea mirare, scoate din geanta o portocala. De atunci portocalele au pentru mine un parfum aparte.

  • alina eu spune:

    La multi ani frumosi si sa faci rost doar de momente fericite!!!

    Exista si al 6lea simt al .. ultimului simt? Povestea mea e trista. Mama a fost bolnavioara si nu ne a zis. A urat dintotdeauna spitalele si mersul la doctor. Si… cand ne am prins ca e grav am luat o de o aripa si hop la spitale. Cu doctori mai buni sau mai rai. A stat o vreme in spital doar trista, fara sa se planga.
    Si intr o zi… s a foit de pe o parte pe alta si ne a rugat din 5 in 5 minute sa plecam acasa. Sa iesim macar pe hol. Sa mergem acasa doar pentru o noapte macar. Dar era prea slabita si dependenta de tratament. Si i am zis ca o iubim si nu vrem sa ii facem rau dar trebuie sa mai stea acolo sa se intremeze.
    A doua zi am fost sa donez sange pentru ea. Si asistentele s au plans ca in ziua aia la nimeni nu a fost ok. Ba li se facea rau, ba se coagula , la mine nu voia sa curga…
    Mama murise in dimineata aia. 🙁

  • Alexandra spune:

    La multi ani!

    Cel mai bun exemplu pe care pot sa-l dau este cel in care copil fiind, bunica mea nu m-a lasat sa ies la joaca cu copii prin sat fara un motiv aparent; pe moment m-am suprat foart etare pentru ca nu facusem nimic rau si ii tot ceream sa-mi spuna de ce nu pot merge si eu la joaca ca de obicei. Nu mi-a dat o explicatie, dar tot in casa am ramas.
    A doua zi urma sa aflam ca ceilalti copii au fost batuti de proprietarul unei gradini unde au intrat toti sa-si ia fructe.
    Cel mai probabil daca ergeam la joaca as fi intrat si eu cu ceilalti in acea gradina, prin urmare m-a salvat de la o bataie. Plus ca pe urma toti ma stiau de copilul cuminte al satului 🙂

    Asta e doar un exemplu nevinovat, dar au fost si alte situatii in viata cand intuitia m-a salvat de la pericole mult mai mari, cum ar fi accidente sau chiar terorism. Eram in Franta cand s-au intamplat atacurile din 2015…. si cu toate astea am evitat locul respectiv

  • Cosmina spune:

    Hei! Stii cand simti ca al6lea simt sigur nu te inseala?
    Hai sa-ti povestesc cand am fost atat de sigura de al meu. Intr-o seara de balul bobocilor la arhitectura l-am vazut pe tipul ala pe care il admiram pentru chestii pe care le facea(in special pentru cum desana, ca na, cam asta admiri prima ora la un student arhitect:)) ) L-am privit de la distanta si mi-am spus mie insami ca sigur va fi ceva intre noi,dar la momentul potrivit. Si asa a fost,peste un an a urmat natural o poveste frumoasa intre noi, de 2ani jumatate. Ai incredere in al tau al 6lea simt !

  • ELA spune:

    De foooarte multe ori mi s-a dovedit ca noi,femeile,avem intr-adevar un al 6-lea simt.Cea mai clara amintire,dar si cea mai speciala,a avut loc acum 7 ani.Imediat dupa casatorie,eu si sotul meu ne-am dorit foarte mult un copil.Am muncit din greu la asta si,desi facusem totul „ca la carte”,analize,teste de ovulatie,vitamine pro eu,controale peste controale,bucuria intarzia.Luna de luna asteptam cu emotie si de fiecare data venea „dezamagirea”.A fost singura perioada cand eram trista ca a venit …”perioada” ? Am incetat la un moment dat sa tot imi fac teste,pana intr-o zi…Era 1 Martie 2010,nu voi uita acel martisor NICIODATA.M-am gandit sa imi fac testul de sarcina,desi aveam intarziere doar de 3 zile,ceva cat se poate de obisnuit.Dar am simtit eu ca ar trebui sa fac testul de sarcina in acea zi.Parca si acum imi amintesc cum imi tremura mana cand am vazut 2 liniute.Si am fusgit la farmacie.Si am mai luat vreo 3 teste,fiecare de la alta firma,sa nu ma bucur degeaba,Doamne feri.Zilele treceau si nici un semn de menstruatie…La cateva saptamani am fost la control,pentru confirmare.”Simtisem” bine…..

  • Raluca Ioana spune:

    La multi ani!
    Exista momente cruciale in viata noastra, a tuturor, cand alegerea unui drum ne duce spre un viitor pe care altfel poate nu l-am fi avut.Sunt cateva astfel de exemple si in viata mea si ma intreb din ce in ce mai des in ultimul timp cum ar fi decurs lucrurile daca as fi ales o alta cale si nu ma bazam pe „al saselea simt” .
    De curand am citit cartea „In numele lui Gucci” scrisa de fiica acestuia,Patricia in care se face referire la intuitia pur feminina si la puterea de decizie pe care o are acest al saselea simt asupra destinului omenesc.Patricia ne spune „Bunica mea era un fel de mediu si pretindea adesea ca are premonitii.Intr-o zi a ridicat privirea dinspre masina de cusut si a spus catre mama:<>In gandul ei,mamei i s-a parut greu de crezut.” Pe atunci Bruna ,mezina unei familii cu trei copii,nascuta la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial era permanet tinta acceselor de furie ale tatalui ei,fiind batuta pentru cele mai mici greseli spre deosebire de sora ei,Gabriella care era frumusica,desteapta si un fel de „fata tatei”singura scutita de criticile lui.
    Bruna fetita care permanent se afla intr-un conflict emotional intern,legat de stima de sine din cauza acestor episoade marcante din copilarie,avea sa devina mai tarziu,asa cum a prezis mama ei, stapana inimii lui dottore Gucci -vizionarul creator al faimoasei casei de moda ,care si-a pierdut capul si inima imediat ce a zarit-o pe „La Bella Bruna”, proaspat angajata ca vanzatoare in magazinul lui de la Roma.

    Al saselea simt are lagatura si cu tine,si cu „Povestile unei inimi” carte pe care o consider jurnalul studentiei mele,pe care o rasfoiesc si acum si care ocupa un loc drag mie in mica mea biblioteca.Este cartea primita intr-un moment dificil al vietii mele cand aveam nevoie de ea,de la buna mea prietena Elena,inzestrata in acel moment cu”al saselea simt”.Era persoana potrivita la locul potrivit caci lucra in acel moment(aproximativ 4 ani) in concept store-ul unde se comercializa si cartea scrisa de tine :”Citeste asta!Am simtit ca e scrisa pentru tine!te vei regasi 100%” si asa a fost…si eu iubesc lampile Tiffany,si eu incerc sa fug de „paradoxul elefantului” si sa imi ies din zona de confort atunci cand nu sunt fericita cu ceea ce fac,si mie mi -au ramas intiparite in minte si in suflet cuvintele bunicului tau cu care adesea concluzionez povestile vietii mele sau alin sufletul prietenelor :”Diana,sa stii de la mine ca niciodata,dar absolut niciodata,doi oameni nu se iau,daca nu li se potrivesc povestile”.In capitolul „Imbraca-te pentru iubire” l-am regasit pe „Micul print” si asa m-ai facut sa il recitesc de la an la an si sa inteleg de fiecare data lucruri noi,sa ma redescopar,sa nutresc alte sentimente si ganduri.Am si eu „magnolia mea” „care imi face pofta sa tin geamurile larg deschise primavara”.Coincidenta sau un fel de „al saselea simt „si aici?!- si mie imi plac Histoire de Parfums,Peggy Guggenheim-Confesiunile unei dependente de arta,Pofta de ciocolata-Care Santos si multe altele :).De atunci te caut permanent,incep dimineata cu tine la cafea cand iti citesc postarile cu impresia ca de multe ori tu scrii pentru mine,mi-ar placea sa te cunosc si sa imi lasi o amintire de suflet in „povestile unei inimi” chiar daca nu voi fi castigatoarea acestui concurs.

  • Georgiana Andr spune:

    Si eu, ca si tine, am avut des momente in care m am simtit condusa de simturi si instincte, dar cel mai marcant moment este cel din ziua de 12.12.2001. Ziua incepuse aparent normal, insa la scoala, ceva ma nelinistea, ma facea sa nu stau locului in banca, reusind sa atrag si atentia invatatoarei, care m a mustruluit de cateva ori. Ajunsa acasa, ma intampina tata, care imi spune, ca astazi este ziua in care imi voi cunoaste sora sau fratele. Plina de emotii, nu am mai asteptat nici sa mi schimb uniforma, si am plecat direct la spital. Acolo am gasit o pe mama, care adusese pe lume noul membru al familiei. Cum mama lucra in acel spital, si eu eram cunoscuta fiind „copilul locului”, moasele m au luat sa mi cunosc sora(cum aveam sa aflu mai tarziu). Ajunsa in salonul noilor nascuti, m au pus sa vad cine ar putea sa mi fie sora sau frate. Tin minte si acum emotiile ce le aveam. Am pasit sfioasa spre patuturi, am privit fugitiv primele patru, la 5 si 6 bebelusii erau dusi la alaptat, si m am oprit la numarul 7, nedorind sa continui cautarea, spunandu le ca aici se afla sora mea. Nici acum nu stiu ce m a facut sa aleg acel patut, ce mi a dictat ca acolo se afla sora mea, dar stiu sigur ca acolo am simtit ca este ea, si nu am gresit.
    Acesta este cel mai important moment din viata mea in care m am lasat ghidata de simtiri si legaturi nevazute, din acel moment crezand cu tarie in cel de al saselea simt!

  • Enescu Cristina-Eliza spune:

    Bună dimineata! Ca multă lume, cred și eu în cel de-al șaselea simț! Mi s-au întâmplat multe lucruri legate de acest minunat simț: intr-o zi, acum aproape 21 de ani, am simțit o stare grozavă de nervi…nu intelegeam ce mi se întâmplă și de ce… Scoteam samburii din vișine pentru o prăjitură, împreună cu străbunica mea. Deodată, am început să tremur și m-a copleșit o stare nervoasă pe care nu o mai simtisem niciodată. M-am dus și m-am întins în pat….simțeam că se întâmplă ceva și nu stiam ce… cam peste o oră încep să ma liniștesc, tot așa brusc cum începuse acea stare! În scurt timp mă sună bunicul meu,din partea mamei și mă anunță de moartea ei… Deși nu reușise să mă crească ea, datorită unei boli grave, am simțit când ne-a părăsit…i-am simțit tumultul ultimelor clipe…
    Am mai „testat” acest al șaselea simț, dar nu al meu, al unui cunoscut când, ducându-mă la el pentru niște proceduri la picior, mi-a spus că am probleme și cu coloana și a început să îmi facă investigatii și acolo…cu energie. Eu stăteam relaxată, în șezut și omul mă”scana” practic, ținând mâinile cam la 10-15 centimetri de mijlocul meu. A început să zâmbească și m-a întrebat dacă se prefigurează ceva…nu înțelegeam ce vrea să spună și i-am răspuns cum mi-a trecut atunci prin minte spunându-i că poate se prefigurează un copil, că așa ceva mi-as dori! El nu a zis nimic, doar a zâmbit iar și a dat din cap…mă tot gândeam acasă ce a vrut să spună… După câteva zile, am înțeles…mi-am făcut un test de sarcină și, surpriza, a ieșit și o a doua liniuta, palidă dar era acolo! Am mers la ginecolog și am primit confirmarea că sunt însărcinată! Prietenul „vazuse” sarcina înaintea ecografiei…aveam doar 5 saptamani în momentul descoperirii prin test. Mi s-a parut ceva deosebit simțul acesta al lui! I-am împărtășit fericită ce anume văzuse el! Acum am lângă mine minunea de două luni și sunt foarte fericită!

  • Gabriela B spune:

    Daca uit mancarea pe foc se pune ca nu am al saselea simt?
    Hai ca pot (poate) compensa cu citirea ( ca la apometru) vicleniei, rautacismelor ascunse, tristetii si minciunii. Asta nu inseamna ca ma ascult pe mine si doar pe mine. Cateodata imi (re)neg simturile si ma arunc in povesti cu valuri tulburi si mi-o iau peste nas. E tot un soi de intarire a ceea ce stiam deja. In tumultul vietii mele, am simtit intr-un inceput de iarna si de cariera, ca totul pare prea frumos pentru a fi adevarat. Si mi-am mai spus ca ar trebui sa fiu atenta la tot ce se petrece. Dupa 3 luni am lasat garda jos si printr-o intamplare, m-a lovit peste moalele capului confirmarea ca tot cercul ala de oameni era dubios, ca aveam o sefa ce dorea sa imi conduca viata dupa bunul plac si trebuia sa plec urgent. Am luat viata de la capat, alt job, alti prieteni, alt mediu. Al saselea simt nu numai ca m-a salvat de la a face greseli ce ar fi putut sa imi afecteze integritatea, respectul de sine ci si oamenii care sunt cu adevarat importanti in viata mea. Al saselea simt ma ajuta si acum sa evit accidente si situatii, sa castig si ( asa cum e firesc) sa pierd. The fine ..sixth sense.

  • Sanziana spune:

    Al șaselea simț, cred că se regăsește în fiecare din noi, dar conștientizat mai mult sau mai puțin. Mamele vor avea întotdeauna intuiția maternă. Așa suntem noi femeile, mai speciale.
    Trăim vremuri în care femeile au ajuns să fie egale bărbaților, dar ceea ce ne deosebește, este faptul că noi, dăm VIAȚĂ. Noi aducem pe lume mici ființe,NOI VIEȚI, poate de aceea suntem mai perceptibile la emoții, sentimente, eu le numesc,” intuiția interioară „.
    Când ești medic și îți vine o mică mogâldeață, care e în suferință , dar care încă nu poate vorbi, trebuie să apelezi la toate cunoștințele, experiența și intuiția pe care o ai. De multe ori te confrunți cu părinți anxioși, care nu îți relatează cu adevărat simptomele sau de la care nu afli ce s-a întâmplat cu copilul. Ești pus în situația grea de a căuta în minte toate posibilele diagnostice, pe lângă consultații și investigațiile pe care le faci, trebuie să te bazezi și pe intuiție.
    Dacă pentru copii , părinții sunt super eroii de zi cu zi, care îi protejează și îi îndrumă în această călătorie a vieții, medicii ar trebui să fie eroii de moment. Suntem asemena Sf Duminici din basm, care să îi ajute pe copii să treacă peste probele, hopurile ivite în călătoria lor fantastică.
    La mulți ani celui mai frumos mărțișor al părinților, care dă sens, bucurii, împliniri, de 33 de ani! La cât mai mulți ani Diana și la cât mai multe povești și proiecte frumoase! Te îmbrățișez!

  • Trif spune:

    Mi am dezvoltat al 6 lea simt si l am si folosit cu prisosinta dupa ce am devenit mama.Instinctul meu nu m a inselat pana acum .Stiam , instinctiv ,cand unul din copii avea probleme de sanatate mai serioase sau daca era doar o alarma falsa.Asa imi explic de ce in situatii limita am putut sa mi pastrez calmul si am rezolvat toate situatiile fara panica sau crize.Privind retrospectiv, ma felicit pentru curaj si intuitie.

  • Lorena Elena spune:

    Buna,cred ca al 6-lea simt il avem toti,doar ca ,noi,mămicile ,ni se dezvolta mai repede si mai bine ,in momentul cand afli ca devii părinte .
    Ar fi multe situații in care m-am axat pe intuiția mea,pe al -6-lea simt,sa spun asa.
    Câteodată imi este frica de acest sentiment,intuiție sau cum vrem sa îi mai spunem
    De multe ori cand ies cu copiii afara,le spun nu mergeți in locul respectiv ca nu este pentru voi,nu stiu pe moment ce explicație sa le dau ,doar ca simt ca ceva e in neregula
    Si ,culmea ,nu asculta merg acolo,si ori cad,se lovesc,se împiedica ,deci…
    Sfatul meu este sa ascultam părinții mereu❤️❤️❤️

  • Alla spune:

    Draga Diana,

    Mulțumesc pentru încă o postare care rezonează 100% cu mine și cu multe momente speciale, aproape senzoriale din viața mea!

    Citind randurile de mai sus am retrăit pasiunea și pofta de viață pe care am simțit-o în timpul liceului în compania unei persoane deosebite. De aceea, rândurile ce urmeaza îi sunt dedicate din tot sufletul meu ei. Dintr-un joc al destinului, în clasa a noua, eu, fată ‘de 10’ m-am împrietenit cu șmecherașul școlii, deținător a milioane de absențe și pe deasupra..în parte de etnie romă. Aceiași eu, care de altfel mă gândeam de 10 ori înainte sa fac ceva, mi-am deschis sufletul în fața lui la doar cateva ore dupa ce l-am cunoscut. Pur și simplu. Din prima clipă și până în acest moment ‘am știut’ că acel suflet mă putea înțelege mai bine decât eu pe mine însămi în acea perioadă și mult timp dupa aceea. Timp de multe luni, am avut parte de cea mai sinceră prietenie pe care simțit-o vreodata, una plină de sprijin și iubire necondiționate. A fost prima persoană din viața mea care m-a apreciat și iubit pentru ceea ce eram, deși știa ca țineam în lanțuri în mine o cu totul altă persoană, veselă, liberă, pasională. M-a iubit cu ‘limitele’ emoționale de atunci și a încercat din răsputeri să îmi arate ce înseamnă să trăiești cu adevărat. Asta la o vârstă la care lume din jurul meu vroia să mă modeleze și să mă învețe ce să nu fac pentru că sigur se întamplă x și y. Ei, uite că persoana aparent cea mai puțin ‘indicată’ pentru mine și huiduită de îngrijorarea mamei și doamnei diriginte, mi-a dat mai multe lecții despre viață decât toate sesiunile de coaching de mai târziu la un loc. Și..gratis pe deasupra.
    Revenind la acest simț pe care și tu l-ai exercitat, da, știu cert că există și sunt bucuroasă că l-am ascultat de aproape fiecare dată pentru că m-a condus la cele mai life changing experiențe. Dacă m-aș fi lăsat pradă preconceptelor mele și a celor apropiați, aș fi dat cu piciorul unei șanse unice de a trai cu adevarat.
    Ar fi poate mai ușor dacă și cei mai ‘adulți’ decât noi ar trece peste fricile lor, ar avea încredere în principiile pe care chiar ei le-au imprementat în noi și ne-ar da libertatea pur și simplu să trăim. Între atâtea frici străine, uităm și cum e să fim. Just because.
    Mulțumesc din suflet pentru această șansă de a mă exprima și îți doresc din tot sufletul să ai parte de tot ceea ce îți dorești! La mulți ani!
    Alla

  • Larisa Ștefana Cozma spune:

    Bună, Diana!

    Mereu am simțit mai intens decât alții prezența intuiției, numită al șaselea simț. Sunt nenumărate ocaziile în care am știut despre anumite evenimente ce au avut loc, cu mult timp înainte, anticipând fie succese, fie eșecuri, fără o explicație (prea) rațională.

    Se întâmpla că eram destul de mică, înainte de trecerea la adolescență, și-l așteptam pe tata să ajungă acasă, știind că are și ghiozdanul meu la el, iar eu doream să-mi scriu temele. Am simțit ceva ciudat și nici nu avea legătură cu faptul că întârziase, simțeam că e ceva rău la mijloc, că el nu vine dintr-un motiv anume, aveam o stare de agitație inexplicabilă. La aproximativ o oră după ce începusem să mă simt ciudat, primim un telefon și aflăm că e la spital, călcat fiind pe trecerea de pietoni, în moarte clinică. Nu pot să descriu cum m-am simțit atunci, dar s-au risipit toate dimensiunile cunoscute. A fost un moment groaznic. Tata e bine acum, a avut bafta să își revină, apoi să se așeze pe făgașul normal.

    Câteodată, sincer vorbind, îmi urăsc al șaselea simț! Ar fi minunat dacă ar fi arma noastră secretă și ne-ar ajuta și să oprim tragediile!

  • Niculina spune:

    Acum aproximativ 2ani si 8 luni, proaspata mamica am mers la spital cu bebelusa mea de 6 saptamani pe atunci. Vomita foarte tare tot ce manca si acolo la spital doctorii mi-au spus ca trebuie sa o interneze pentru a-i face analize, dar nici macar nu mi-au spus ce ar putea fi sau de la ce…. imi puneau aceleasi intrebari…parca nu ma faceam inteleasa….in gandul meu analizam repede fiecare detaliu pe care il vedeam ori auzeam si imi spuneam in gand ca eu imi cunosc fetita mai bine decat ei. Am avut tot timpul sentimentul ca fetita mea nu are ceva asa grav care sa necesite ace si tot ce urma acolo si ca solutia trebuie sa fie una muuult mai simpla, dar parca nimeni nu ma lua in seama…imi doream sa aud un sfat, o solutie din partea lor si sa ma intorc acasa mai linistita… am stat internata fix 5 minute si apoi am cerut externarea. Am mers acasa si impreuna cu sotul ne-am documentat bine si am rezolvat problema schimband pozitia in care o tineam in brate sau o alaptam si ridicand intr-o parte salteaua patutului….a fost o rezolvare foarte simpla, care a dat rezultate imediat. M-am simtit asa de bine ca am avut intuitia buna in momentul care a contat. Odata cu venirea pe lume a fetitei m-am schimbat complet si mereu imi voi urma intuitia. Si cred cu tarie in al 6-lea simt.

  • Cristina Stark spune:

    Buna ziua,

    Al 6-lea simt il avem mereu, mai accentuat atunci cand devenim mame. Povestea pe care doresc s-o spun este despre al 6-lea simt al fetitei mele de 6 ani, pe nume Ema. Suntem parintii a doua fete minunate dar mereu am avut in gand si aparitia unui baietel in viata noastra. Am inceput anul frumos, sunt din nou insarcinata iar ceea ce pentru mine va ramane o minune este ca inainte sa-mi fac testul de sarcina, Ema m-a pupat pe burtica si mi-a spus ca-l iubeste pe bebe. Am ramas fara cuvinte, ea a simtit inaintea mea ca acolo se naste o noua viata. Asa ca imi doresc foarte mult sa-i pot face cadou aceasta papusa, pe care o va imparti cu sora ei.
    LA MULTI ANI pt maine, o viata minunata iti doresc.

  • Raluca Culea spune:

    Buna, Diana! Te felicit pentru calitatea proiectelor in care alegi sa te implici, este o inițiativa minunata pe care am urmărit-o și anterior. Sunt multe momente in care al 6lea simt al meu a fost pregnant, însă cel care mi-a venit prima oară in minte când am citit acest articol, a fost amintirea unui sfârșit de seara de club, in care, vrând sa ne pornim spre casa, un grup de 4 persoane, simtul mi-a tremurat in interior și mi-a zis: „e o seara frumoasa de Iunie, ce-ar fi sa te plimbi pana acasă?”, lucru care s-a și întâmplat. La scurt timp am aflat ca ceilalți 3 prieteni au fost implicați in acel moment într-un accident rutier, nu foarte grav, din fericire. De atunci îmi fac întotdeauna liniște in minte și in suflet pentru a-mi asculta acest simt și țin cont de vocea lui in tot ceea ce fac.