L-am cunoscut pe Hokusai dinainte să-i aflu numele, doar privind fascinată, toată copilăria mea, la stampele japoneze din sufrageria unchilor mei. Mie și tot restului lumii ni se păreau scene clasice japoneze, cu ,,autor anonim”, fiindcă circulau pe o scară atât de largă încât păream să le știm dintotdeauna.

Expoziția de la Milano, intitulată ,,Hokusai, Hiroshige, Utamaro: Ipostazele lumii schimbătoare”, face referință la stilul de viață hedonistic, dedicat bucuriei de a trăi simplu și de a găsi fericire în fiecare lucru mărunt. Japonezii sunt oamenii ritualurilor și ai amănuntelor, iar acest lucru este evident în creațiile celor trei artiști, cele peste 200 de imagini imprimate pe lemn, împrumutate de Academia de Artă din Honolulu.

Există o serie de imagini dedicate cascadelor japoneze, o alta dedicată celor mai frumoase poduri, există chipuri minuțios-detaliate de femei și, partea care m-a uimit, așa-numita zonă ,,Manga”.

Colecția ,,Manga” a lui Hokusai cuprinde tot ceea ce și-ar dori sau ar avea nevoie să deseneze vreodată un artist, practic o sumă de elemente, detalii, obiecte, acțiuni și locuri, toate desenate și asamblate de Hokusai în câte un volum separat.

Pagini și pagini de mici desene, organizate în capitole și subcapitole, de la peisaje sezoniere, până la păsări, flori, arhitectură, arme, figuri de oameni (grași sau slabi, curioși sau încruntați, fericiți sau triști etc), implicați în activități dintre cele mai diverse (luptă, mâncare, jocuri, dans, toaleta de dimineață) și orice altceva i-ar putea trece prin minte unui artist.

În total sunt 15 volume, imprimate în cerneală neagră între 1814, când Hokusai avea 55 de ani, până în 1878, când ultimul volum a apărut postum.