Despre tot ce-i fin și fain

Nu cred în ”instituția” ghinionului și a superstiției

By 2 august, 2016Learning
read time 12 min
 
2 august, 2016

Nu cred în ”instituția” ghinionului și a superstiției

La final și început de an, subiectele aflate în topul căutărilor sunt mereu cele legate de ce trebuie să faci, să nu faci sau să începi să faci pentru a alunga ghinionul și a atrage norocul de partea ta. Suntem un popor superstițios, care crede mai mult în ritualuri, vrăji și superstiții decât crede în el însuși.

by

Am constatat în ultima vreme că argumentul suprem pentru a nu fi fericit este că n-ai avut noroc, nu ai și sigur nici nu vei avea vreodată. Asta pentru că doar alții, cei care sălășuiesc în ogrăzile din jur, conviețuind în armonie cu capra vecinului, doar ei au noroc, fir-ar să fie!

 

Există o melodie neaoș-românească, intitulată „Și-așa-mi vine câteodată”, care sună cam așa:

Și-așa-mi vine câteodată, dorule…

Și-așa-mi vine câteodată

Să dau cu cuțitu-n piatră

Din piatră să iasă foc

Că eu n-am avut noroc…

În România, norocul a devenit o instituție în toată regula, căreia îi plătim tribut prin tot felul de cutume. Dacă ai călcat pe gaura de canal cu patru găuri, dacă mergi sub scară, dacă îți trece prin față pisica neagră, dacă spargi oglinda… hop, te taxează instituția norocului. Și, subconștient, capeți scuză perfectă pentru o zi proastă, o săptămână rea sau o viață sub semnul ghinionului.

 

Suntem un popor adânc guvernat de eresuri, de filozofii populare fără o bază reală, care se transmit din vorbă-n vorbă, mereu la pachet cu o amenințare iminentă. Nu credem atât de mult în cuvântul scris, cât în peticele de învățătură care circulă din gură-n gură.

 

Nu ai voie să speli 14 zile după Bobotează, fiindcă e păcat mare. Când intri în biserică, trebuie să stai pe o anumită parte. Trebuie să îți faci trei cruci în partea dreaptă, o mătanie în partea stângă, apoi să înconjori nu-știu-ce și să te întorci. Vulgarizez, nu mai țin minte exact indicațiile, dar întotdeauna se găsește cineva care să te mustre. Nu sta așa, că e păcat. Nu intra prin dreapta, ci prin stânga. Lumânările se pun întâi acolo și apoi aici. Nu mai spun de celebrul obicei ,,creștinesc” de a călca pe picior soțul/soția la nuntă, la ,,Isaiia dănțuiește”, ca să fii sigur(ă), chipurile, că tu vei comanda în casă.

 

Întreabă orice preot și-ți va spune că sunt niște prostii care n-au nicio legătură cu credința. Și totuși le facem. Le vedem, subconștient, ca pe o asigurare a faptului că vom avea noroc, că ne-am păzit de un pericol, că ne-am câștigat cumva protecția divină printr-un ,,artificiu”. Să nu cumva să (aici completează cu un eres/datină) pentru că (aici completează cu ceva groaznic care se poate întâmpla). Instituția norocului, în acțiune.

Ca popor, n-avem nicio problemă să înjurăm de cele sfinte, să bârfim sau să punem bețe-n roate aproapelui, dar avem mare grijă să nu cumva să spălăm rufe în ziua nepotrivită. Mergem la biserică și ne rugăm fierbinte, dar la ieșire ne crispăm instantaneu dacă ne iese în cale o pisică neagră. Ce ironie mai mare?

shutterstock_290473970

 

Că tot vorbeam de înțelepciunea populară a poporului român, spiritul nostru se oglindește perfect în Miorița: ,,Și de-o fi să mor…”. Altfel spus: nu ține de mine. Instantaneu, resonsabilitatea propriului destin e plasată în exterior. Și, deși ghinioniști și nefericiți, noi – urmașii ciobanului din Miorița, avem o satisfacție internă: nu e vina noastră.

 

Nu-mi dați exemple de genul ,,Dar știu eu un băiat/o fată extraordinar(ă), care niciodată n-a avut noroc” sau, din contră, ,,Există unii care au numai noroc, totul le vine pe tavă”. Dincolo de faptul că sunt adesea exagerări, multe astfel de verdicte sunt un soi de profeții care se împlinesc singure, un termen pe care l-am găsit demult într-o carte și mi s-a părut foarte elocvent.

 

Când îți repeți zilnic că n-ai noroc și nu ți se întâmplă nimic bun, cum să vezi oportunități, să ai curaj să profiți de șanse, să întâmpini viața cu mintea deschisă? În 90% din cazuri rămâi ,,ghinionistul-șef” și ți se confirmă propriul verdict: că tu n-ai noroc niciodată.

 

În schimb, când ai încredere în tine, te plimbi prin viață cu o relaxare care îi face pe ceilalți să se simtă atrași de prezența ta, să te ia în serios și să-ți deschidă ușile. De aici și acele miraculoase daruri ,,venite pe tavă”. Explicația e mult mai puțin miraculoasă: unii oameni au mai mult noroc decât alții pentru că se comportă ca atare. Simplu.

 

Chiar și în filozofia asiatică, unde există o anumită doză de superstiție și ritualism – norocul e privit detașat, niciodată ca verdict. ,,Norocul” este, la chinezi, drumul care ni se așterne în față și care poate fi mai lin sau mai accidentat. Ceea ce face diferența e felul în care noi îl gestionăm: dacă accelerăm cum trebuie, frânăm când e cazul și ocolim gropile. Un individ cu un drum ca-n palmă în fața lui poate să intre într-un pom, iar un altul care merge din groapă în groapă să ajungă cu bine la destinație pentru că e atent și știe ce să ocolească. Nimic nu e o condamnare, e doar un context mai favorabil sau nu. Atâta tot.

M-a intrigat mereu cum marii câștigători la loto reușeau trista performanță de a ajunge săraci lipiți în doar câțiva ani de la câștig. Tocau fără discernământ milioane de euro, ca și cum un mecanism de auto-distrugere s-ar fi activat instantaneu undeva în mințile lor, odată cu sosirea banilor în cont. La fel și vedetele care ating succesul peste noapte și apoi reușesc cumva să-și terfelească viața, cariera și finanțele, totul în cel mai rapid și distructiv mod.

Bafta oarbă, pusă în brațele oamenilor care nu știu cine sunt, ce vor de la viață și nici de unde să apuce norocul care i-a lovit, face mai mult rău decât bine. Poate fi uneori o adevărată tragedie.

 

Norocul ca plocon aterizat în brațele tale este acea șosea liberă, bătută de soare, dar pe care nu știi cum s-o parcurgi fiindcă n-ai nicio destinație clară. Și atunci te oprești pe marginea drumului, cu cheia în contact, și stai acolo până ți se termină benzina. După care chiar nu mai poți pleca nicăieri, fiindcă nu mai ai cu ce. Și în acel moment arăți cu pumnul către cer și te războiești cu lumea-ntreagă pentru că tu, pur și simplu… n-ai avut niciodată noroc în viață.

Foto: Shutterstock

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK