Am intrat de peste zece ori în magazinele „Anthropologie” din America. Ultima dată în spațiul lor din zona Chelsea Market, New York, un sanctuar al mărunțișurilor adorabile. Mi s-a părut distractiv, ca o peșteră cu comori contemporană, dar nu mi-a zgâlțâit lumea. Până când nu l-am privit prin ochii unei străine.

Jessi Klein e comediană, scenarist de televiziune și lucrează cu Amy Schumer, printre alții. Cartea ei (pe care o găsiți AICI) se numește ,,You’ll Grow Out of It” și e o meditație pe alocuri amuzantă în legătură cu o mulțime de lucruri la întâmplare: viața, moartea, statutul de doamnă, anestezia epidurală la naștere sau filmele porno. Nu neapărat în această ordine, dar în pagini alăturate. Cel mai tare, din toată cartea, mi-au plăcut paragrafele care urmează, pentru că au fost un exercițiu inedit.

Prin ele, am privit un loc pe care-l știam banal prin ochii cuiva care-l vede extraordinar. Mi-a amintit cât de diferiți suntem, dar și cât de mult contează povestea pe care cineva o naște în jurul unui loc sau obiect.

Brandul Anthropologie s-a născut în 1992, din inspirația unui american, Dick Hayne, care a observat că prietenele lui trecute de 30 de ani se plângeau de lipsa unui loc în care gusturile lor eclectice în materie de haine, decorațiuni sau cosmetice să poată fi satisfăcute.

Pentru că era absolvent de antropologie, a ales acest nume, dar în versiunea franceză a cuvântului, adresându-se unui public cu vârste cuprinse între 30-44 de ani. Între timp, a devenit un lovebrand și un loc unde găsești cam orice, de la carnețele din hârtie făcută manual la cărți de nișă, îmbrăcăminte hipsterească-hippie, decorațiuni retro și orice cu spirit vintage și boem.

,,Nu mai țin minte ce vârstă aveam când am fost prima oară, dar știu cum m-am simțit, fiindcă mă simt la fel de fiecare dată, în fiecare magazin al lor în care intru. E aproape jenant cât de fericită mă face să mă simt. (…) Ca și cum corpul meu ar răspunde, biologic, la presiunea pe care acest loc o pune asupra centrului primordial al plăcerii, localizat undeva sub scoarța cerebrală. Imediat cum văd butoiul lor aparent vintage, plin cu butoni de sertar care par vintage sau observ un pulover cu un cangur pe el, care are și un buzunar exact acolo unde ar trebui să fie marsupiul cangurului, am un sentiment de siguranță și de liniște sufletească.

 

Am citit demult în New York Times că acest magazin are un decor menit să evoce nostalgia pentru casa copilăriei, plină de mărunțișuri și amintiri (…). Ei bine, Anthropologie vinde mai mult decât nostalgie. Vinde fantezia că te poți transforma într-un anume fel de prietenă. Acea prietenă pe care o găsești în cele mai magice locuri, cum ar fi într-o piață din Marrakesh, unde cumpără un clopoțel de vânt pe care să și-l agațe la geam. Sau poate într-un Wine Bar, într-o zi de marți, devreme, iar ea e fata care stă în colț, în acel pulover cu cangur pe el, mâzgălind ceva în jurnalul ei.

Odată ce vă împrieteniți, e acel gen de prietenă care te duce în apartamentul ei, plin cu ceșcuțe desperecheate și pahare de vin din sticlă verde, cumpărate la un dolar bucata la soldurile dintr-un magazin de antichități din Hudson Valley. Are o copie veche și cu paginile îndoite a cărții Juliei Child – Mastering the Art of French Cooking și poate să gătească pui la cuptor cu oregano.

La cină, pune muzică, un fel de folk-pop, iar când o întrebi ce este, îți răspunde nonșalant: «Ah, o prietenă a descoperit această trupă în Suedia și mi-a făcut și mie un CD cu melodiile lor, nici nu cred că au mai scos ceva de ani de zile». Apoi îți servește madeleinele pe care ea însăși le-a gătit în după-amiaza respectivă, și o face purtând un șorț vintage, cu siluete de șoricari pe el”