Da, stiu, este usor de contrazis prima afirmatie. Cum sa nu alegi sa actionezi/reactionezi ori nu pe rationamente logice atat timp cat cea mai mare parte din viata ne-o petrecem luand decizii in baza unor comparatii…de orice si te miri ce: haine, stiri, locuri de munca, vacante, prietenii, iubiri etc? Pentru ca asta facem, strangem date si instrumente prin care comparam, adunam, scadem, inmultim si impartim ca si cum viata este matematica pura si ajungem „rational” la o concluzie pe care o asteptam sa ni se confirme. Trist.

Poti avea toate datele corecte din lume cu privire la un lucru, o situatie, dar daca sufletul tau nu este pregatit sa creada in concluzia care decurge din premise, nu vei crede in acel ceva cu toata inimia si convingerea, ci vei crede ca crezi. ?

Poate daca in tot vacarmul asta al vietii si al lumii in care traim ne-am acorda ragazul de a ne asculta si pe noi insine, poate am afla lucruri importante: ce ne dorim, ce vrem sa fim, ce vrem sa parem, ce vrem sa devenim. Si, evident, de ce. ? Si, desigur, ce vrem sa vrem. ? De la noi insine, de la viata, de la lume, de la oameni.

Abia atunci, in linistea sinistra poate la inceput, dar atat de necesara si de frumoasa, sufletul nostru ar percepe mai usor si mai clar lucrurile in care ar putea el sa creada. Pentru bimele sau si, implicit, al celui care il poarta. ?

Sunt de parere ca mintea te poate minti adesea cu vorbe ce par adevarate, dar sufletul nu o va face niciodata. Chiar si atunci cand este acoperit de prea multa gandire sufletul nu renunta la tine niciodata: nu te grabeste, nu iti impune, nu te pedepseste pentru propriile alegeri, ci pur si simplu, sta si te asteapta pe tine sa iesi la iveala. ? Tocmai de aceea s-ar putea sa ne fie de folos in viata sa ne ascultam mintea, dar facem ce ne spune sufletul.