Comentarii la: Bună ziua, mă numesc Diana și sunt workaholică. Recidivistă

De: Ali

Ali — Fri, 19 Mar 2021 16:05:00 +0000

Buna Diana, mi-a placut mult articolul tau, m-am regasit complet in text. Folosesc si eu tehnica setarii de limite doar ca uneori lucrul pe care credeai ca il poti rezolva in timp util se complica si cred ca intervine o alta “capcana” cea a rusinii, “cum sa renunt acum”, “cum sa-i spun ca mai dureaza” sau “daca nu stau sa l termin nu va fi gata cand am promis” si astfel cadem prada muncii fara oprire. Cred ca defapt problema se pune de ce facem asta, de ce muncim pana la epuizare, chiar si cand simtim ca o facem din pasiune pana la urma cred ca este o dovada de lipsa de iubire de sine, pierdem legatura cu noi si cautam apreciere, confirmare in ceea ce vom primi daca terminam tot. Ne e greu sa ne iubim in orice ipostaza, sa acceptam ca nu putem fi perfecti si ca nu vom putea mereu sa-i multumim pe altii.

De: CS

CS — Thu, 18 Mar 2021 21:15:23 +0000

Am avut si eu parte de o astfel de experienta. 12 ore la birou, 2 ore si ceva pe drum, acasa iar lucram. Nu s-a terminat prea fericit. Am nascut prematur. Eram intrebata cand am de gand sa intru in concediu maternal, deh in loc de program de 6 ore eu faceam dublu. Acela a fost declicul, acum desi am o functie mult mai mare (am revenit mult mai repede la birou, as fi putut sta mai mult), m-am linistit. Ba chiar ma enerveaza colegii de la care primesc emailuri de 2 noaptea.

De: Maria A.

Maria A. — Thu, 18 Mar 2021 20:07:30 +0000

Buna,
Sumt Maria. Dez-mediata, dar din pacate workaholica.
Ma mint pe mine, mint apropiatii, mereu decalez spre promisiuni mintite din start, mereu promit, mereu insist in a fi crezuta, mereu, mereu…

O prietena imi zambea o replica acum cativa ani: mi-am luat loc in primul rand si mananc floricele.
Sa prind debutul burn-out-ului tau!…. A acumulat ceva kilograme. Proces in derulare. Filmul nu a inceput…

O colega ma chestiona fix azi, despre secretul supracapacitatii mele de munca. S-a declarat doritoare de ” a-mi fi ucenic”
Stiu, lucid de bine, cat de nesanatos e….
Dar cum resursele in acest caz, vin din core-ul personal, tot eu, doar eu, imi voi gasi cheita….Sper….
Cheita automatonului propriu….
Tu esti pe cel mai bun drum, Diana. Pe harta intocmita de tine!
Keep walking!

De: Gabriela Popescu

Gabriela Popescu — Thu, 18 Mar 2021 12:37:51 +0000

Buna! Sunt Gabriela si sunt workaholica. Am fost in burnout, m-am imbolnavit. Am invatat atunci multe, dar nu tot…. Inca nu am invatat sa spun, cu adevarat, „stop” si „e prea mult”. Inca simt nevoia sa arat cat si ce pot, sa dovedesc si mai mult. Inca freamat de entuziasm la gandul unei nopti nedormite (oare mi se intampla numai mie???) – ca sa mai lucrez putin, sa mai fac inca ceva. Psihologic – stiu de unde vine acest comportament, care sunt motivele – si totusi nu ma pot inca opri.

De: Daniela

Daniela — Thu, 18 Mar 2021 07:28:43 +0000

Wow, Diana! Cât de țintit a fost articolul tau, m-am recunoscut în toate ipostazele. Cât de importantă m-am simțit când am mutat munții, deși efortul era prometeic… Cât de mare a fost prețul plătit, în lipsă de energie, de scop, de sens al vieții…. Dar, de vreo doi ani, mi-am spus: gata cu agitația de albină, gata cu demonstrația, nu mai vreau să pot atâtea. Privind retrospectiv, mi se pare un semn de înțelepciune, un mare progres personal, să mă pot bucura de clipe libere, să savurez în tihnă o carte, chiar dacă nu toate lucrurile sunt la locul lor, acasă. Sau să fac cele 30 de minute de yoga înainte de a spăla vasele. Ca soție, mamă și angajată, este modul meu de a rămâne sănătoasă la minte… și la suflet.
Mulțumesc, Diana, pentru subiectele profunde, uneori sensibile, dar fascinante întotdeauna!