Comentarii la: Copiii neiubiți ai României: prima zi de școală, acum 30 de ani

De: 1 Prost

1 Prost — Sun, 20 Sep 2020 20:44:54 +0000

Și la clasele A și B se întâmplau aceleași povești, deși proporția de „inadecvați” era considerabil mai mică. Pentru aceștia era cel mai greu fiindcă și profesorii și colegii lor își băteau joc efectiv de ei pentru anumite lipsuri de inteligență. Chiar și cei silitori au fost cel puțin o dată umiliți de față cu toată clasa în zilele când nu excelau la materiile predate de personalități tip „faraon”. Uneori mă ia groaza că am trecut prin 12 ani de teroare psihică din ambele tabere (școală și casă) și că nici în prezent , cei mai dragi oameni din lumea asta pentru mine, nici măcar nu conștientizează de impactul acțiunilor lor, sau al părinților lor care au fost și mai brute cu ei. Poate în timp se calmează isteria competitivității din oameni și treptat vom începe să empatizăm mai mult cu cei ce i-am adus pe lumea asta pentru a ne fi urmași. Și poate o să ne luăm mult mai în serios rolul de călăuze pentru cei din urma noastră…..

De: o femeie

o femeie — Sat, 19 Sep 2020 10:26:50 +0000

Ce amintiri mi-ai adus! . Noi am avut 2 invatatoare. Prima f. tanara pt primii 2 ani apoi s-a mutat, apoi alta care trebuia sa se pensioneze si era plina de ura si ne ciupea si lovea cu placere. Amandoua primeau atentii, sacose. Cea dea 2a era apreciata- o invatatoare severa unde tremuram de frica era de admirat, eu tin doar minte placerea cu care isi ascutea, cu pila de metal, unghiile, la catedra, cu un zambet malefic sa ne pishte – asta era placerea ei – unii copii realmente tremurau de frica. .
Am fost in clasa E. Adica din cele mai slabe. Eram din cele mai deshtepte din o clasa slaba. Am ajutat la teme cateva colege, una, cand aveam 40 ani m-a gasit pe facebook si multumit – ea nu avea ochelari si ii trebuia ca nu vedea de la tabla asa ca deseori lectia si tema o copia de la mine, nici nu mai tin minte dar ea da. Altele 2 colege le tin minte taiate pe maini – se taiau singure.

Din clasa aia unii au ajuns bine. Se pare ca unul din colegi s-a sinucis. Mai tin legatura, pe facebook, cu inca o colega – noi eram cele mai bune. Daca noi avem amintiri din astea, noi, cele mai bune eleve din clasa, va las sa va ganditi la jumatatea de clasa ce a ajuns pana la sfarsitul clasei a 7a sa nu stie tabla inmultirii.

De: Patricia

Patricia — Thu, 17 Sep 2020 11:21:39 +0000

Mi-au dat lacrimile, citind articolul. Am inceput clasa intai in 1999, insa am avut o situatie foarte similara – parintii mei nu erau nici ei la curent cu ierarhia claselor intr-o scoala, asa ca am fost repartizata aleatoriu intr-o clasa „inferioara”, identica cu ceea ce ai descris.

Imi placea enorm sa merg la scoala, sa invat, sa descopar lucruri noi, dar de multe ori era greu sa fac asta intr-o clasa cu copii a caror viata nu era foarte usoara acasa, lucru care se rasfrangea asupra comportamentului lor la scoala. Unii dintre ei se exprimau printr-o agresivitate vizavi de tot, vizavi de profesori, vizavi de colegi si vizavi de ei insisi, prin batai, injurat si tipat in mijlocul orelor, etc.

La fel ca tine, am vazut cum acesti copii erau batuti si facuti in toate felurile de catre parintii lor si mai mult de atat, am fost si eu bullied de catre acesti parinti. Adulti in toata firea care veneau la scoala si cereau socoteala profesorilor pentru notele luate de copiii lor, insistand sa schimbe „macar un pic” nota si care ma trageau pe mine de maneca si ma intrebau ironic „Dar tu cum de iei notele astea bune tot timpul, ca mie mi se pare ciudat?”. Intr-un final am facut legaturile necesare in capul meu si am inteles ca nu pot fi suparata pe colegii mei pentru comportamentul lor – nu era vina lor.

Ceva ce ne unea pe noi, toti copiii, la scoala era comportamentul anumitor profesori fata de noi. Profesori care ne faceau prosti, inceti, delincventi, care radeau de cum aratau unii copii sau de cat de saracacios erau imbracati (desi stiau foarte bine care era situatia financiara a acelor copii), profesori care veneau la ora duhnind a alcool si inclusiv profesori carora li se scurgeau ochii dupa fete si care chemau exclusiv fetele la tabla, holbandu-se la ele si incurajandu-i pe baieti sa faca glume.
Da, am avut si profesori incredibili, oameni calzi si blanzi care puteau sa acapareze atentia intregii clase de „derbedei” fara sa tipe la noi sau sa ne insulte. Din pacate, asta nu schimba cu nimic faptul ca am fost nevoiti sa trecem prin multe alte mici traume, care sunt sigura ca ne-au afectat pe toti intr-o mai mica sau mai mare masura.

Aveam senzatia ca nu imi mai amintesc de momentele triste din scoala sau cel putin ca nu ma mai afecteaza. De fapt, tot ce pot sa spun e doar ca nu ma mai infurie atat de tare. Am invatat sa le accept ca fiind parte din mine si sa le privesc diferit fata de cum o faceam acum douazeci de ani.

De: Marius

Marius — Wed, 16 Sep 2020 20:05:49 +0000

Mi-a placut foarte mult articolul, e adevarat tot ce spuneti si foarte trist. Si mai trist e ca nu s-a schimbat mare lucru in ultimii 30 de ani, va spun eu, care sunt profesor, si tare mi-e teama ca nu se va schimba mare lucru nici in urmatorii 30. Fiecare profesor se gandeste doar sa faca lucrurile astfel incat sa-i fie lui bine, nu conteaza soarta elevului. Dar cel mai trist e ca la nivelurile mai inalte nici nu se doreste imbunatatirea, decidentilor din guvern nu le pasa de cei mai … ghinionisti, ei se ghideaza dupa ideea de Evolutie, cei mai puternici sau dotati vor supravietui mereu iar „cei slabi sa piara, caci moartea e menirea lor”.

De: Me

Me — Wed, 16 Sep 2020 01:04:01 +0000

Nu stiu ce scoala ati facut voi in Bucurwsti dar la mine era frumos si curat, tot in ’92 inceput de scoala ! Nu generaliza ! Fiecare timp, eră, are discrepantele ei, si acum sunt tot felul de cocalari, de bani gata, simpli , e si mai rau ca cei de bani gata se duc si in vacante in Grecia sau alte tari si altii nu se duc nici in tară in vacante, sa vezi aici scară sociala in clase si tot felul de povesti !

De: Mihaela

Mihaela — Tue, 15 Sep 2020 20:34:07 +0000

Impresionant articolul! O radiografie trista si adevarata, din pacate…