Despre tot ce-i fin și fain

Cum mi-am descoperit identitatea alimentară

By 21 martie, 2016Rituals
read time 5 min
 
21 martie, 2016

Cum mi-am descoperit identitatea alimentară

Dacă aș pune cap la cap tot istoricul căutărilor mele nutriționale, ar ieși un roman-fluviu. Dar unul cu happy-end. După mai bine de zece ani de tatonări, încercări și experimente, mi-am găsit un stil de viață potrivit și l-am și pus la încercare, cu ajutorul Amirei de la Pinner Test România. Dacă vă sună familiară această căutare, citiți și luați aminte.

by

George Bernard Shaw spunea că nu există dragoste pe lume mai sinceră decât dragostea pentru mâncare. Îi dau dreptate. Chiar dacă nu sunt o gurmandă în adevăratul sens al cuvântului, iubesc mâncarea bună, uneori este oaza de plăcere și de bucurie a unei întregi zile.

 

Totuși, într-o ierahie a plăcerilor mele, mult mai sus pe scara importanței se află sentimentul de bine. Senzația de „ușor”, de „light”, energia care te face să-ți dorești să ieși la alergat sau să te plimbi câțiva kilometri. Nicio mâncare, oricât de gustoasă, nu se compară pentru mine cu acel sentiment de pace cu propria persoană și cu propriul corp și, într-un fel, de asta am și devenit dependentă de sport. Acele endorfine, acea relaxare de la finele antrenamentului, toate îmi dădeau o stare de bine care putea concura la orice oră cu cele mai apetisante preparate culinare.

 

Alergând după un echilibru între această stare de bine și mâncarea din farfurie, am luat-o pe multe căi, multe dintre ele greșite. În ultimii cinci ani, am încercat toate dietele posibile, am exclus grupe întregi de nutrienți din alimentația mea și am renunțat, progresiv, la tot ceea ce părea să nu-mi priască.

 

Am disciplinat, am esențializat, am sinetizat, am biciuit periodic toate mecanismele voinței. Am încercat keto, Atkins, South Beach, am fost raw-vegană câteva luni, am făcut detox-uri și câte și mai câte. Cu toate astea, au rămas mereu semne de întrebare. Niciuna dintre ele nu mi s-a potrivit atât de bine încât să-mi poată deveni a doua natură, ori eu nu căutam diete, ci un regim de viață, un stil de a mânca pentru totdeauna.

 

DSC_6448

 

Obosită de toate experimentele la care m-am supus singură, de la 1 ianuarie mi-am asumat o filozofie nutrițională în care mă simt nespus de confortabil. Aș îndrăzni să spun că am găsit, în sfârșit, echivalentul alimentar al acelei relaxări plăcute pe care o simt după sală. Rețeta e absolut banală și o știam dintotdeauna, dar am avut nevoie să înconjor întreaga lume și să-mi învăț toate lecțiile înainte să mă întorc la ea. Puțin, foarte puțin, din orice.

 

Cu excepția junk food – care, Slavă Domnului, nici nu-mi place prea tare – mănânc un pic din toate, cuvântul cheie fiind acest ,,puțin”. L-am luat de exemplu pe bunicul meu, care a mâncat de toate, toată viața, nu s-a abținut niciodată când a poftit la ceva, dar nici nu a cerut vreodată a doua porție dintr-un fel de mâncare, oricât de tare i-ar fi plăcut. S-a ghidat toată viața după acest principiu și a murit de bătrânețe la 92 de ani. Câți oameni mai auziți să moară de bătrânețe în zilele noastre?

 

Echilibrându-mă în relație cu propria persoană, am simțit nevoia să explorez puțin mai mult și mai profund mecanismele mele interne. Sunt o fire sensibilă, din toate punctele de vedere. Stomacul meu e capricios, nu pot mânca orice și oricând, iar marile mele desfrâuri culinare nu au avut neapărat consecințe dezastruoase la nivel de kilograme, ci la nivelul stării generale a organismului. Și, cu toată sinceritatea, nu știu ce e mai rău: să pui un kilogram pe șolduri sau să te simți groaznic o zi întreagă după ce ai mâncat un anumit fel de mâncare.

 

Așa am ajuns la Pinner Test și la Amira Syoufi de la Amira’s Boutique Services. O cunoșteam deja cinci ani, ne întâlnisem tot într-un context legat de prevenție, și îmi inspirase mereu încredere cu energia ei extraordinară și pasiunea pentru ceea ce face, așa că Pinner Test, testul de intoleranțe alimentare de nouă generație pe care l-a adus în România, m-a atras din prima.

 

Fiindcă eu și soțul meu împărtășim, pe lângă afinitățile culturale și sufletești, și o sensibilitate la cele mai felurite ingrediente (Edi este probabil singurul om din lumea asta mare care are nevoie de o zi de refacere după ce mănâncă la un restaurant cu stele Michelin), am acceptat amândoi propunerea Amirei de a ne supune Pinner Test-ului.

12741908_1112649358766078_6940919171345756376_n

 

Da, noi suntem ,,Les Margelats”, ,,Le couple amoureux”. Amira are, trebuie să vă spun din start, un umor incredibil și o personalitate cuceritoare. Ah, și este unul dintre cei mai direcți oameni pe care îi cunosc, ceea ce e nespus de reconfortant, mai ales în zilele noastre. Cred că acesta a fost, de la bun început, și unul dintre elementele personalității ei care mi-au câștigat instantaneu încrederea. M-am gândit: ,,Dacă așa este și în viața profesională, pot să mă las pe mâna ei”.

Processed with VSCOcam with q7 preset

 

Ce este Pinner Test?

Este un test de ultimă oră în domeniul intoleranțelor alimentare, aprobat inclusiv în Statele Unite ale Americii, care testează reacția organismului la 200 de alimente uzuale, de la fasole, broccoli și mărar până la kiwi, usturoi sau zahăr de sfeclă.

 

Tot procedeul este foarte simplu: se recoltează un strop de sânge din deget (puteți merge la sediul Amirei sau poate veni un asistent să recolteze acasă sau la birou), iar proba este trimisă în Italia, la laboratoarele Novolab Microtrace. Rezultatele – cu o acuratețe de 98% – vin în circa două săptămâni și au forma unui document pdf cu trei coloane.

 

În cea roșie apar alimentele cu intoleranțe între 1 și 4 (de la ușor la sever), care se cer evitate în următoarele luni. În coloana galbenă apar alimentele la care organismul are o reacție aflată undeva în zona de limită, ceea ce înseamnă că pot fi consumate în continuare, însă cu moderație. În coloana verde apar alimentele la care corpul nu a manifestat o reacție negativă și care pot fi consumate liber în continuare, evident fără excese de niciun fel.

 

După primirea rezultatelor, ești programat automat la o consultație cu un nutriționist de la ,,Amira’s Boutique Services”, pentru a pune la punct un nou stil de nutriție, compatibil cu descoperirile făcute.

Cui i se recomandă?

Este un test recomandat mai ales celor care suferă de balonări inexplicabile (cu tot cu problemele digestive asociate lor); celor care nu reușesc să slăbească sau slăbesc foarte greu, deși sunt altminteri sănătoși; celor care se îngrașă rapid și fără o explicație certă, dar și celor care au migrene sau probleme dermatologice pe care nimeni n-a reușit să le diagnosticheze clar. După excluderea alimentelor vinovate, rata de îmbunătățire a stării generale și de eliminare a simptomelor este de 70%.

Ce rezultate am avut?

Marea surpriză la un astfel de test este că „vinovate” pentru unele dintre neplăcerile tale pot fi exact lucrurile pe care le bănuiai cel mai puțin și pe care, fără un ajutor specializat, nu te-ai fi gândit niciodată să le excluzi din alimentație.

 

Ca în serialele polițiste, când făptașul este cel care părea cel mai nevinovat dintre toți, ani de zile bănuielile mele se îndreptaseră către lapte, ouă și derivatele acestora, pe care încercasem în repetate rânduri să le evit sau să le reduc ca pondere în alimentație. La rândul lui, Edi avea suspiciuni legate de vinete, lapte și pastele făinoase.

 

Verdictul, în cazul amândurora, a fost surprinzător. Eu am o intoleranță de gradul al treilea la vânătă (aliment pe care adoram să-l consum și nu l-am suspectat niciodată de nimic) și la cacao (nu degeaba ciocolata îmi dădea mereu stări de greață). La limită sunt măslinele, pe care le-am detestat mereu, mai puțin în varianta pastă, și lâmăia, care îmi dădea mereu o senzație de disconfort, dar pe care continuam s-o consum convinsă că reacția nu e de la ea, ci de la mine și de la capriciile stomacului meu.

 

În cazul lui Edi, drama e cu atât mai mare: are o intoleranță de gradul al treilea la grâu, ceea ce înseamnă că pâinea și toate făinoasele pe care le iubește atât de tare vor ieși o vreme din alimentație. La fel de neprietenos este și morcovul, pe care el – așa cum eram eu cu măslinele – l-a detestat mereu, dar și semințele de muștar (veste proastă, fiindcă el ar mânca muștar la aproape orice). La limită se află mazărea, pe care a refuzat s-o consume încă din copilărie. Dacă stau să mă gândesc bine, el a avut o intuiție mai bună asupra a ceea ce-i priește și ce nu, de vreme ce morcovul și mazărea erau din start excluse din alimentația lui.

 

Nu înseamnă că nu vom mai mânca niciodată aceste ingrediente, doar că în următoarele 6-9 luni ar trebui să evităm total consumul elementelor nefavorabile digestiv. Ulterior, corpul se va recalibra și vom putea să le reintroducem treptat. Așadar, nu e totul pierdut.

10363990_1061808277213837_6915128661629498721_n

 

Cât despre filozofia mea de nutriție, am zâmbit zilele trecute răsfoind Vogue Paris, cu Gigi Hadid pe copertă. Întrebată care este secretul siluetei ei, Gigi a dat un răspuns pe care îl împărtășesc întru-totul:

,,Mănânc sănătos, cât să pot să fiu în formă, și trișez cât să pot să fiu senină”

Foto: Mihai Dăscălescu

Hair: George Emanoil Gruban

Machiaj: Mirela Păvăloiu

Styling: Strike a Pose (Mădălina Drăgoi & Ailin Ibraim)