Comentarii la: Femeile au avut întotdeauna un al șaselea simț

De: Cristina Stark

Cristina Stark — Tue, 14 Mar 2017 09:46:34 +0000

Va multumesc din suflet ☺️

De: Diana-Florina Cosmin

Diana-Florina Cosmin — Mon, 13 Mar 2017 18:06:14 +0000

Vă mulțumesc pentru mesajele superbe. M-am emoționat și mă simt norocoasă pentru încrederea cu care mi-ați împărtășit lucruri de suflet.

Dacă aș fi putut să ofer 20 de păpuși, aș fi făcut-o instantaneu, fiindcă toate mesajele ar fi meritat să câștige. Fiind o singură creație handmade, a trebuit să alegem o singură câștigătoare, iar ea este Cristina Stark. Dincolo de faptul că ne-a plăcut mult povestea ei, este mamă de fete, iar Agnes, creatoarea păpușii, a adus pe lume în weekend a doua fetiță. Care e născută în aceeași zi cu mine, apropo de coincidențe și întâmplări.

De: Simona Emilia

Simona Emilia — Mon, 13 Mar 2017 14:38:33 +0000

Cand venea vorba de lucruri precum al saselea simt sau altele asemanatoare, pozitia mea a fost de genul Toma Necredinciosul. Asta pana intr-o zi cand am patit-o, daca pot spune asa. Eram prin clasa a-XII-a, cu o iarna geroasa si cu multa zapada. Impreuna cu prietenii de atunci hotarasem sa petrecem Revelionul la o cabanuta la munte. Totul era batut in cuie, pregatisem chiar si bagajul, apoi am primit o propunere neasteptata: sa imi petrec sarbatorile in alt judet, cu un grup de amici pe care abia ii cunoscusem. Si, contrar felului meu de a fi, pe nepusa masa, de parca ceva din mine, un soi de voce launtrica imi dicta sa spun da, am acceptat. Decizia aceea avea sa imi schimbe viata. Am plecat cu cateva zile inainte de Revelion si tot drumul am avut o stare ciudata, nu puteam sta locului- stiam sigur ca urmeaza sa se intample ceva important, insa nu imi puteam da seama daca era ceva de rau sau de bine. Cand am ajuns in gara prietenul care trebuia sa vina dupa mine nu era, insa isi trimisese cel mai bun prieten dupa mine. Si cand l-am vazut pur si simplu am stiut ca pe baiatul ala o sa il iubesc pentru tot restul vietii! Cu toate acetea in acelasi timp inima mi s-a facut mica-mica-mica si mi-a fost clar ca nu o sa se termine bine. Ca sa scurtez, a fost dragoste la prima vedere de ambele parti, am avut parte de cea mai frumoasa poveste de dragoste, poveste de care imi amintesc si acum cu mare placere. Nu cred sa fi vazut oameni mai indragostiti ca noi… eram tot timpul nedespartiti. Decizia de a pleca in necunoscut, alaturi de oameni pe care ii stiam de doar cateva saptamani, decizie ce nu ma caracteriza, a fost pana la urma una buna… dar care mi-a si dat viata peste cap. Eram topita, iar relatia a durat cativa ani, facand naveta intre un judet si un altul. Cu toate acestea mereu aveam acel sentiment de la inceput ca nu va merge… Asta pana in ultima noastra vara. Senzatia a fost aceeasi ca de Revelion. Cand a sunat telefonu-si era el- deja stiam ca este ultimul telefon. Ma suna sa imi spuna ca se muta in strainate, alaturi de parintii lui. In acea vara am crezut ca viata mea s-a terminat. Ani buni nu ne-am mai auzit macar, pana in ultimul an de facultate, cand mergand prin Bucuresti am avut iarasi aceeasi senzatie- si l-am vazut! Eram amandoi, pe aceeasi strada. A fost ca si cum nu am fi fost despartiti nici macar o zi… eram amndoi in alte relatii si am decis sa nu ne mai cautam, caci durea prea tare. La doi ani insa, ne-am intalnit iar- de data asta pe malul marii. Nu pot explica in cuvinte emotiile, vocea aceea launtrica si conexiunea dintre noi, dar stiu ca exista. De fapt stiu si cand se gandeste la noi… am momente cand ma trezesc noaptea, stiind ca am avut amandoi acelasi vis! Intre timp vietile amandurora au mers mai departe, drumurile noastre as putea spune ca sunt chiar total diferte, dar el e acolo, in inima mea. De fapt, sunt sigura ca peste un an o sa ne intalnim iar! Cat despre al saselea simt si altele asemanatoare despre care nu credeam, ei bine, acum stiu sigur ca pentru un scurt timp, am petrecut cea mai frumoasa perioada alaturi de sufletul meu pereche! Astfel de evenimente iti dau viata peste cap, insa sunt si cele mai frumoase momente.

De: odri

odri — Mon, 13 Mar 2017 08:18:23 +0000

buna, m-a impresionat articolul tau si simt ca undeva a atins ceva… am incercat mereu sa mi explic o legatura inefabila pe care o am cu universul si pe care in ultima vreme de cand am timp mai mult sa o observ o inteleg din ce in ce mai clar.
nu stiu daca este un al saselea simt dar ceva este acolo 🙂
sigur ca si eu traiesc sincronicitati cotidiene cu mama, cu fiica chiar si cu sotul meu desi suntem foarte diferiti insa altceva simt ca este special inlauntrul meu.
daca imi doresc ceva cu adevarat universul imi ofera imediat ce mi-am dorit. si credeti-ma imi ofera exact ce a creat inima mea. sau incearca sa mi comunice daca alegerile mele sunt bune pentru mine sau nu.
cateva exemple:
-am 24 de ani de casatorie, m-am casatorit cu cineva care s-a aflat pe undeva pe langa mine inca din copilarie fara sa ne cunoastem pana la momentul perfect potrivit ca eu sa accept o relatie cu el, adica la 23 de ani. inainte sa il cunosc pe el, am facut liniste in jur si am ales o perioada de solitudine ca sa inteleg ce mi doresc cu adevarat.
-am dorit sa studiez un domeniu anume, dar m-am grabit nu am avut suficienta incredere in mine si m-am dus la o alta facultate inferioara celei pe care o vroiam mi-am rupt piciorul inainte de examen, am gresit la examen dar cu cateva minute inainte am gasit raspunsul corect si am intrat. au urmat zece ani grei, in care am incercat sa mi fac o cariera in domeniu, dar nu a fost bine, m-am imbolnavit si am renuntat… am ramas cu regretul ca nu am ascultat vocea interioara si nu am mizat cu curaj pe ce mi doream cel mai mult.
– intr-o buna zi copilul meu a crescut si a vrut sa se mute la casa ei, atat de grea mi se parea desprinderea si ma gandeam ce voi face cu resursele mele emotionale maternale iar universul mi-a trimis chiar inainte de mutarea ei un motanel delicios, iubitor, destept si aproape uman (sic!) pe care azi il ador de parca l-am facut eu…

sunt acum mult mai fericita si mai increzatoare in viitor, pentru ca am inteles sa fiu recunoscatoare pentru ceea ce primesc si sa iubesc viata asa cum vine ea…

cred cu tarie ca atentia la momentul prezent, la natura care ne inconjoara si conectarea la lumea noastra interioara cea mai profunda ne poate ajuta sa traim mai frumos si sa facem ca viata noastra sa aiba sens cu adevarat.

De: Antonia

Antonia — Sun, 12 Mar 2017 19:56:02 +0000

Inainte de toate, as vrea sa te felicit pt frumusetea de site:) si diversitatea temelor abordate si bineinteles sa iti urez „la multi ani impliniti”:). Ce e fain cu al saselea simt e ca iti da asa o siguranta nemaivazuta de a face cele mai nebunesti lucruri. 🙂 O intamplare care imi vine mie acu’ in minte se refera la o nebunie din partea mea (cel putin pt mine a fost). Eram in vacanta de vara si simteam ca ma plafonez si ca am nevoie de ceva care sa ma scoata din stare, care sa retrezeasca viata/ vitalitatea din mine si se intampla ceva. Zaresc pe fb un anunt cu o tabara de feminitate, cu suma x, care mie mi se parea inimaginabila pt mom acela al vietii mele. Insa atunci, intr-un moment de nebunie curata si incredere totala am zis ca ma inscriu ca banii vor veni, nu stiu cum nu stiu cand, dar vor veni (vb unui coach). Ghici ce? A doua zi, ma intalnesc cu cineva si-mi spune „am sa iti dau x lei”. Da, da, exact cat aveam nevoie pt avans ca sa-mi confirm locul, iar ulterior restu’ de bani i-am putut plati in rate. Ca o concluzie, as spune ca e extrem de eliberator si de inaltator sa ai grija in acel imold natural din tine, in acel instinct care iti spune „da-ti voie, da-ti drumu'”, cand faci asta…totul curge, esti in flow si totul se asaza.

De: Anca

Anca — Sun, 12 Mar 2017 18:06:32 +0000

Dintre toți oamenii pe care îi cunosc, mama este singura persoană care are un al 6-lea simț ascuțit extraordinar. Exemplul de care îmi aduc aminte foarte bine era pe când aveam 9 ani. Părinții mei făceau piața de la sârbi și rareori se întâmpla să meargă doar unul din ei. Pe atunci nu aveam nici măcar telefon fix așa că știam doar data când aveau să se întoarcă. Într-una din săptămâni am rămas cu tata acasă. Marțea eu mi-am spart capul, joia tata a avut un accident de mașină. Vineri ne-am trezit cu mama la ușă, deși urmă să se întoarcă abia următoarea săptămână. Ne-a spus că a fost extrem de neliniștită în ultimele zile și a simțit că trebuie să vină de urgență acasă. Nici în ziua de azi nu înțeleg cum reușește să simtă aceste lucruri…