Cât despre ei, eu cred că vor cu adevărat să facă bine, intențiile lor sunt bune, dar sunt cumva rupți, desprinși de lumea reală. Prin însăși statutul lor, nu au contact efectiv cu problemele unor oameni obișnuiți, reali, cu joburi, ipoteci și alte griji. O actriță și un prinț vor fi mereu mai „artiști” și mai boemi decât restul oamenilor și asta uneori duce la gafe, probabil involuntare, precum scandalul cu private jet-urile și altele care au mai fost.

Eu una aleg să cred că intențiile lor vin dintr-o zonă bună, dar execuția e uneori deficitară. Cât despre problemele psihologice… cred că e valabil pentru foarte mulți dintre noi, în ziua de azi. Toți avem bagaje pe care le ducem cu noi, iar uneori avem curaj să cerem ajutor, alteori nu.

Despre ziua lui Kate, cred că e vorba de acea postare de pe Facebook, mai demult. Posibil să fi ratat, mi se mai întâmplă, cu toată vigilența pe care încerc să o am 🙂 Oricum, dincolo de ziua sau pre-ziua ei, cei doi au avut mereu un timing ciudat în raport cu evenimentele celorlalți membri ai familiei: multe coincidențe și lansări „întâmplătoare” care au pus în umbră alte evenimente regale. Poate e doar întâmplare, dar pentru niște oameni organizați și perfecționiști cum sunt ei, mi-e greu să cred că au fost scăpări.

Bref, îmi place de ei mult, dar nu îmi place această victimizare pe care o practică și faptul că vor să fie priviți ca fără pată, fără vină, așa cum și cartea aceasta încearcă să-i portretizeze. Toți avem bune și rele, important e să ni le asumăm 🙂