Citesc acum articolul; semnalat, ca de obicei, de sotie 😉

Cred ca lucrurile sunt mai nuantate decat par la prima vedere. Lucrez intr-un spital din Europa. Am contact direct relativ limitat cu pacientii locali inainte de internare (stiu insa multe de la functionarele care tin contactul cu ei), dar destul de mult cu pacientii straini (romani din Romania sau din lume, dar si ne-romani-ne-traitori-de-Germania).

Exista, fara indoiala, categoria celor care pretind un raspuns „instantaneu”. Summum-ul l-a constituit o pacienta din Romania care mi-a spus ca ar trebui sa instituim un sistem automatizat de confirmare a primirii mesajelor (scrisese Sambata, iar Luni la prima ora era deja revoltata ca nu primise un raspuns). Imi stiti adresa profesionala, este una personala, nu de genul „office@…”, deci va inchipuiti ca fiecare raspuns la aceasta adresa ar fi atras o confirmare de primire. Mai mult decat ciudat.

Exista insa si categoria celor care scriu pe Whatsapp pentru ca altceva nu stiu. Mi s-a intamplat sa fiu sunat si intrebat daca am primit mesajul si pozele/documentele trimise pe WA. Nu, pentru ca e un telefon de centrala, nu un mobil. Si nu, pentru ca nu cred ca in Europa de Vest, sub GDPR, ar fi considerata o idee desteapta sa comunici date medicale printr-o aplicatie Facebook (chiar daca, se zice, e criptat ‘end to end’). Asa ca mi-au trimis, cu chiu cu vai, mail. Cu tot textul mesajului in linia de „Subiect”. Da, exista oameni care NU stiu sa dea un e-mail, sunt obisnuiti doar cu Mess’ si WA. Nu o fac, precum doamna de mai sus, pentru ca sunt intempestivi, ci doar pentru ca smartphone-ul e mai „smart’ decat proprietarul lui.

Si sigur, primesc deseori intrebari de genul „unde exact sunteti” sau „cate
zile va trebui sa stau”, la care nu pot sa raspund decat „va rog sa recititi
mesajul la care tocmai ati raspuns, am scris acolo toate informatiile pe
care le-ati cerut, si multe altele”.

Toate aceste experiente le-am avut cu persoane de origine romana. Belgienii, elvetienii, evreii, italienii, rusii si mai stiu eu ce alte natii au stiut sa scrie un mail cu subiect si corp de text si sa astepte 1-2 zile un raspuns, iar cand l-au primit chiar l-au si „digerat”. Nu ma avantez sa comentez.

Cu drag,

A.