Comentarii la: Povestea adevărată a șampaniei Armand de Brignac de pe nota de 30.000 de euro

De: Daniel

Daniel — Wed, 10 May 2017 17:45:02 +0000

Frusstrarea e mare !

De: Eduard

Eduard — Mon, 08 May 2017 13:00:18 +0000

Cred ca era corect: „…singurul loc din lume in care vinul spumant se numeste/ poate purta denumirea de Champagne… ” Termenul romanizat din poerioada comunista care din pacate se pastreaza si in DEX, este ridicol; vorbim de A.O.C. Champagne. Produsul este un vin spumant, dar pentru ca este locul in care acest tip de vin a fost inventat / creat, renumitul vin spumant din regiunea Champagne, a ramas simplu Champagne. Tot asa cum o alta regiune de productie se numeste Cognac, si produsul ce provine din acea regiune este tot Cognac si nu Coniac… alt termen romanizat in vremuri in care nu se respectau conventiile internationale de protejare a denumirilor de provenienta.

De: Diana-Florina Cosmin

Diana-Florina Cosmin — Sun, 07 May 2017 09:24:46 +0000

Cred ca ati vrut sa comentati la alt material. Poate cel despre Hotel Privo din Targu Mures?

De: Diana-Florina Cosmin

Diana-Florina Cosmin — Sun, 07 May 2017 09:23:57 +0000

Peste tot in lume exista oameni care consuma, nu e doar Romania. Si nu despre asta e vorba in articol.

De: a

Sat, 06 May 2017 18:54:37 +0000

In Romania se moare de foame , nu sunt locuri de munca , infrastructura 0 dar se consuma alcool de mii de euro.

De: Alin Florescu

Alin Florescu — Sat, 06 May 2017 14:01:11 +0000

În urmă cu vreo 35 de ani, tehnician de trupă rock fiind, am înnoptat cu totul întâmplător, in timpul unui turneu, la Tg. Mureș. Am găsit locuri, la unul dintre cele două hoteluri, existente la vremea aceea în oraș. Continental. Senzația a fost aceiași. Evident păstrând proporțiile. Eram totuși în 1982. Vedeam pentru prima dată la baie, prosoape mari, albe, pufoase, încălzite pe elementele unui calorifer de perete. Curățenie desăvârșită. Restaurantul: tapet și mobilier stil rococo. Deasemenea, am văzut pentru prima dată cum ospătarii (aceiasi) au schimbat ținutele a doua zi. Atitudinea lor: ireproșabilă. Am mâncat la desert pe vremea aceea, cele mai gustoase clătite cu branza și stafide, ornate cu toping de vanilie și ciocolată. Sunt extrem de plăcut surprins, să constat ca după atâția ani, istoria se repetă. A și un amănunt foarte important: toți angajații, inclusiv cei de la recepție, păreau a fi de etnie maghiară. Totuși, din respect pentru clienții lor, se străduiau să vorbească românește. Au fost ani din tinerețea mea, în care am colindat prin mai toate orașele țării (mari și mici), dar niciunde, nu am găsit un asemenea loc. Bravo Tg. Mureș, bravo oameni frumoși !