Eu nu cenzurez niciun comentariu, mai ales cand este argumentat si prezinta o situatie de fapt, asa ca v-am lasat comentariul.

Mărturisesc că l-am citit cu o mare mirare și mâhnire, fiindcă experiența mea din 2017 a fost cu totul diferită. Într-adevăr, m-am dus pentru o boală cronică mult mai puțin gravă decât cancerul, dar ceea ce am trăit eu este diametral opus.

Am cerut un răspuns din partea clinicii, dar pana atunci vă spun eu experiența mea de pacient, ca răspuns pe puncte:

– În 2017 am făcut programare din septembrie pentru decembrie, pentru că nu mai erau locuri la prof.Ionescu. Probabil în perioada asta cu pandemia s-au găsit locuri mai lesne, dar pe atunci era foarte dificil de ajuns.
– Clinica era un furnicar de oameni, de personal, țin minte că am vrut să mă cazez chiar în clinică, pentru a-mi fi mai ușor, dar nu mai aveau camere, era full. Dar personalul era prezent din plin, mi s-a părut un du-te-vino pe acolo.
– Am stat o oră și mai bine la diagnosticul cu prof.Ionescu, asta m-a și impresionat, meticulozitatea cu care mi-a făcut anamneza. Eram un pacient absolut obișnuit, deci nu avea nicio legătură articolul cu consultația.
Povestea am scris-o în anul următor, tocmai pentru că mi s-a părut un personaj interesant, și am dus și un pic de muncă de convingere cu el pentru a publica interviul, deci nici vorbă de „propagandă” sau de „reclamă”.
– Pentru partea de alergii, intoleranțe & co, el a fost cel care m-a tratat, nu altcineva.

Despre măști, dezinfectanți etc nu am ce să spun, fiindcă nu am fost acolo în pandemie.

Legat de felul în care a fost cumpărată clinica, nu trebuia să sunați la poliție pentru acea informație, inclusiv în articolul meu scrie cum a fost achiziționată, într-un context nefavorabil pentru fosta Germanie de Est, unde se și află. Și da, ca design e o clinică mai veche, nu e un spital modern, cu pistă de elicopter și altele. De altfel e o clinică pentru boli dermatologice și alte suferințe teoretic „incurabile” din sfera cronică, nu un spital de urgențe, deci nu cred că vine nimeni cu elicopterul.

Nu vreau să minimalizez în niciun fel experiența dumneavoastră, mi se pare regretabil ceea ce ați trăit și tocmai de asta am și cerut un punct de vedere de la clinică. Nu știu ce s-a întâmplat în acest interval, 2017-2020, dar ceea ce am trăit eu acolo, ca și mulți alți pacienți care au fost acolo pentru chestiuni de alergii, intoleranțe etc, este total diferit.

Și, tocmai pentru că primeam multe mesaje de la persoane care mă întrebau despre cancer și dacă se tratează la clinică, în mai multe puncte din articol găsiți acest mesaj, cu ROȘU:

„Pentru că – de la apariția articolului încoace – primesc periodic mesaje pe email și în comentarii, cu întrebări despre diferite afecțiuni și posibilitatea tratării lor la clinica prof.Ionescu, am ales să fac aici o precizare importantă. Nu vreau să „tai speranțe”, dar prefer claritatea. Clinica prof. Ionescu este recunoscută în plan european pentru performanțele în anumite domenii clare: boli de mediu, acele multiple-chemical sensibilities (MCS) despre care vorbeam mai sus, adică alergii sistemice grave care dau un întreg spectru de boli, sindromul oboselii cronice (CFS), fibromialgie și sick-building syndrome (SBS), precum și o plajă vastă de afecțiuni dermatologice grave. Acestea sunt domeniile la care se face referire în articol”.

Despre partea cu cancerul știam despre câteva prelegeri pe care le-a ținut în București, inclusiv cu nume mari din domeniu, de la noi, dar „bolile incurabile” pe care am pus accentul în articol și pe care le și explică prof.Ionescu în detaliu sunt bolile de mediu, MCS, alergiile sistemice grave etc. Sunt boli pe care pacientul le duce toată viața, cu tratament medicamentos pe alocuri cumplit. Tocmai pentru că nu voiam să dau speranțe că „vindecă orice”, am pus acea precizare cu roșu pe tot parcursul articolului.