Comentarii la: România nu se va schimba dacă găsim mereu motive să fim necivilizați

De: Diana Cosmin

Diana Cosmin — Fri, 16 Aug 2019 16:59:31 +0000

Reciclarea la noi e o poveste tristă, dar da, actul în sine trebuie educat. Asta ne lipsește: „bătătorirea” unor obiceiuri civice sănătoase.

De: Diana Cosmin

Diana Cosmin — Fri, 16 Aug 2019 16:58:55 +0000

Speranță categoric avem, trebuie doar să fim mai mulți care luăm atitudine. Sau măcar să nu-i mai privim ca pe nebuni pe oamenii care aleg să NU tacă.

De: Ioana Soare

Ioana Soare — Wed, 31 Jul 2019 11:29:29 +0000

Ai mare dreptate, la fel cred și eu că stau lucrurile. Până la urmă, un pic de la mine cu un pic de la tine deja e o schimbare în bine! Și apropo de reciclare, de când s-a introdus legea care ne obligă să adunăm gunoaiele selectiv, mă tot bat de întrebarea: „la ce să selectez, dom’le, că oricum când vine mașina de salubritate le pune toate la grămadă?”. Da, așa o fi, mai avem cale lungă până ajungem la reciclarea propriu-zisă, dar până și educarea și formarea acestui obicei este un adevărat proces. Pe care dacă nu ni-l însușim, fiecare dintre noi, nu suntem pregătiți pentru pașii următori.

De: Gabriela

Gabriela — Tue, 30 Jul 2019 08:34:17 +0000

Lipsa de atitudine ne lipsește! Lipsa de conștiință! Faptul că tu ai luat atitudine îmi dă speranță că mai avem o șansă să ne trezim conștiința la viață! Si eu cred că putem să facem lucruri pt acest oraș, care are atâta potențial și clădiri superbe! Ideea este să facem fiecare câte puțin și atunci orașul va fi si mai frumos.
Sa ma fim recunoscători pt aceasta capitala unde ne ducem viața de zi cu zi!

De: Diana Cosmin

Diana Cosmin — Mon, 29 Jul 2019 09:37:37 +0000

Și eu mulțumesc!

De: Diana Cosmin

Diana Cosmin — Mon, 29 Jul 2019 09:37:31 +0000

Atât de frumos! Și de adevărat. Cumva indirect, povestea din roman îmi aduce aminte de străbunicul meu, tatăl bunicii mele, care – deportat fiind în Bărăgan în perioada lui Gheorghiu-Dej – continua să-și lustruiască zilnic pantofii. Chiar dacă praful era de 2 degete și trăiau într-o casă de chirpici în mijlocul pustietății, el și-a dorit să rămână un domn toată viața. Și până a murit a citit din cărțile lui îmbrăcate în piele (câte putuse să mai salveze) la lumina lămpii de gaz și a avut pantofii lustruiți impecabil.