Despre tot ce-i fin și fain

Să fie zahăr, dar să-l știm și noi

By 24 noiembrie, 2015Frivolities
read time 1 min
 
24 noiembrie, 2015

Să fie zahăr, dar să-l știm și noi

Acum un an am decis că nu voi mai mânca niciodată zahăr. Apoi am realizat că niciodată este un cuvânt mult prea drastic și mi-am dat voie să-l consum la ocazii speciale. Acum, că mi-a dispărut orice fel de dependență, îmi permit să mă răsfăț când mi-e poftă, cu o condiție: să fie alegerea mea, nu a altora.

by

De anul acesta, Jamie Oliver a introdus, oficial, ,,taxa pe zahăr” în restaurantele sale din toată lumea. Pentru a descuraja consumul de băuturi cu adaos de zahăr, acestea din urmă vor avea o suprataxă de 10 pence. Poate că nu e atât de mult, dar cu siguranță reprezintă un pas înainte spre conștientizarea unei probleme mai ample.

 

Chiar dacă m-am lăsat de dulciuri cu un an în urmă și le mai consum doar în mod excepțional, de câteva ori pe an, nu demonizez sub nicio formă zahărul. A fost o alegere pe care mi-o asum, făcută în cunoștință de cauză și cu un scop clar: este o substanță care nu-mi priește defel și, mai mult decât atât, îmi zădărnicește celelalte eforturi de mâncat și de trăit sănătos. E doar alegerea mea și nu obișnuiesc să propovăduiesc nici pro și nici contra zahărului.

 

Ceea ce mă revoltă foarte des de când am luat această decizie nu este consumul excesiv de prăjituri, torturi, sucuri sau acadele al celor din jur, ci latura „întunecată”, zahărul ascuns, pe care ajungi să-l consumi fără să știi sau să-ți dai seama.

 

E o mare diferență între a da gata o tavă de negrese de casă pentru că mori de poftă și cu totul altceva să îngurgitezi 20 de grame de zahăr pe zi, din alimentație, fără să fii măcar conștient sau informat de asta. Sună exagerat, 20 de grame? Te asigur că nu este.

 

Mi s-a întâmplat să cer un ceai rece la restaurant, vara, și să-l găsesc suspect de dulce, deși nu precizasem nimic, iar în meniu scria doar ,,ceai proaspăt cu gheață”. ,,Ah da, am pus niște zahăr în el, dar nu mult”, a venit replica ospătarului. Dincolo de relativitatea lui ,,mult” sau ,,puțin”, de ce nu putem întreba înainte? Nu o facem pentru că deja trăim într-o societate în care zahărul este omniprezent și atotputernic și se subînțelege că vrei zahăr în orice. Cum ai putea să nu vrei, doar e bun, e dulce, gustos… Poți spune contrariul?

 

Acum câteva zile, scotocind prin raftul de produse Bio și Eco din supermarket – nu, nu sunt obsedată de trendul „organic”, dar unele astfel de produse chiar îmi plac  – îmi captează privirea un fel de „prosciutto crudo” de la un brand italienesc de nișă, artizanal și cu inscripții sugerând calitatea excepțională. Mă uit pe lista de ingrediente (care pentru mine înclină mereu balanța între a cumpăra și a nu cumpăra) și, spre absoluta mea uimire, primul ingredient este „zahărul (5 gr)”.

 

Nu mă întrebați ce are prosciutto crudo în comun cu zahărul, cert este că pe ambalaj scria mare, cu litere roșii, ,,1% grăsimi”, în schimb avea „ascunse” 5 grame de zahăr la 75 de grame de produs. Nu are grăsime, în schimb are zahăr. Firește, asta-l face mult mai sănătos.

Nu există rețete universal-valabile nici pentru slăbit, nici pentru viață sănătoasă, dar din toate experimentele făcute de mine… pe mine de-a lungul vremii, am tras o singură concluzie esențială: mâncați orice vă place și vă face bine, dar aveți grijă SĂ ȘTIȚI ce mâncați.

Eu am o vorbă – mai în glumă, mai în serios – când cineva îmi adaugă zahăr în ceai, miere în cafea sau îmi pune peste salata de creveți un dressing dulce că o acadea, fără să mă întrebe: ,,Când o să vreau să mănânc zahăr, o să-mi comând cea mai gustoasă prăjitură din galantarul de la cofetărie”.

 

Puteți fi siguri că, dacă o să mi se facă poftă de zahăr, n-o să-l consum nici în prosciutto, nici în ceai, nici presărat în formă lichidă peste frunzele de salată. O să-l consum în termenii mei și în forma care mi se pare cea mai apetisantă.

 

Între timp, am grijă ce mănânc, cum mănânc și unde. Nu mă îmbăt cu gândul că există vreun loc magic în care îngurgitezi sănătate pe pâine, de vreme ce solul, aerul și apa planetei sunt poluate în cel mai înalt grad. Există, însă, lucruri mici și prețioase asupra cărora îmi doresc să păstrez controlul. Iar dacă viața n-are cum să fie nici perfecțiune, nici sănătate pură, pentru mine e perfect în regulă să fie măcar „sugar-free”.

Foto: Shutterstock

2 Comments

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.