Comentarii la: Toți suntem defecți într-un fel sau altul. Și ce dacă?

De: Diana Cosmin

Diana Cosmin — Sat, 10 Dec 2022 08:07:45 +0000

Multumesc mult… te imbratisez si sa fii BINE!

De: Ann

Ann — Wed, 30 Nov 2022 14:55:42 +0000

buna draga suflet,
am obsedrvat ca acest articol a fost scris in 2016. la mine, in perioada aceea mi-a fost initiata acea trezire a sinelui. eram asa de confuza.nimeni nu-mi intelegea starile. in prezent ma confrunt cu acea singuratate fortata… benefica, dar si dureroasa in acelasi timp. multumesc pentru aceste cuvinte. felicitari pentru deschidere, pentru creatie, pentru bun simt.
numai bine

De: Simona

Simona — Tue, 15 Sep 2020 07:13:11 +0000

Ce bine ai scris Diana. Am lacrimi în ochi și sufletul plânge. Probabil ca cei mai mulți dintre noi ducem aceasta povara. Noroc ca mai vine cineva cu un text asa de frumos, sa vedem crăpăturile, prin care sa întra lumina și sa iasă lacrimile. Multumesc ?

De: Diana-Florina Cosmin

Diana-Florina Cosmin — Wed, 26 Oct 2016 10:49:16 +0000

Tocmai asta e ideea, sa ne acceptam. Dar cei mai multi vrem ,,reparatii”, eventual rapide si miraculoase.

De: Roland

Roland — Wed, 26 Oct 2016 07:13:38 +0000

Dar de ce tinem sa ne „reparam” ? Si de unde stim cand suntem suficienti de functionali? Cand credeti ca vom fi multumiti ? Nu, nu cred ca secretul sta in a ne repara, ci mai degraba in a ne accepta, iubi, cu tot ce suntem noi, cu defecte, cu greseli, cu bune si cu rele. Asta e identitatea noastra, asta suntem.

De: Madalina

Madalina — Tue, 25 Oct 2016 17:41:18 +0000

Foarte interesant articolul! Mda, de multe ori mă gândesc şi eu că „Nu sunt suficient de bună, inteligentă, drăguţă ca să….”, deşi tocami aceste gânduri ne fac rău şi da, este foarte greu să repari un suflet.