Despre tot ce-i fin și fain

Despre ce am vorbi dacă nu ne-am mai plânge de nimic?

By 20 septembrie, 2015Myself
read time 2 min
 
20 septembrie, 2015

Despre ce am vorbi dacă nu ne-am mai plânge de nimic?

Ne place să povestim în amănunt toate supărările noastre și să umplem momentele de tăcere dintre noi prin exerciții de compătimire reciprocă. Fără toate motivele zilnice de nemulțumire, ce ar mai rămâne din dialogurile noastre? Nu știu sigur, dar simt că ar ieși la iveală ceva extraordinar.

by

Cum ar fi să NU ne mai plângem de nimic timp de o săptămână? E prea mult? Atunci trei zile, două, una singură? Eu mă ofer prima, fiindcă în ultima vreme mi-am analizat răspunsurile la întrebarea ,,Ce faci?” și, trăgând linia, constat că am dezvoltat un automatism.

 

Spun ,,Bine”, după care simt nevoia să adaug câte o ,,tinichea” de coada răspunsului, cum ar fi ,,Bine, cu ritmul asta nebun în care merge totul în ziua de azi”, ,,Bine, mă lupt cu stresul”, ,,Bine, am o grămadă de lucruri de făcut și nu știu cum să mă împart” și altele din aceeași categorie. Poate nu e negativitate în adevăratul sens al cuvântului, dar cu siguranță se află în zona gri a lui ,,Sunt bine, DAR…”.

 

Chiar și în zilele în care totul îmi merge strună, tot simt nevoia să altoiesc o replică veselă cu o notă de nemulțumire, dintr-un fel de reflex care ni s-a format la nivel colectiv. Nu degeaba când cineva spune ,,Sunt foarte bine, sunt fericit”, prima noastră reacție este ,,Wow… dar ce ți s-a întâmplat?”.

 

Tocmai asta e ideea: nu ar trebui să ți se „întâmple” nimic, e doar o chestiune de alegere privind CE anume vrei să scoți în evidență. Cum ar fi viața dacă am avea mai multe răspunsuri precum ,,Sunt bine, începând de săptămâna asta m-am apucat de mers cu bicicleta”, ,,Fac bine, tocmai am mâncat un mic-dejun grozav” sau un simplu ,,Bine, am o zi cu spor”?

 

Da, poate în aceeași zi avem o mie de lucruri de făcut, avem ceva (sau mai multe ceva-uri) pe suflet ori ne-am supărat cu cel mai bun prieten. Totuși, trebuie să existe măcar un singur lucru care a mers bine în cele câteva ore de când ne-am trezit. De ce să nu vorbim de puținele lucruri bune ale unei zile proaste?

 

Mi-am dat seama că eforturile mele de auto-educare pozitivă dau roade într-o dimineață de toamnă în care tocmai ieșisem de la spital, de la analizele de sânge. O asistentă ușor isterică îmi recoltase 14 eprubete de sânge, repetându-mi obsesiv, de vreo cinci ori, ,,Niciodată n-am luat atâta sânge de la cineva, nu știu ce vă trebuie atâtea analize, n-am văzut în viața mea atâta sânge luat deodată”.

 

Câteva ore mai târziu, când o prietenă m-a întrebat ce fac, i-am zis că am avut o dimineață… încărcată. Ah, și că am mâncat o salată grozavă la prânz, într-un loc în care trebuie să mergem și noi două. Okay… și poate că mi s-au luat 14 eprubete de sânge de către o asistentă care nu avea pic de chemare pentru această meserie, dar chiar să fie atitudinea ei laitmotivul zilei mele?

 

Recunosc, îmi stătea pe limbă să mă ,,plâng” puțin de eroismul cu care am mărșăluit prin dimineața mea spitalicească, dar mi-am înghițit instinctiv cuvintele. Nu, cu siguranță nu acesta fusese punctul culminant al zilei mele. Deci cum spuneam? ,,Ah da, am găsit o salată cu avocado și creveți absolut grozavă, neapărat trebuie să o încerci și tu…”.

Foto: Disney