Comentarii la: Zona de confort: teritoriul personal despre care nu trebuie să dai socoteală nimănui

De: Anonim

Anonim — Mon, 05 Apr 2021 12:05:33 +0000

Un articol superb! Ma regăsesc perfect în ceea ce ai scris. Uneori am sentimentul ca dai glas gândurilor mele.

De: Adina

Adina — Sat, 29 Feb 2020 16:07:21 +0000

Bună! Întâi de toate, fiind și prima dată când scriu un comentariu aici, aș vrea să te felicit pentru blogul minunat, pe care îl parcurg regulat de ceva vreme, de când l-am descoperit. Mă regăsesc adesea în opiniile și ideile pe care le exprimi, îmi place estetica blogului și atmosfera pe care o o degajă. Am fost plăcut surprinsă să văd abordată această chestiune a zonei de confort, despre care am și eu o opinie ce contrastează cu ceea ce se crede de obicei…(de fapt, nu cred că e atât de mult vorba despre convingerile oamenilor, ci despre faptul că pur și simplu aderă la mini-idei sau mini-filosofii de viață fără a le trece prin filtrul propriu…). Consider că adevărata zonă de comfort este cea după care ar trebui să ne ghidăm în progresul și demersurile pe care le facem în viață: pe scurt, toate acțiunile și implicarea pe care o arătăm, în general, ar trebui să ne ajute să evoluăm, să fim mai buni, să știm mai bine, pentru a deveni așa cum suntem noi de fapt, în varianta noastra cea mai armonioasă și care își valorifică potențialul. De multe ori, exact cum spuneai și în articol, se consideră că a face un pas „în afara zonei” este benefic, dar care este de fapt delimitarea zonei? Dacă noi, astăzi, încercăm ceva total nou, neobișnuit, dar ne dorim în principiu să o facem, înlăturăm ideea de forțare, de trebuie, suntem în zona noastră, în care pur și simplu creștem și acumulum, așa cum culegem fructe și le punem într-un cos…:) Și, în plus, tocmai zona de confort este unul din lucrurile care ne ajută să ne păstrăm echilibrul și stabilitatea, tocmai pentru a putea fi deschiși și curioși, dar într-un mod cât mai natural față de noi înșine. Și apropo, și mie îmi plăcea Sandy Belle în copilărie. Mult succes în continuare!

De: Diana Cosmin

Diana Cosmin — Fri, 28 Feb 2020 11:02:24 +0000

Cât de frumos și câtă dreptate avea! 🙂 Mă regăsesc 100%. Te imbratisez!

De: Adriana

Adriana — Fri, 28 Feb 2020 10:32:26 +0000

Multumesc (din nou) pentru articol, Diana.

Recunosc ca, citindu-l, mi-am adus aminte de un interviu mai vechi de-al doamnei Marina Sturdza. Acolo, ea incheia asa:

„Şi mai e ceva: deşi nu sunt o persoană solitară, pe mine nu mă deranjează să fiu singură, chiar am nevoie de asta. Poate fiindcă am fost un copil unic, am ştiut totdeauna cum să-mi ocup timpul de una singură. Deci nu simt singurătatea în felul în care aud câteodată că o descriu alţii. Eu mă bucur de ea: cel mai mare cadou care mi se poate face este să mi se spună că n-am nicio obligaţie. Eu ştiu cum să stau singură cu mine.”

De: Diana Cosmin

Diana Cosmin — Wed, 26 Feb 2020 06:02:26 +0000

Ești o scumpă, mulțumesc! Pur și simplu sunt un om curios și cu multe dileme 🙂

De: Cristina Dragnea

Cristina Dragnea — Tue, 25 Feb 2020 18:07:42 +0000

Ai mai dărâmat un „mit”, Diana! Îmi amintești de Jessica Parker din „Sex and The City ” ❤️???