De mai bine de un an, scriu tot mai mult despre simplificare, eficientizare, minimizare. A fost o mutare naturală, născută din căutări și neliniști. Îmi doream să trăiesc mai simplu, să nu am nevoie de atâtea lucruri, să am casa, biroul și mintea mai limpezi, dar și să eficientizez tot ceea ce fac: programul, activitatea, viața. Nu doar să trăiesc mai simplu, să trăiesc mai conștient.

Eficientizarea vieții nu e o chestiune de economisire, ci de supraviețuire. Nu o facem doar ca să salvăm bani, energie și timp, ci pentru a ne bucura mai mult noi de… noi. Și, un principiu în care cred, pentru a lăsa cât mai puține lucruri urâte în urmă. 

Acum o lună, făcând un interviu cu un chef japonez de sushi, el mi-a spus ceva care a venit ca o concluzie la tot ceea ce am făcut, instinctiv, în ultimii ani. Ca și cum ai pune acoperișul pe o casă pe care ai construit-o: „Scopul numărul unu în viața unui japonez este să nu deranjeze pe nimeni. mediul, oamenii, viața. Nu arunci gunoi, nu vorbești tare ca să nu-l deranjezi pe cel de lângă tine, nu lași lucruri urâte în urmă”.

Cât de frumos ar fi dacă am funcționa toți pe acest principiu, chiar dacă nu toți suntem japonezi.

În ultimul an eu am întreprins toate astea empiric: testând, văzând, făcând. După ani în care (m-)am irosit și am fost o maximalistă, am simțit nevoia unei schimbări radicale. Mi-am luat produse multifuncționale, am renunțat la mai multe servicii în favoarea unuia singur, am tăiat timpii morți, am început să caut „mai puțin și mai bun”, am renunțat la tot ce era inutil și redundant. Și am început să mă gândesc, tot mai serios, la ceea ce las în urmă.

Reciclarea a fost ultima componentă a acestui proces de simplificare a vieții. Mi-am luat întâi un filtru de purificare a apei de la robinet și am renunțat la sticlele de plastic (este sublim și mi-a simplificat viața), apoi am început să folosesc toate sacoșele de pânză pe care le am prin casă în loc să răspund cu „Da, vă rog” la ”Vreți punguță?”, după care am început să mă gândesc cu mai mare atenție la ce arunc și unde. 

 

E un „strat” de conștientizare care s-a așezat târziu peste mine, fiindcă în România nu suntem crescuți, din păcate, în acest spirit al refolosirii. Ba chiar din anii ’90 și până acum mi se pare că s-a pierdut mai mult decât s-a câștigat la capitolul reciclare și reutilizare: dacă părinții noștri refoloseau sticle, sacoșe sau borcane, iar una dintre reclamele emblematice din 1991 este cea cu „sticla returnabilă”, undeva pe drum s-a rupt filmul.

De câte ori vorbesc cu oamenii despre reciclat, discursul pe care îl aud este cam același: „Crezi că salvezi tu lumea cu o sticlă de plastic în minus sau cu o plasă de pânză în locul unei plase de plastic?”. ”Sunt lucruri prea mici să conteze: dacă nu le face toată lumea, degeaba te spetești tu singură”.

Nu cred în asta. Deloc. Cred că schimbarea cea mare vine din suma multor eforturi foarte-foarte-foarte mici. Să spui „nu” unei sacoșe de plastic, să reciclezi baterii, să reciclezi hârtia. Și, mai nou, să reciclezi chiar și lucruri la care nu te-ai fi gândit, cum ar fi capsulele de cafea.

Ideea acestui articol a venit după evenimentul Nespresso de la începutul lunii mai, prin care compania anunța lansarea oficială în România a programului de reciclare care face parte din ADN-ul brandului.

A fost implementat prima oară în 1991 și are peste 14.000 de puncte de colectare în 40 de țări, dar România abia acum a fost pregătită să facă pasul.

Mă bucur că se întâmplă asta, în sfârșit. Până în 2020, Nespresso își propune să aibă capacitatea de colectare de 100% a tuturor capsulelor de cafea pe care le comercializează, în toate ţările cu prezență directă.

Atât de mult se poate obține din atât de puțin, dintr-un gest simplu de a nu arunca la gunoi un pumn de capsule de aluminiu ci a le strânge într-o pungă, într-un sertar, iar apoi a face unul din două lucruri.

Fie să le duci la unul dintre punctele de vânzare Nespresso, fie – pentru membrii Clubului Nespresso care cumpără online – să aștepți să vină un curier acasă și să-ți ridice săculețul sigilat, în momentul în care îți aduce noua comandă de cafea de pe site. Această a doua opţiune va fi disponibilă foarte în curând în România.

 

Inclusiv săculeții îi poți ridica gratuit din magazinele Nespresso, aceștia fiind, de fapt, pungi sigilabile care vor fi la rândul lor reciclate.

 

Aluminiul a fost folosit de Nespresso pentru că protejează cel mai bine gustul cafelei și notele aromatice, ținând deoparte factori precum aerul, lumina și umiditatea. De asta îmi place Nespresso și beau cafeaua lor de ani de zile, încă dinainte să fie la noi în țară: pentru că am aceeași experiență și același gust în fiecare ceașcă. Nu există „rateuri”, nu există „nu mi-a ieșit azi cafeaua bună”. Pentru mine contează și am scris asta de multe ori.

 

Ceea ce habar nu aveam este că aluminiul din care sunt făcute capsulele lor are o calitate deosebită: poate fi reciclat la infinit, în proporție de 100%. Practic, 75% din toată cantitatea de aluminiu produsă vreodată în lume încă se mai folosește și e foarte probabil ca un produs pe care-l ai acasă să fi avut cândva o cu totul altă formă. Mai ales că reciclarea aluminiului necesită cu până la 95% mai puțină energie decât producerea lui. Sunt niște cifre incredibile, pe care nu puteam să nu le dau mai departe.

Compania a cumpărat echipamentul necesar pentru a separa capsulele de aluminiu de zațul de cafea și a încheiat un parteneriat cu Indeco Group, companie specializată în procesul de reciclare. 

După separare, folia de aluminiu este transferată către procesatori de deșeuri metalice pentru a fi topită, iar zațul de cafea este utilizat pentru biogaz. Când își epuizează potențialul energetic, zațul este transformat în compost pentru fertilizarea solului. Totul pentru că, în loc să arunci la gunoi capsulele, ai ales să le păstrezi și să le returnezi sau, foarte curând, să i le înmânezi direct curierului.

Beau Nespresso de ani de zile, dar nu știam foarte multe despre programele lor de sustenabilitate. Sau, mai bine zis, până acum nu erau pe radarul meu (ce am spus mai sus de acel „strat” de conștientizare, adăugat de curând?). 

 

Spre exemplu, tot ei au programul „Nespresso AAA Sustainable Quality™ creat în anul 2003, prin care – printre altele – plantează copaci în jurul fermelor de cafea AAA (Agricultural Adjustment Administration), atât pentru absorbția emisiilor de carbon, cât și pentru creșterea rezistenței la schimbările climatice. 

Nu mai puțin de 31% dintre agronomii lor sunt de gen feminin, pentru a promova egalitatea de șanse, iar în Columbia au demarat chiar un program de pensii pilot pentru cultivatorii de cafea, la care contribuie cu peste 2,2 milioane de euro. Par lucruri mici? Pentru acei oameni direct vizați nu sunt. Din contră, pot face toată diferența din lume.

Când oamenii îmi spun că acțiunile de acest gen sunt prea mici pentru a avea efect, le dau exemplu o parabolă citită când eram copil, cu un om care stătea pe plajă și arunca înapoi în mare stelele de mare azvârlite pe mal de reflux. Un alt trecător se oprește în dreptul lui: „Ești nebun, omule… sunt mii de stele de mare pe plaja asta, crezi că faptul că tu arunci câteva are vreo importanță?”. La care omul se uită și răspunde senin, în timp ce mai aruncă înapoi în apă o stea de mare: „Are importanță pentru cea pe care am aruncat-o adineauri!”.

 

Nu vreau să schimb lumea din temelii și nici nu mi-am propus asta vreodată, dar cred că pot să schimb cu un 0,00000001% felul în care arată lumea. Dacă fiecare dintre noi își asumă acea infimă cifră de după șiragul de zerouri, lucrurile ar putea arăta cu totul altfel. 

Efortul este minim sau chiar inexistent: în loc să arunci ceva, păstrezi și arunci mai târziu și arunci cu cap. În loc să cumperi 3 obiecte, refolosești unul singur. Înainte să acumulezi, te gândești dacă îți trebuie cu adevărat. 

Ca să nu lași nimic urât în urmă nu e nevoie să FACI ceva deosebit, ci mai degrabă să încetezi să mai faci unele dintre lucrurile pe care le faci acum. Să le înlocuiești cu varianta lor mai înțeleaptă și mai responsabilă. Efectele te vor uimi chiar și pe tine.