Acesta nu e un articol despre alegerile care tocmai au trecut, deși inspirația a venit de acolo.

 

Mai exact din dezbaterile post-factum legate de influencerii care nu au avut curajul să spună nimic ferm, nici de o parte și nici de alta.

 

Recunosc, am fost printre cei care au vorbit și și-au expus părerea, fiindcă – deși de obicei stau departe de păreri politice – aici nu mi s-a părut o alegere politică, ci o alegere între două seturi de valori și principii de viață.

 

Așa că nu puteam să nu vorbesc.

 

Pe de altă parte, au fost mulți oameni mult mai vizibili decât mine care nu au vorbit și care au continuat să posteze coduri de reducere, outfit checks și îndemnuri la cumpărat bilete la festivaluri, ca și cum nimic altceva nu s-ar întâmpla pe lume.

 

Și care au avut pe de-o parte oameni care i-au condamnat pentru această alegere și oameni care i-au aplaudat pentru tăcere.

Alături de fetele din #acinceaputere, am tot discutat pe tema asta și ne-am dorit să scriem pe subiect, pornind de la ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni: ce responsabilitate au oamenii VIZIBILI în media? Unde începe și unde se încheie ea?

E corect să-i spui unui om să rămână la codurile lui de reducere și la „Get ready with me”, fiindcă nu are treabă să-și dea cu părerea pe subiecte serioase?

 

E corect să-l și tragi la răspundere dacă nu o face?

 

De asemenea, DE CE urmărim un om pe social media?

 

Doar fiindcă se îmbracă drăguț și are postări cu reduceri la parfumuri și creme sau pentru că rezonăm cu tot pachetul pe care-l reprezintă, valori și principii incluse?

 

Părerea mea e una subiectivă, ca toate părerile, și pornește de la convingerile mele și de la exemplul personal.

 

Chiar dacă sunt un om vizibil doar pe o nișă – cea de lifestyle și cultură, departe de a fi mainstream – știu clar că oamenii care mă urmăresc, comunitatea adunată în ultimii 15 ani, acești oameni mă urmăresc fiindcă avem valori comune.

 

Nu fiindcă avem aceleași gusturi la teatru și film, nu pentru că ținutele cu care apar în public sunt pe gustul lor, nu (doar) fiindcă am un cățel simpatic.

 

Cam toți sunt șoareci de bibliotecă și iubitori de cultură, da, însă e mai mult de-atât.

 

Cei mai mulți dintre oamenii din comunitate au valori și principii comune cu ale mele: cred în bunătate și empatie (fiindcă eu vorbesc mult despre asta), își doresc să evolueze și să învețe lucruri noi (ca și mine, fiindcă eu sunt un Work in Progress etern și postez mult pe tema asta), își îmbrățișează felul de a fi chiar dacă e diferit de medie (sensibil, timid, introvertit, acestea sunt lucruri omniprezente în feed-ul meu…), sunt iubitori de animale (într-o lume în care abuzul asupra animalelor este, din păcate, la ordinea zilei) și cred în respect și bun-simț.

 

Și sunt oameni care cred în opusul legii junglei, adică nu în „cel mai tare câștigă, felicitări, asta e tot ce contează!”, ci într-un strop de bunătate față de cel mai neajutorat și căruia nimeni nu-i întinde mâna.

The underdog, cum ar zice americanul. Eu militez pentru underdogs, comunitatea mea la fel.

Sunt lucruri simple, chiar foarte simple.

 

Nimic ieșit din comun, dar în același timp vital pentru mine.

 

Ei, și odată ce ți-ai tranșat aceste valori pe care le reprezinți și la care ții, cred că minimum pe care îl poți face ca om care are peste 1.000 de urmăritori în lumea asta este să ți le susții când e cazul.

 

Și, mai ales, să nu le susții doar când e rost de o campanie cu mare vizibilitate.

Dacă susții feminismul din toți rărunchii, dar atunci când o femeie e omorâtă pe stradă tu taci fiindcă ai alte treburi… acolo e o problemă.

 

Dacă vorbești cu voluptate despre stimă de sine când se lansează o nouă cremă anti-rid, dar dacă cineva face bullying altcuiva tu taci în păpușoi, acolo e o problemă.

 

Dacă toate materialele tale sunt pe principiul „Ai încredere în mine când îți zic că produsul X e cel mai tare”, dar când apare o chestiune de viață și de moarte, tu zici „Nu te aștepta să te ghidez eu, fiecare face cum simte, nu sunt aici să te învăț nimic…”, ai o problemă.

 

Nu trebuie să reacționezi la TOATE cauzele, ci să ți le alegi pe cele care rezonează cu valorile tale și cele la care poți contribui. Dar trebuie să existe CEVA.

 

Și nu, să contribui la ceva civic nu înseamnă să fii parte dintr-o campanie unde „La cumpărarea a două pachete de dischete demachiante, brandul Y va dona 30 de bani pentru spitalul Z”.

Nu, asta nu intră la categoria „Îmi pasă de lume și viață”.

 

Înseamnă să faci ceva și când n-ai tu direct nimic de facturat.

 

Totul începe și se termină cu valorile, dar mai întâi trebuie să ți le descoperi, indiferent că ești consumator sau producător de conținut.

 

Trebuie să îți stabilești valorile ca OM, pur și simplu.

 

Fă-ți o listă, gândește-te care sunt lucrurile peste care NU poți trece efectiv, lucrurile care te revoltă sau te animă cel mai tare. De acolo iei startul.

 

În postura de consumator de media, așa judec și eu conturile pe care le urmăresc: dacă nu mă regăsesc în valorile de viață ale persoanei, nu voi continua să fiu urmăritorul ei, indiferent cât de reușit este conținutul.

 

Altfel spus, degeaba dai tu cele mai bune sugestii de modă/food/stil/artă, dacă mi se pare că ești genul de om cu care NU aș fi în veci prietenă în offline.

 

Așa cum îmi curatoriez conținutul pe care îl creez pe canalele mele, tot așa îmi curatoriez și feed-ul și am grijă ce apare în el.

 

Și nu vreau să-mi apară oameni cu care nu am o afinitate reală. Viața e prea scurtă.

 

De-a lungul vremii, am dat UNFOLLOW unor conturi și unor creatori de conținut care-mi plăceau, fiindcă la un moment dat au făcut ceva peste care eu nu am putut să trec.

 

Și singurul lucru peste care eu nu pot să trec și la care nu pot da „dismiss” sunt taman valorile mele de viață.

 

La ele nu fac rabat.

 

Cred că în viață sunt multe zone de gri, beige, pastel, unde poți vorbi de nuanțe și unghiuri diferite de a privi lumea.

 

Dar există câteva, puține, unde e fix alb sau negru, iar acelea sunt VALORILE.

Nici nu o să tresar măcar dacă-mi spui că actorul meu favorit e praf în ochii tăi sau că o carte pe care eu am considerat-o maculatură e pe locul întâi în locul preferințelor tale.

 

E perfect să fim diferiți.

 

Dacă îmi spui însă că toată treaba asta cu spiritul civic e o mare păcăleală, că te plictisește să vorbești de cauze sociale și că nu înțelegi ce mare lucru e cu animalele, că oricum ele n-au suflet și apropo, uite ce blană frumoasă mi-am luat, atunci am încheiat-o.

 

Pur și simplu NU vreau să fiu prieten, real sau virtual, cu tine.

 

Doar câteva exemple de unfollow personale:

 

oameni care râd de fizicul altor oameni și o consideră divertisment;

 

oameni care consideră că doar nebunii sau cei „cu defect” se duc la terapie;

 

persoane care promovează lucruri cu potențial distructiv (suplimente de slăbit, medicamente sau dispozitive dubioase);

 

persoane care promovează cruzimea față de animale sau exploatarea lor (poze din vacanță călare pe elefant, promovări glamour de blănuri, postări de tipul „Dar ce e tot acest tam tam cu animal cruelty?” sau „Abuzul față de animale e mai puțin important decât cel față de oameni”).

 

persoane lipsite de empatie în mod flagrant („Dar de ce îți bați tu capul cu problema femeilor bătute de soț, hai mai bine să îți arăt ce pantofi mi-am comandat…”)

 

persoane care folosesc credința ca pe un par de bătaie

Știți oamenii care încep toate postările cu #blessed și pomenesc de credință la fiecare două fraze, dar care bârfesc, judecă, se bucură de răul altora și ar fi în stare să te înjunghie pentru un like în plus?

 

Poate că, în valorile lor, una nu exclude pe cealaltă, dar această atitudine îi face incompatibili cu valorile mele despre credință și Dumnezeu.

 

persoane care vorbesc despre Trendyol și apoi despre sustenabilitate la distanță de câteva zile și cu la fel de multă convingere

 

persoane care promovează consumerismul galopant, pe principiul „Iată cele 5 comenzi plasate la Shein săptămâna asta.”

 

Aș vrea să spun, ca în filme, că toate cele de mai sus sunt fictive și că niciun personaj real nu a trecut pe acolo, însă nu… Toate sunt inspirate din realitate și toate se reduc la valori.

 

E în regulă să NU avem aceleași valori, dar important e să avem un set de valori fiecare.

 

Să le știm care sunt și eventual să trecem pe trotuare diferite unii față de alții, civilizat.

 

Restul sunt detalii.