De ce merită să te întorci în timp la Sarmizegetusa Regia
Am pregătit acest articol cu mai multe săptămâni în urmă, dar călătoriile cu proiectul ,,România Modernă” m-au dus prin alte colțuri de Românie, așa că am preferat să păstrez un loc separat pentru escapada mea ,,dacică” de la finalul verii. Asta pentru că Sarmizegetusa Regia nu seamănă cu nimic altceva și, cel puțin pentru mine, a însemnat o atmosferă complet stranie și revelatoare de… altă lume.
Dincolo de istorie, o călătorie la Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștiei, pe vârful unei stânci la 1.200 de metri înălțime, este o expediție superbă în natură. Adăugând și elementul istoric și misterele fortificațiilor dacice, este un loc pe care orice român trebuie să-l vadă în această viață. Nu doar din patriotism, ci din simplul motiv că, născuți fiind în această țară, istoria noastră pornește și din acest loc.
Este un tărâm al misterelor, care – vândut mai bine – ar putea fi propriul nostru ,,Stonehenge”, un loc pe care – cu tot respectul pentru britanici – pe mine m-a lăsat rece deși l-am văzut de două ori. Și stâncile noastre sunt la fel de misterioase și mult mai complexe, fiind parte a unui parc natural. Dar mai e mult până departe…
Cum ajungi?
Cel mai apropiat oraș mare este Hunedoara, de unde urmezi indicatoarele (este foarte bine semnalizat situl, aproape că nu ai nevoie de GPS sau hartă) până la Costești. Acolo se oprește traseul ce poate fi parcurs cu mașina și urmează doi kilometri de urcuș lin prin pădure, pe jos, pe un drum de piatră-cubică. E realmente o plăcere să te plimbi prin acea zonă, de aceea m-a și descumpănit puțin să văd cum aproape toți turiștii români care au urcat alături de noi se plângeau că e ,,inadmisibil” să nu te lase cu mașina până sus.
Acest obicei de a parca bolidul fix în coasta monumentului (cum am văzut peste tot prin țară) pare înscris în ADN-ul nostru din păcate, dar trebuie descurajat din motive evidente. Cu toată obiectivitatea însă, chiar și fără o condiție fizică sau vreo pasiune pentru mers pe jos, acei doi kilometri îi poți parcurge fluierând, prin aer curat, zgomot de vrăbiuțe și toate elementele unui peisaj paradisiac.
De unde fascinația?
Sarmizegetusa Regia era cea mai mare așezare din Dacia de dinainte de cucerirea romană, fiind compusă din trei părți, fiecare cu funcția ei clară: o așezare civilă, pe panta dealului, o fortificație în zona cea mai înaltă (la circa 1.000 de metri altitudine) și o zonă sacră. Alături de celelalte fortificații și așezări din regiune, precum Costești-Blidaru, ea a fost inima Regatului Dacic, înainte de cucerirea ei de către împăratul Traian, în 106 d.Hr.
Izvoarele istorice consemnează că, datorită resurselor de fier, Sarmizegetusa era, în secolul I d.Hr, un important centru siderurgic din Europa, beneficiind totodată de temple, locuințe, ateliere și instalații de captare a apei sugerând un trai îndestulat.
Traseul propriu-zis începe cu un drum pavat cu lespezi de calcar, construit în urma cu 2.000 de ani, care ducea de la Cetate pînă în Incinta Sacră, fiind folosit în timpul procesiunilor. Nu se știe căror divinități le erau închinate templele și ceremonialurile religioase care aveau loc aici. Un canal de drenaj, săpat în piatră, asigura evacuarea apei pluviale de-a lungul drumului.
Altarul de andezit
Lichidele vărsate pe suprafața altarului în timpul sacrificiilor se scurgeau printr-un orificiu special dintr-una dintre ,,razele” de andezit. Apoi, printr-un jgheab cioplit într-un bloc de calcar, lichidul se ducea către canalul care străbate zona sacră. Având în vedere că planul altarului este completat de 16 blocuri, există și o ipoteză conform căreia altarul avea inclusiv rol astronomic.
Cetățuia de la Costești
Se află pe un deal de 705 metri înălțime și, din păcate, în afara peisajului natural absolut superb, sunt puține de văzut. Vechile construcții sunt năpădite de iarbă, nu există plăcuțe explicative, iar drumul până acolo este extrem de accidentat. Practic drum de țară, în pantă, cu hârtoape. Merită să vă aventurați doar cu mașină de teren.
Drumul care duce spre Sarmizegetusa se intersectează cu poteca ce duce spre Costești, iar eu m-am oprit la aceasta din urmă la întoarcere.
M-am gândit că, fiind în zonă, la o aruncătură de băț, e păcat să nu văd și această cetățuie. Nu-mi pare rău că am fost, dar dacă aveți timp doar pentru una dintre ele, mergeți fără nicio umbră de dubiu la Sarmizegetusa.
Călătoria la Sarmizegetusa-Regia și la Costești-Cetățuie a fost, pentru mine, ca o întoarcere în timp. E o senzație stranie să știi că pășești pe urmele unei civilizații care a avut directă legătură cu poporul în care te-ai născut. Te furnică puțin palmele, e un sentiment de emoție inexplicabil.
Chiar și fără componenta de istorie, însă, drumul cu mașina prin pădure este superb (comparabil ca vegetație cu prima bucată a Transfăgărășanului), iar Parcul Național Grădiștea Muncelului, din care face parte situl, este o oază de verdeață în care vă veți dori să zăboviți cât mai mult. Cu un amendament: este o zonă renumită pentru vipere (chiar și pe monumentele dacice scrie ,,Atenție la vipere”), deci se cuvine puțin mai multă atenție decât atunci când mergem prin orice altă zonă cu vegetație din belșug.
Foto: Diana-Florina Cosmin
Stai putin, eu nu iau apararea situatiei jalnice de fapt si nici nu zic ca e ok asa cum e, in nici un caz! E foarte foarte departe de ce ar trebui sa fie un monument UNESCO (ma refer la toate cetatile), panourile de la Sarmizegetusa sunt o gluma proasta, noul drum asfaltat la fel, si as putea continua sa critic pana maine si n-as epuiza subiectul. Ce voiam sa spun e ca daca tot ajungi acolo, asa cum e, e pacat sa nu vezi totul si sa nu explorezi un pic. Si iti garantez ca sunt multi turisti care vin si trec de balarii, si straini si romani. si nu se satura in secunda 2 (daca ma gandesc doar la toti yoghinii pe care i-am vazut la Costesti meditand pe sanctuare…), dar e adevarat ca inainte de a pleca unii intreaba pe la pensiuni sau localnicii, dupa ce au aflat tot ce se poate de pe internet. De fapt cred ca sunt 2 categorii de turisti, cei care vin sa vada”pietre” sau „castelul” si sa bifeze pe lista ca au fost, si cei care vor sa vada un monument.
Sunt de acord cu tine, nu te acuzam de nimic, dar cred ca in secolul XXI, intr-o tara membra UE, turismul ar trebui sa se faca mai destept, mai concertat, nu pe principiul ,,mai intreaba un localnic” sau ,,mai bate-n geam la o pensiune ca sa ceri indicatii”. Cat despre yoghini… acolo e alta poveste.
Am dat enter din greseala, iata site-urile: http://www.ghidvideoturistic.ro/ghid-turistic/atractii-turistice.asp si http://pensiunea.dacica.ro/ro/imprejurimi. Mai sunt si pagini pe facebook foarte bune si cu informatii actualizate, dar nu vreau sa fac reclama. In legatura cu viperele, eu am fost la cetati de multe ori in ultimii 10 ani, nu doar pe traseele turistice, si am vazut o singura vipera. Sigur, asta nu inseamna ca nu sunt, dar nu e plin de ele, si oricum nu stau in zonele umblate, pe carari etc. Nu am auzit pana acum de vreun incident din cauza lor. Ca sa inchei, repet, sunt de acord cu tine ca toate cetatile sunt complet nepromovate oficial, nu exista harti, brosuri, nimic de cumparat la fata locului, dar, daca tot vorbesti de mister…poate asta inseamna ca trebuie si un pic de efort ca sa-l descoperi, nu sa bati doar cararile stiute 🙂
De acord cu misterul, dar nu poti face bani din turism – si zona are nevoie de bani, promovare, marketing – silindu-l pe turist, eventual strain si nevorbitor de romana, sa bata o zi intreaga prin stufaris doar ca sa vada daca mai e ceva interesant de vazut. Nimeni n-are timp de asa ceva si iti garantez ca se satura in secunda doi… Misterul, asa cum il vad eu si cum l-am vazut facut de altii, prin afara, se obtine prin prezentarea povestii in mod interesant si ne-didactic (jumatate din tablitele de prezentare erau scrise intr-o magnifica limba de lemn), prin stabilirea unor poteci destept-gandite (ca sa ii creezi omului suspansul descoperirii), prin multa informatie targetata. Nu enervandu-l si fortandu-l sa mearga pe coclauri ca sa vada daca mai e vreo ,,piatra” de descoperit sau nu. Asa vad eu lucrurile. Cat despre vipere… zona e renumita. Slava Domnului ca n-ai avut incidente, dar eu nu m-as baza pe asta in niciun caz… Multumesc pentru link-uri, ma voi uita, poate la vara repet experienta, oricum vreau sa ajung si la Ulpia Traiana Sarmizegetusa…
Ai dreptate cu lipsa de promovare, din pacate. Dar la Costesti exista totusi un panou, foarte urat, vechi, ruginit dar macar afli ce monumente sunt in sit. Sigur asta nu inseamna ca le vei si gasi, trebuie un pic de spirit aventurier ca sa treci de balarii, dar asta e, turismul cultural la noi e 0 Informatii despre obiective turistice din zona se mai gasesc pe internet, las doar 2 link-uri asa orientativ.
Din ce vad eu in poze, ati fost la Costesti Cetatuie, Costesti-Blidaru e alta cetate si se ajunge pe jos (traseu de 45 min-o ora), urcusul incepe inainte sa faceti stanga spre Costesti-Cetatuie. La Costesti-Cetatuie sunt multe de vazut, presupun ca nu ati ajuns la temple, sunt un pic mai jos, daca va informati dinainte le-ati fi gasit. E adevarat ca nu sunt fix pe platou, dar merita vazute. Nu descuraja turistii, e pacat. Daca ati fost si la Blidaru, ar trebui sa precizezi ca sunt 2 cetati diferite. La Sarmizegetusa drumul recent asfaltat porneste din Costesti si se opreste dupa cca 18 km unde incepe drumul cu piatra cubica, pe raza localitatii Gradistea Muncelului (punctul de unde incepe urcarea pe jos nu e tot Costesti).
Multumesc pentru precizare, voi modifica. Si la cetatuie am ajuns intuitiv, fiindca nu e nimeni sa-ti explice nimic. M-am informat inainte chiar foarte bine, am un prieten care a lucrat la situl arheologic cu ceva timp in urma, dar chiar si asa trebuie sa fii expert in topografia locului ca sa gasesti unele amanunte, sa fii explorator in loc de turist. La cetatuie eram doar noi, am hoinarit 45 de minute si nu am gasit niciun fel de templu. In anumite portiuni iarba era inalta si nu am avut chef sa ma bag prin ,,stufaris” ca sa mai caut ce ar putea fi ascuns, mai ales avand in vedere amenintarea cu viperele. Am cautat si pe internet, sa vedem daca exista informatii despre vreun alt loc interesant in zona. Nada. Este total nepromovat, din pacate, si ca sa faci turism nu trebuie sa fii istoric sau arheolog. Trebuie sa existe indicatoare mai explicite, brosuri, macar un amarat de prospect care sa sintetizeze toate locurile alea cu ,,1, 2, 3” etc. N-am gasit nici macar o singura harta de cumparat, care sa ne lamureasca. Sarmizegetusa e bine semnalizata cu indicatoare, am si spus asta, dar detaliile suplimentare lipsesc cu desavarsire.