Lucruri mici care mi-au adus bucurie în 2025
Anul acesta nu am cumpărat multe lucruri, dar cele pe care mi le-am adăugat în viață au ajutat, vindecat sau alinat ceva. Au fost semnificative. Vi le las mai jos pe cele mai dragi mie, plus două experiențe.
Acest articol a venit ca o idee la cafea, cu fetele din A cincea putere: Cristina, Mara, Noemi și Ana.
Stăteam la o terasă, într-o zi de toamnă târzie, și ne oblojeam rănile lăsate de 2025, când ne-am dat seama că lucrurile care ne-au ținut pe linia de plutire anul acesta au fost mici.
Un răsfăț ocazional, o prăjtură într-o zi proastă, o rochie care ne-a făcut să ne simțim frumoase.
Ceva foarte, foarte mic, dar care merită dat mai departe ca inspirație, fiindcă nu, cumpărăturile nu aduc fericirea, dar – vorba scriitoarei franceze Dominique Loreau – când cumperi ceva, cumperi o parte din tine, iar uneori e exact partea de care ai nevoie la un moment dat.
Fiecare dintre noi va scrie în felul propriu, iar eu am ales să scriu fix despre acele „părți din mine” pe care le-am cumpărat anul acesta sub formă de obiecte.
Știți deja că eu sunt mai minimalistă și că fiecare decizie e bine-cântărită, deci acestea chiar au însemnat ceva.
O rochie
Într-un moment al vieții în care nu mă simțeam nici bine, nici frumoasă, nici nimic, m-am îndrăgostit de o rochie.
O rochie albă de la Self Portrait, cu un jupon voluminos, ceva care nu părea a fi stilul meu, dar totuși nu mi-am putut lua ochii de la ea.
Așa că, după intense negocieri eu cu mine, am comandat-o online.
A venit, s-a așezat perfect pe mine, am purtat-o la o gală, la un eveniment la Ateneu și la o cină festivă, iar spre final a ajuns să fie rochia providențială cu care am mers la evenimentul Motorola & Pantone de la New York.
Fix culoarea anului 2026, Cloud Dancer.
A fost o intuiție grozavă și exact ce aveam nevoie, iar acum mă simt foarte, foarte frumoasă când o port.
O eșarfă
O prietenă de pe Instagram mi-a trimis, într-o seară de septembrie, o imagine cu o eșarfă de mătase de la Andreea Tincu, proaspăt-lansată, numită Dumbrava Minunată.
Motivul: în imagine era un cățel King Charles Spaniel, aidoma lui Charlie, iar asta a dus-o cu gândul la mine.
Ilustrația originală mi s-a părut atât de frumoasă și mi s-a întipărit pe retină atât de tare încât am cumpărat-o, personalizată cu numele lui Charlie.
În plus, Dumbrava Minunată este una dintre poveștile mele favorite din copilărie și am avut ocazia să o și citesc pentru platforma A FOST ODATĂ. Într-o vreme era chiar cea mai ascultată poveste de pe site.
Consider această eșarfă un simbol al relației dintre mine și Charlie și mi se pare o piesă superbă, care va dăinui mereu.
Un parfum
Am scris și un articol despre parfumul care „a vindecat” ceva în mine, după o vară cumplită.
Mirosurile chiar înseamnă ceva și sunt compatibile cu sufletul nostru, iar al meu a fost un body spray Sol de Janeiro Cheirosa 62 care în continuare îmi face sufletul să cânte.
Într-atât de tare încât mi l-am cumpărat și în varianta Eau de parfum.
În mod normal nu ar fi fost niciodată genul meu de parfum, fiind dulce, gurmand, însă unele perioade cer lucruri și gusturi noi, de care sufletul are nevoie.
O pereche de căști
La final de vară am avut un proiect mic și frumos cu Motorola, pornind de la o lansare de telefon cu Swarovski. Am scris aici.
Atunci am descoperit aceste căști Moto Buds Loop care, fără să folosesc cuvinte mari, mi-au schimbat calitatea vieții zilnice.
Eu ascult muzică peste tot, dar sunt foarte tipicară când vine vorba de căști: mă dor urechile dacă le țin prea mult, pe cele noise cancelling nu le suport defel (simt că merg printr-un tunel, dacă le am în ureche), cele clasice care se pun peste urechi mi se par greoaie și îmi strică coafura, deci… e greu.
La începutul anului revenisem la căști cu fir, pentru că aveam niște AirPods de la Apple care se deconectau mereu și trebuia să le fac re-pairing, ceea ce mă enerva teribil.
Apoi au apărut acestea, făcute de Motorola cu Bose, pe sistem „deschis”.
Se prind PE URECHE, ca un fel de cercel, muzica se aude perfect și nu le simt.
De fapt, s-a întâmplat să le uit în ureche jumătate de zi și să nu-mi dau seama, fiindcă nu alunecă, nu apasă, nu deranjează cu nimic.
Mi-au simplificat experiența de sală, de plimbare, de tot, și chiar mă gândesc, de câte ori le port, cât de mult te poate influența un lucru aparent mic, dar folosit zilnic, ba chiar de mai multe ori pe zi.
O agendă
Pentru mine, agenda fizică este esențială, e parte din starea mea de bine și sunt și aici foarte concretă: îmi place un anumit tip de agendă, de liniere, de copertă.
De cele mai multe ori nu îmi plac agendele renumite și scumpe (nu sunt fană Moleskine, de exemplu), ci ceva găsit într-o librărie, ascuns pe ultimul raft.
Cum ar fi agenda revistei olandeze Flow, pe care o folosesc de 3 ani exclusiv. Mai exact, din 2023 încoace, anual.
O comand online sau o cumpăr fizic dacă mă nimeresc în Olanda (ultimele două au fost cumpărate fizic, pe aceasta am comandat-o), iar folosirea ei îmi dă o stare de bine.
Sper ca revista să supraviețuiască și să scoată această agendă încă mulți ani de acum încolo, fiindcă o ador și e exemplul viu de ceva mic și funcțional care îți face viața mai frumoasă.
De fapt, e agenda care îmi ține viața laolaltă.
O pereche de cercei
Ador cerceii, ca orice copil care nu a avut găuri în urechi în copilărie și le-a făcut la maturitate ca să-și poată trăi pasiunea.
Ei bine, dacă e o pereche de cercei care mă reprezintă și m-a făcut fericită, aceasta este!
Am văzut cerceii pe pagina de Instagram STIL Diamonds și în două ore eram în magazin, unde am avut surpriza să fie chiar mai mari și mai spectaculoși decât pe Instagram, dar foarte ușor de purtat.
De fapt, i-aș purta cu orice, de la blugi la rochie de seară, și am zile în care – după ce îi dau jos – îi iau în palmă și mă uit la ei, pur și simplu…
Dacă asta nu e iubire, nu știu ce este.
O altă pereche de cercei
Pe aceasta am cumpărat-o în vară, de la Madeleine Jeweler, și am purtat-o literalmente toată vara.
Sunt niște cercei ușori, pe care nu îi simți în urechi (motiv pentru care era să îi pierd și m-am panicat de vreo două ori, fiindcă e iubire între noi deja), și care mi-au dat un sentiment de vară pe Coasta de Azur, chit că nu prea am ieșit din București vara asta.
Mi se pare genul de accesoriu care nu are vârstă și care nu ține de vreo modă sau perioadă.
Cartea Anastasiei Soare… și urmarea ei
Pe Anastasia am cunoscut-o acum 15 ani, în avion, iar cartea ei am citit-o tot în avion, pe zborul spre New York.
Deși cunoșteam povestea, cartea ei m-a inspirat teribil, într-un moment în care aveam mare nevoie de puțin entuziasm reaprins.
Citind cartea, mi-am amintit că am avut și primul ei kit, cumpărat din Douglas pe vremea când locuiam în Olanda, am fost și clienta salonului din București, când s-a deschis… practic avem o istorie.
Nu mai folosisem de ani de zile mulajele ei de sprâncene – cele cumpărate de la Douglas, acum 20 de ani – și după citirea cărții le-am căutat în dulap și le folosesc din nou.
Mi-au dat senzația că fac ceva concret și fundamental pentru mine și, sincer, nu știu de ce am renunțat la ele.
De fapt știu: eu am niște sprâncene „chelite” de o cosmeticiană zeloasă, acum 25 de ani, și care nu au mai crescut niciodată cum trebuie. În ultimii ani le umpleam eu cu fard la inspirație șimi se părea mai rapid și mai simplu.
De două săptămâni le fac din nou în stilul Anastasiei și asta mi-a schimbat complet starea de spirit.
Și două experiențe:
Niște filme vechi (și noi) la cinema
Anul acesta m-am reîmprietenit cu un partener vechi: cinema-ul.
Într-o perioadă grea, am reînceput să merg la film, iar asta a făcut toată diferența din lume, de altfel am și scris despre asta.
Mai ales sesiunile de filme vechi proiectate au fost un mod de a-mi liniști mintea în zile complicate.
Am revăzut Pretty Woman, Home Alone 2 și cred că îmi voi păstra acest obicei de „stare de bine” și în următorul an.
Un masaj bun
Pe principiul „Lucrurile bune vin când nu te aștepți”, acum două luni programarea mea la o ședință de masaj a fost încurcată de terapeuta mea (a se citi: a uitat de ea, ceea ce nu se întâmplase niciodată).
Era același terapeut la care merg de ani de zile și despre care am scris și AICI.
Se mai întâmplă, nu m-am supărat deloc, dar în acea zi chiar voiam un masaj, aveam o durere de spate, așa că m-am dus pe domnul Google și am început să caut un salon disponibil.
Era duminică la ora 14:00 și eu voiam ceva AZI.
Am găsit un loc liber, probabil o anulare de ultim moment, la IDA Spa în Dorobanți, la o doamnă adorabilă din Bali, pe nume Sunny.
M-am dus fără niciun fel de așteptări – „Masaj să fie!” – și a fost atât de bine încât, de atunci, de la final de octombrie, mă duc în fiecare duminică la un masaj la Sunny și pot să includ acest spa pe lista mea de ”lucruri mici care mi-au făcut mult bine”.
În continuare mă duc, periodic, și la terapeuta mea cea veche, acolo e alt tip de procedură, un drenaj limfatic mai aparte, dar atmosfera de la IDA Spa a fost fix ce aveam nevoie în viața mea.