În fața artei contemporane, aud mereu celebra glumă ”Eh, și eu aș fi putut face chestia asta”.

În postura de consumator – nu de expert – în artă, relația mea cu arta contemporană a început ca o iubire cu năbădăi și s-a dovedit a fi dragoste adevărată.

 

Am scris despre ea în acest articol: Cum am ajuns să înțeleg și să iubesc arta contemporană,  oferind și acolo câteva exemple de opere care m-au mișcat de-a lungul vremii.

Pentru că o bună parte dintre călătoriile mele prin lume includ și vizite în muzee și galerii, mi-am propus să revin, periodic, cu revelații recente pe această zonă.

Nu se știe niciodată cine poate fi inspirat și ce parte rătăcită din noi înșine putem regăsi în instalația unui artist contemporan.

Iată episodul trecut: 7 opere de artă contemporană care m-au emoționat

Și iată, în cele ce urmează, revelațiile mele din ultimul an:

 

RONG BAO – FRAGILE

Saatchi Gallery, Londra

Artista de origine chineză Rong Bao a recreat mitul lui Sisif în variantă contemporană, sub forma instalației „Fragile”.

Zgomotul de spart și încercarea deșartă de a urca banda sunt hipnotice… te enervează și te fascinează simultan.

Un exercițiu artistic despre inutilitate și frustrare contemporană, dar și despre consumerismul galopant al vremurilor noastre.

Puteți vedea mai jos varianta video a instalației:

View this post on Instagram

 

A post shared by Diana-Florina Cosmin (@finesocietycurator)

 

ADINA OCHEA – Postere pe mușama

Romanian Design Week 2024

Mesajele provocatoare ale Adinei sunt inscripționate pe mușama, ca aluzie la teritoriul casnic, considerat în continuare apanajul femeii.
Material pentru gândire și auto-evaluare personală.

 

SERGIU CHIHAIA – Rătăciți într-o pădure de posibilități

Baia Turcească, Iași, Romanian Creative Week

Ne plimbăm zilnic printr-o pădure de posibilități, unde probabilitățile se schimbă din clipă-n clipă, precum aceste crengi fragile care se ramifică sau se prăbușesc.

Pe măsură ce ne pierdem speranța că visurile noastre s-ar putea îndeplini, fiecare zi devine o „posibilitate in minus”.

Toate perspectivele de viitor se fragilizează…

Lucrarea este și o meditație asupra modului în care fiecare creangă, fiecare posibilitate, fiecare individ este conectat de întreg și cu consecințe asupra acestuia.

 

 

IULIA GROVES – Patterns of Behavior

Baia Turcească, Iași, Romanian Creative Week

Am simțit că acest exponat mă definește ca persoană… și ca suflet introvertit.

Știți ce este „timiditatea coroanei”?

Este fenomenul natural prin care ramurile arborilor nu se suprapun, generând goluri prin care soarele să ajungă și la părțile inferioare.

Practic, este o formã de „empatie” a arborilor față de spațiul ocupat, astfel încât tot ecosistemul să se dezvolte în armonie.

Timiditatea coroanei este o formă de „empatie” a arborilor față de spațiul ocupat, astfel încât tot ecosistemul să se dezvolte în armonie.

Material pentru gândire și auto-evaluare.

 

 

 

 

REKA CSAPO DUP – Vergine di Luce

Bienala de artă și știință NeoArt Connect

O instalație despre rolul femeii și feminitate, pornind de la imaginea Fecioarei.

 

MIRELA CERBU – Flori cu dinți

Bienala de artă și știință NeoArt Connect

O meditație despre reacția adversă a naturii în raport cu acțiunile speciei umane, de perturbare și dezechilibrare a mediului înconjurător.

 

ALEXANDRU CÎNEAN – Beautifully Damaged

Podul Palatului Brukenthal, Sibiu

Podul Palatului Brukenthal din Sibiu găzduiește, până pe 21 iulie 2024, expoziția Beautifully Damaged, de Alexandru Cînean, în care Mitul întâlnește Tehnologia.

Operele lui Cînean conectează mitologia greacă și simbolurile ei cu lumea de azi și cu progresul tehnologic care prefigurează un vitor tot mai robotizat.

Mai jos aveți un tur de 20 de secunde al expoziției:

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Diana-Florina Cosmin (@finesocietycurator)

 

BRUNO MARIA BRADT – Cântecul Vârstelor

Palatul Braunstein, Iași, Romanian Creative Week

“Cântecul Vârstelor” este o incursiune în lumea interioară a lui Bruno Maria Bradt, un artist timișorean care a emigrat în Germania în vremea comunismului.

Expoziția spune povestea iubirii care arde în noi până foarte târziu și de care nu trebuie să ne rușinăm niciodată, iar cea mai mare bucurie este să-l asculți pe Bruno Bradt însuși vorbind despre asta.

Artistul a fost prezent zilnic în expoziție (alături de câinele lui credincios, Xavier) și a vorbit atât de frumos despre România, despre profesorii lui de aici și despre modul în care școala românească i-a modelat destinul încât întâlnirea cu el a fost un privilegiu în sine.

Unele dintre picturi au scrise pe pânze versuri românești, de exemplu o porțiune din Luceafărul lui Eminescu, fiindcă “am vrut mereu să se știe de unde vin”, mi-a povestit Bruno Bradt.