De la o cumpărătură de impuls într-o librărie din Londra, cartea Geenei Davis a devenit una dintre autobiografiile pe care nu le voi uita niciodată.

 

Nu doar pentru că m-am regăsit înspăimântător de mult în felul ei de a fi și în provocările cu care s-a confruntat, dar și pentru că volumul „Dying of Politeness” este un caz singular printre toate zecile de cărți de memorii citite de mine vreodată.

 

 

Mai exact, biografia Geenei este singura carte a unei celebrități în care nu am citit despre droguri, alcool și probleme psihice grave.

 

Geena nu a fost niciodată la dezalcoolizare, nu a fost dependentă de niciun fel de substanțe și, în afara unei tulburări de deficit de atenție (ADD) nu și-a descoperit niciodată vreo boală psihică, așa cum se întâmplă adesea cu actorii de la Hollywood.

 

Marea bătălie a Geenei, pe care a dus-o toată viața, a fost cu totul alta.

 

Crescută într-o familie iubitoare, dar extrem de conectată la „ce crede lumea” și „ce zice lumea”, Geena a fost învățată de timpuriu să se facă mică, cât mai mică, pentru a nu incomoda pe nimeni.

 

Lecțiile fundamentale primite de acasă s-au legat mereu de această nevoie de a nu supăra, a nu deranja, a nu cere nimic, a nu face pe nimeni să se dea măcar cu un micron la o parte pentru a-i face loc.

 

Pentru familia ei, buna-cuviință era mai presus de orice, chiar mai presus de simțul de conservare.

 

Geena povestește în carte un moment incredibil în care ea și familia ei erau pe punctul să fie implicați într-un accident grav de mașină, fiindcă părinții ei erau prea jenați să-i spună unui unchi în vârstă, aflat la volan, că merge jumătate pe contrasens, de teamă să nu-i lezeze sentimentele.

 

Da, într-atât de „politicoasă” și „adecvată social” era familia Davis.

 

Dintr-un alt registru, există un moment din carte care m-a făcut să râd, când Geena o întreabă pe mama ei de ce a numit-o Geena – în ortografia cu doi de e – în loc să-i spună simplu Gina, cum se pronunță, de fapt, numele ei.

 

Răspunsul mamei ei a fost șocant: „,Mă gândeam să nu se creadă lumea că sună ca… VA-GINA”.

 

Dacă s-ar da un premiu pentru oamenii cărora le-a păsat cel mai mult de gura lumii, probabil familia Geenei ar avea un loc undeva în top 10.

 

La vârsta de 68 de ani, Geena Davis conduce o fundație care promovează reprezentarea echitabilă a femeilor în media, are un portofoliu de filme devenite cult, precum „Thelma & Louise” (cu fantastica scenă finală a mașinii care „zboară” peste Marele Canion), „Long Kiss Goodnight” sau ”Beetlejuice”, deține un premiu Oscar și mai multe nominalizări și este o actriță care a realizat în viață aproape tot ce și-a dorit.

 

În plus, vorbește fluent limba suedeză și a fost aproape de a intra în echipa olimpică a Statelor Unite la… tir cu arcul.

 

Și, un lucru pe care-l știu puțini, personajul ei din filmul „The Fly” este cel care rostește prima dată o replică devenită legendară și intrată în mentalul colectiv: „Be Afraid. Be Very Afraid”.

Tocmai de aceea, Geena a scris această autobiografie pentru a explica modul în care personajele interpretate de-a lungul vremii au ajutat-o să-și crească stima de sine, din fiecare rol actrița Geena luând câte ceva de care femeia Geena avea mare nevoie, fiindcă nu primise niciodată de acasă.

 

”Doar când am ajuns să o joc pe Thelma din «Thelma & Louise» mi-am dat seama că dorința mea înflăcărată de a deveni actriță avea legătură cu nevoia de a mă folosi de actorie pentru a PĂREA exact ceea ce nu fusesem niciodată în viața reală: o femeie sigură pe sine”.

 

Titlul cărții – ”Murind de politețe” – nu este o figură de stil, ci descrie perfect viața actriței.

 

 

Deși au iubit-o foarte mult, părinții Geenei i-au transmis ca valoare supremă această politețe aproape toxică.

 

A fost învățată să fie cât mai cuminte și să supere cât mai puțin, să nu-și ceară drepturile pentru a nu „agita apele”, să lase de la ea „ca totul să fie bine” și să închidă ochii atunci când ceva nu-i convine, fiindcă e mai important să „nu superi” decât să îți susții valorile și opinia.

 

Practic, Geena a fost educată să fie un people-pleaser ca la carte.

 

Pe tot parcursul cărții, ea povestește cât de greu îi era să-și spună părerea ori să-și ceară drepturile și cum avea nevoie de ore-n șir de strategii și repetat de replici în minte doar pentru a-i adresa o întrebare unui regizor, pe platoul de filmare, de teamă să nu-l supere cumva.

 

Tocmai datorită sincerității și vulnerabilității ei, cartea mi s-a părut o lecție de viață pentru toate femeile care se confruntă cu aceleași provocări.

 

Iată câteva idei pe care aș vrea să le țin minte și pe care vi le dau mai departe și vouă:

 

CUM SĂ FII CAPABILĂ SĂ SPUI ”NU”?

 

Cea mai importantă întâlnire a vieții Geenei a fost cea cu actrița Susan Sarandon, cu care a jucat în „Thelma & Louise” și care reprezenta opusul ei absolut.

 

”Să spun cuiva NU, NICI VORBĂ SĂ FAC ASTA! era ceva ce nu îmi trecuse vreodată prin cap. Da, aveam și eu o viață, dar viața mea avea vreo valoare doar dacă reușeam să-i mulțumesc pe cei din jur”

 

Capitolul în care Geena detaliază primele repetiții pentru ”Thelma & Louise” este savuros, prin candoarea cu care actrița relatează diferența dintre ea și Susan Sarandon.

 

După ce petrecuse două zile făcându-și în cap scenarii despre cum să vorbească cu regizorul Ridley Scott astfel încât el să nu se simtă deranjat de sugestiile ei legate de personaj (varianta „pe ton de glumă”, varianta ”fără nicio glumă”, varianta ”pe ton serios”, varianta „smerită” și alte câteva strategii), Geena s-a trezit la aceeași masă cu Susan Sarandon care îi explica fără menajamente lui Ridley Scott care dintre replici trebuie să cadă din start, care trebuie să fie scurtate și care ar trebui mutate în alte scene fiindcă nu se potrivesc acolo unde sunt acum.

 

„La acea întâlnire, am simțit pentru prima oară că sunt pe o altă planetă. O planetă nouă, fascinantă, unde Susan Sarandon era Regina. Cum de NICIODATĂ în viața mea nu fusesem expusă vreunei astfel de persoane? Cum putea această femeie să stea acolo, exprimând deschis opinii care NU începeau cu «Probabil e o idee foarte proastă și o să sune stupid…» sau «Nu știu ce părere veți avea, dar eu cred că…». Petrecusem atâția ani convinsă că este o rușine să te faci văzută și auzită în mod răspicat, încât însăși existența mea mi se părea un soi de impolitețe”

 

Din acel moment, a început o nouă viață pentru Geena.

 

”Fiecare zi petrecută cu Susan pe platourile de la Thelma & Louise a fost un fel de reprogramare lentă a personalității mele. Doar să o observ pe Susan mișcându-se pe platou, existând pur și simplu, era ca și cum îmi însușeam o nouă limbă străină. Era mereu ea însăși, în orice situație.

Susan a fost o parteneră de joc incredibilă și un om capabil să spună mereu exact ce gândește și ce are nevoie.

Pentru mine, însăși normalitatea acestui fapt a fost un proces de iluminare interioară!”

CUM SĂ AI CURAJ SĂ-ȚI CERI DREPTURILE?

 

Când a jucat cu regretatul actor William Hurt în filmul „The Accidental Tourist”, Geena i-a cerut lui Kathleen Turner, care mai jucase cu Hurt înainte, sfaturi despre cum să comunice mai bine cu actorul pe platourile de filmare, acesta din urmă fiind recunoscut ca fiind o fire dificilă și arogantă.

 

”Kathleen și-a ridicat paharul și a rostit, în renumitul ei ton grav: «Pur și simplu spune-i lui William să se ducă naibii!”». Apoi a dat pe gât băutura și a trântit paharul înapoi pe bar”

 

După acest episod, Geena a înțeles că datoria ei – în relația cu William Hurt pe platoul de filmare – nu era să se muleze pe ceea ce și-ar fi dorit el sau pe cum i-ar fi plăcut lui să fie abordat. Pur și simplu… trebuia să fie ea însăși.

 

„Acela a fost unul dintre momentele din cariera mea care m-au condus spre o creștere personală incredibilă. Am înțeles că felul de a fi al lui William Hurt era al lui și atât. Că nu aveam nicio datorie să mă mulez pe modul lui de a se comporta cu oamenii.

Pentru mine a fost o revelație extraordinară, după ce îmi petrecusem viața încercând să menajez sentimentele tuturor, mergând pe vârfuri ca să nu deranjez și anulându-mi propria personalitate cu scopul de a păstra o atmosferă de liniște și pace, peste tot. Până la acel moment, eram mult prea interesată să le fac pe plac altor oameni și să mă comport așa cum credeam că le-ar fi lor pe plac”

CUM SĂ LAȘI ALTE FEMEI SĂ TE INSPIRE?

 

”Mi-am dat seama că toate personajele pe care le-am jucat au avut o linie comună, erau o tipologie de care mă simțeam atrasă iremediabil: femei care aveau control asupra destinului lor.

Îmi doream din răsputeri să joc femei curajoase, femei pline de forță, pentru că mă simțeam exact la polul opus față de ele. Erau tot ceea ce eu nu eram, dar tocmai prin aceste roluri am învățat să-mi reconfigurez viața de dincolo de ecran.

Multe dintre personajele pe care le-am jucat au fost șansa mea unică de a încerca o altă personalitate și de a vedea cum este să fii mai sigur pe tine, mai direct, mai curajos”

CUM SĂ TRĂIEȘTI CLIPA… CU BLÂNDEȚE?

 

„În filme, după cum am descoperit rapid, ai o singură șansă să faci lucrurile așa cum trebuie. Nu e ca la teatru, unde urmează mereu o altă reprezentație în care poți să-ți îmbunătățești performanța actoricească.

 

De-a lungul vremii, am înțeles că, dacă aș filma mâine scena pe care am filmat-o azi, probabil ar ieși mai bine. Dar viața este despre a face ce poți tu mai bine ÎN ACEL MOMENT. A fost o revelație importantă pentru cineva atât de critic și dur cu propria persoană cum eram eu.

 

Ideea că mereu vei face mai bine un lucru mâine sau poimâine, pe măsură ce trece timpul și capeți experiență, înseamnă că în clipa prezentă ceea ce faci este maximul tău absolut. Este tot ce ai tu mai bun de oferit și este perfect așa”

 

După vârsta de 40 de ani, Geena a început să se antreneze și să concureze la competiții de tir cu arcul, un loc în care și-a completat aceste convingeri despre folosirea celor mai bune abilități pe care le ai în momentul prezent.

 

”Secretul performanței este să repeți cea mai bună lovitură a ta, de cât mai multe ori, indiferent că ești în curtea casei tale sau la un concurs unde toți sunt cu ochii pe tine. Dacă devii pătruns de importanța locului în care te afli și încerci să te străduiești mai tare, să faci o figură MAI BUNĂ, atunci asta te va scoate din starea de concentrare.

Când ești la ultima ta săgeată și o singură lovitură te desparte de medalia de aur, iar tu te gândești că în acel moment trebuie să fii MAI BUN ca oricând, deja ai pierdut. Mental, acela e momentul în care, din contră, trebuie să simți că aceea este doar o altă lovitură obișnuită, la fel ca oricare alta pe care ai făcut-o de mii de ori până atunci”.

 

CUM SĂ NU TE STRĂDUIEȘTI ATÂT DE TARE?

 

Tot în numele acelei bune-cuviințe și al lui „ce zice lumea”, Geena a fost genul de om incapabil să ceară ajutor.

 

Ba chiar mai mult, incapabil să adreseze o întrebare simplă: ”Auzi, cum se face treaba asta?”.

 

Ea povestește inclusiv un moment în care, studentă fiind, a obținut un job part-time confecționând pancarte pentru spectacolele din campus.

 

Și-a petrecut câteva nopți confecționând manual fiecare literă pentru înscrisurile de pe pancarte, pentru ca apoi să observe cum restul colegilor foloseau niște simple litere adezive pe care le lipeau în câteva secunde pe pancarte. Ea nu știa acest lucru, fiindcă… nici măcar nu avusese curaj să întrebe care procesul de fabricație, de teamă că va fi pusă într-o postură umilitoare.

 

”Pe tot parcursul vieții mele, am fost incapabilă să suport ideea că aș putea fi surprinsă NEȘTIIND să fac ceva. În multe momente m-am prefăcut că știu un anumit lucru, chiar dacă nu-l știam, de teamă că ar fi rușinos să spun că habar nu am. Am făcut tot posibilul să evit să mă aflu în posturi în care cineva să țipe la mine, să se supere pe mine sau să mă umilească. Așa că m-am prefăcut că știu să fac niște lucruri până când am învățat efectiv să le fac”

CUM SĂ NU-ȚI MAI PESE CE SPUNE LUMEA?

 

”Am avut ocazia să joc cu celebra actriță Polly Bergen, care interpreta rolul mamei mele în serialul «Commander in Chief», și eram uimită de franchețea cu care ea vorbea pe platou, făcând adesea glume deocheate și folosind fără jenă cuvântul cu F…

Stând de vorbă cu ea, mi-a zis: «Draga mea, pe măsură ce îmbătrânești, pur și simplu nu-ți mai pasă ce crede lumea!».

Încerc să nu-mi mai pese înainte să îmbătrânesc, fiindcă îmi dau seama că are dreptate. Și, când voi ajunge la vârsta ei, sigur voi fi o cucoană slobodă la gură”

 

CUM SĂ ÎNVEȚI SĂ AI ÎNCREDERE ÎN TINE?

 

Geena povestește un episod dureros în care lipsa ei de încredere în sine a făcut-o să rateze un contract important.

 

Am scris un articol pornind de la acea poveste, fiindcă m-a atins foarte tare și m-am regăsit enorm în ea: NU ȘTIM CUM SĂ PRIMIM UN COMPLIMENT PENTRU CĂ NU SUNTEM SIGURE CĂ ÎL MERITĂM

CUM SĂ ÎMBRĂȚIȘEZI CEEA CE TE FACE DIFERITĂ?

 

Poate unul dintre citatele mele preferate din carte, acest paragraf rezumă perfect personalitatea Geenei… și un mod în care ar trebui să ne raportăm cu toții la propria persoană.

 

”La cinci ani după ce am primit premiul Oscar, statueta a căzut de pe raft la un cutremur și acum omulețul se apleacă puțin înainte, ca un schior pregătit de săritură. Am întrebat dacă poate fi reparat și mi s-a spus că nu se poate repara, dar că Academia îmi poate da o statuetă nouă. Am refuzat, fiindcă voiam să-mi păstrez Oscarul original. Și, într-un fel, e plăcut să am un trofeu care arată neconvențional, puțin șui, puțin sărit de pe fix. Exact ca mine!”.