Sunt șoferiță cu acte-n regulă de 15 ani. Nu știu dacă e mult sau puțin, dar în acest interval am condus aproape zilnic, fără incidente, iar când mă urc în mașină intru într-un microcosmos aparte: am muzica mea, scaunul meu comod, stilul meu de a conduce (prudent spre foarte cuminte). Sunt o creatură a obișnuinței, de aceea recunosc deschis că am refuzat cam toate propunerile de drive-test care mi s-au făcut de-a lungul vremii. Și mi s-au făcut destule, prin prisma domeniului în care activez.

Vedeți voi, eu am mers întotdeauna pe principiul specializării. Te pricepi la ceva, te ocupi de acel ceva. Nu te pricepi, îți vezi de-ale tale și îi lași pe alții care se pricep. Tocmai de aceea, de câte ori un brand mă invita la o super-experiență cu vreun bolid high-tech tocmai scos de pe linia de fabricație, îi răspundeam onest că nu sunt jurnalist de auto, că am o relație de dragoste de peste 10 ani cu Mini Cooper-ul meu și că nu știu dacă sunt ceea ce au ei nevoie. Până la urmă sinceritatea e mai bună decât impostura.

Când cei de la Porsche m-au invitat în Muntenegru pentru o experiență de driving, recunosc că prima oară am fost tentată să pun același „disclaimer”, doar că, parcă anticipând reticența mea, au venit cu o precizare esențială: „E un eveniment de lifestyle, nu e vorba doar despre mașini, ci despre o experiență Porsche, despre stilul de viață Porsche, adică exact genul de lucruri despre care scrii tu”. 

A fost primul eveniment de driving la care am participat și, chiar dacă inițial părea misterioasă această componentă de lifestyle, am înțeles-o imediat ce am aterizat pe aeroportul din Tivat, Muntenegru și m-am trezit în 30 de minute la Herceg Novi, în fața unui hotel romantic pe malul lacului, cu cei mai frumoși bolizi din lume parcați în lumina soarelui de toamnă. Da, știu că sună poetic, dar exact așa era imaginea care m-a întâmpinat.

 

În cele trei zile petrecute la Herceg Novi, parcurgând cu mașina conturul golfului Kotor – în forma perfectă a unei funde – am reușit performanța de a mă îndrăgosti de un brand auto și de o țară în același timp. Iar dacă fotografiile care ilustrează articolul, semnate de Radu Chindriș, vi se par genul de imagini pe care le vezi într-un album A3 de ținut pe măsuța de cafea și te gândești câtă regie și Photoshop se află în ele, ei bine imaginile surprind exact atmosfera din Muntenegru și senzațiile pe care le-am trăit la volanul unor mașini superbe, pe ceea ce a fost, pentru mine, cel mai frumos traseu pe care am condus vreodată.

 

Pentru mine înseamnă ceva ce am auzit cu mulți ani în urmă, prima oară când am citit istoria brandului și povestea lui Ferry Porsche, vizionarul care a avut în 1948 visul nebun al unei mașini sport ca nicio alta pe lume: ”Porsche este ceva de care nimeni nu are nevoie, dar toată lumea își dorește”. Sau, în varianta originală, care sună mult mai puternic: „What nobody needs, but everybody wants”.

 

Așa și este. Un brand cu istorie și greutate de 70 de ani împliniți în 2018, dar cu suflet de tânăr rebel, la fel ca al lui James Dean și al tuturor oamenilor care au condus și au iubit un Porsche în ultimele șapte decenii, de la primul Roadster 356 No.1 și prima participare la cursa de la Le Mans, în 1951.

Eu iubesc coerența, în viață, carieră și în orice, iar Porsche este brandul care ar putea scrie manuale (și sigur a și făcut-o) la capitolul coerență și identitate unitară. Din 1963, când a apărut iconicul Porsche 911, material de visare pentru orice iubitor de mașini, fiecare nou model al brandului a avut și continuă să aibă ”ceva” din spiritul lui Porsche 911. Aripile evazate și liniile minimaliste și armonioase se regăsesc la toate mașinile care au urmat, de la Boxster-ul pe care l-am condus de-a lungul golfului Kotor și până la Macan, Panamera și Cayenne-ul de care m-am îndrăgostit tot în Muntenegru.

Personalitatea puternică exprimată prin design este și ceea ce face brandul atât de recognoscibil și îi determină pe oameni să întoarcă capetele, așa cum am experimentat pe propria piele în ziua de plimbat prin cochetele orășele muntenegrene.

Apariția unui Porsche pe șosea transformă adulți respectabili în copii entuziaști: ni s-au făcut poze, ni s-a zâmbit larg la trecerile de pietoni, copiii s-au adunat pe marginea drumului ca să ne facă cu mâna, ba chiar în scurtele opriri din zona de serpentine ni s-a întâmplat ca alți șoferi să oprească lângă noi și să ne roage, timid, să le facem o poză cu mașina.

Acesta este efectul Porsche: când o vezi trecând pe lângă tine nu spui doar „Uite ce mașină frumoasă!”, ci „Ai văzut acel Porsche?”. Ți-e clar, după linii și ținută pe drum, că este vorba de un Porsche și-l recunoști dintr-o mie. Asta înseamnă cu adevărat identitate de brand.

Cât despre Cayenne, deși modelul este gândit pentru a fi utilizat în viața de zi cu zi, e o mașină cu care te poți distra de minune pe un traseu precum cel din Muntenegru sau chiar pe un circuit de curse. De fapt, Porsche Cayenne este un „uriaș” deghizat: îți inspiră siguranță și ergonomie, nicidecum aventură, dar odată urcat la volanul lui realizezi că îți face viața atât de ușoară încât aproape că te provoacă să-i testezi limitele și să-l descoperi dintr-o altă perspectivă.

”We never forget who we are and where we come from”.

Acest motto, înspre care converg toate coordonatele universului Porsche, mi-a câștigat admirația și respectul. Dacă viziunea lui Ferry Porsche a pornit de la o mașină ca nicio alta, cu un design unic, performanță și ușurință a utilizării, de-a lungul celor 70 de ani tot din această claritate identitară au venit inovațiile care au asigurat longevitatea brandului. Când știi exact cine ești și care îți sunt valorile, poți să jonglezi cu ele, să faci conexiuni și să naști noi concepte și idei. 

Porsche e o mașină spectaculoasă, de tăiat respirația, dar când te urci în ea înțelegi că e în primul rând o mașină gândită pentru confortul celui dinăuntru și că în spatele ergonomiei scaunului și a liniilor elegante ale bordului se află o armată de specialiști care au gândit ani buni o strategie despre cum să-i facă viața mai ușoară omului de la volan. Nu e despre statut, este despre un confort care te face să te raportezi cu totul altfel la toate lucrurile din viața ta.