S-a întâmplat aseară târziu, dar scriu acum fiindcă voiam să-mi așez puțin gândurile. Ieri a fost o zi plină, care a început cu o prezentare despre „Storytelling” în primul panel Digital Divas (o să scriu un articol despre asta) și s-a terminat cu trofeul la „Best Lifestyle Blog”.

Un premiu la care, vă spun cu mâna pe inimă, nici nu mă gândisem. În primul rând pentru că eu (care habar nu am cum stă treaba cu premiile) aveam impresia că ești cumva anunțat, măcar în ziua evenimentului (ceea ce nu, nu se întâmplă), și în al doilea rând pentru că oricum calculele îmi dădeau cu virgulă: la aceeași categorie erau nominalizate multe femei extraordinare din domeniul Blogging & Lifestyle, ba chiar și două vedete (care au ieșit pe locurile 2 și respectiv 3: Laura Cosoi și Andreea Ibacka). Așa că m-am bucurat de nominalizare, ca recunoaștere a muncii mele, și cam atât.

 

Știam că eu voi decerna un premiu (ceea ce am și făcut), dar nimic altceva. Lângă mine stătea Liana Popa (de la Avetisiperoz.ro), care toată seara a dus o luptă cu mine, încercând să mă convingă că aș putea câștiga.

Orice tentativă se lovea de argumentele mele: „M-ar fi anunțat”, ”N-am cum, nu vezi ce vedete sunt în categorie?”, ”Eu sunt aici doar să dau un premiu” etc. Era mai convinsă decât mine că o să iau premiu și îi mulțumesc pentru entuziasmul ei.

Momentul în care am urcat pe scenă a fost emoționant din mai multe motive.

Primul: pentru că persoana care a decernat premiul a fost Ana Morodan, un om la care eu țin mult, pentru că mi-a dat sfaturi dezinteresat și prietenește când nici măcar nu mă știa prea bine. Ne văzuserăm de două ori și ea îmi dădea „tips and tricks” despre industrie fără ca eu să pun măcar o întrebare. Nu am uitat asta.

Ana e un om bun, sufletist și, chiar – tehnic – ne-am văzut doar de vreo câteva ori în viața asta, îmi e foarte dragă. Și, dacă vă uitați pe Instagram Stories la mine, a fost foarte emoționată când mi-a dat premiul și asta m-a atins.

Al doilea: pentru că sala a reacționat absolut fantastic. Asta m-a emoționat cel mai tare. Când am spus că dedic premiul „Tuturor oamenilor care mă citesc și tuturor oamenilor care MAI CITESC”, a fost un ropot de aplauze care mi-a pus un nod în gât. Le mulțumesc din toată inima fiecăruia, a însemnat foarte mult. Am simțit sala alături de mine și este un sentiment care nu se poate descrie în cuvinte, este un val de energie bună pe care îl simți. Sunt foarte recunoscătoare pentru asta.

Al treilea motiv este că, dincolo de ideea de trofeu și de „Primul loc”, acest proiect numit Fine Society vine împotriva oricărui curent, trend sau strategii a industriei. E un site unde se scrie mult, lung, dens. E un site fără multe poze și, în orice caz, fără poze cu MINE. Cred că sunt 10 poze cu mine în tot site-ul, din 2016 încoace.

E un site fără o echipă în spate (sunt doar eu, iar pe partea tehnică este Petruș Bălașa, omul meu de bază). E un proiect făcut împotriva a tot ceea ce mi s-a spus vreodată: că oamenii nu mai citesc, că nu mai au răbdare cu poveștile lungi și complexe, că acum e vremea video-urilor de 5 secunde și a pozelor frumoase cu caption de maximum două rânduri.

Vă mulțumesc din toată inima fiecăruia dintre voi, cei care citiți FINE SOCIETY. Acesta este premiul NOSTRU. Împreună, am dovedit că oamenii CITESC, că oamenii vor POVEȘTI, că nu e doar despre poze și Instastories. Nu că fotografiile și story-urile n-ar fi grozave, sunt oameni care au dus partea de foto și video la rang de artă și îi admir, dar eu una am obosit să tot aud că scrisul moare, că nimeni n-o să mai citească, că cititul e ceva învechit, că „milennials” nu mai au răbdare cu nimic care are mai mult de 2 paragrafe și tot așa. Uite că oamenii citesc.

Pe locul al doilea și al treilea, după Fine Society, au fost două vedete: Laura Cosoi și Andreea Ibacka. Două femei puternice, cu multă expunere, cu fotografii extraordinar de lucrate, cu o grămadă de fani (nu cititori, FANI de-a dreptul), cu multă mediatizare prin prisma profesiilor lor. De asta mi s-a părut cu atât mai… suprarealist că premiul a mers la Fine Society. Un site în care e vorba despre CUVINTE și POVEȘTI: lungi, complicate, fără poze, fără video, fără nimic din ce e „la modă”.

Așa cum mi-a spus Ada Teslaru aseară, când ne-am luat la revedere: „Vezi? Cineva acolo sus mai citește”. M-a făcut să zâmbesc, dar chiar așa este. Suntem mulți care citim și acest trofeu e pentru noi toți. Vă mulțumesc din toată inima și vă promit tot mai multe povești frumoase, tot mai multe subiecte palpitante, tot mai mult conținut de cea mai bună calitate.

Acest trofeu e al nostru: al tuturor oamenilor care iubim să citim și vrem s-o mai facem multă vreme de-acum încolo.