Cel mai frumos gând de iubire și toamnă dintr-un film de Hollywood
Pe vremea când eram elevă, școala începea pe 15 septembrie, adică astăzi. Și, chiar dacă nu sunt neaparat o fană a toamnei, există cuvinte, melodii și nostalgii mărunte care îmi lasă instantaneu acea senzație delicios de plăcută că mă aflu într-o pătură, privind pe geam într-o zi ploioasă. Și că mi-am făcut deja temele pentru mâine.
Astăzi, în drum spre redacție, am trecut pe lângă mulți copii de clasa întâi, cu ghiozdanele lor mari și colorate, cu părul prins în pampoane și cordeluțe (la fetițe) și cu inconfundabilele cămășuțe bleu la băieți. Ceea ce m-a dus cu gândul la unul dintre citatele mele preferate dintr-un film, mai precis la emailul pe care Joe (Tom Hanks) i-l trimite lui Kathleen (Meg Ryan) în „You’ve Got Mail”. Un film din vremurile în care internetul încă trăia o vârstă a inocenței.
,,Toamna la New York îmi face poftă să cumpăr rechizite pentru școală. Dacă aș avea adresa ta, ți-aș trimite un buchet de creioane proaspăt ascuțite. Pe de altă parte, faptul că nu-ți știu numele și nici adresa are farmecul său”.
Iubesc acest film, iar imaginea creioanelor ascuțite se află pentru mine în același registru cu mirosul hârtiei. De la prima zi de școală din clasa întâi și până la micile plăceri ale meseriei mele din prezent, toate se leagă într-un fel de imaginea liniștitoare și școlărească a unui buchet de creioane.
Și una dintre cele mai frumoase și sensibile melodii despre toamnă, în interpretarea tandră a Nanei Mouskouri:
,,Try to remember the kind of September
When life was slow and oh, so mellow
Try to remember when life was so tender
That no one wept except the willow
Try to remember when life was so tender
That dreams were kept beside your pillow”
Foto: Warner Bros Pictures, Shutterstock
Hei. Cuvantul la care te-ai gandit pentru categoria asta nu e cumva „Nostalgias”? „Nostalgies” nu prea are sens in engleza, suna fortat. Cuvantul pentru nostalgie este „nostalgia” iar pluralul este „nostalgias”. Just saying.
Nope, stiu pluralul din engleza, dar nu m-a inspirat. Lucrand atat de mult cu materia prima cuvantul, conteaza mult si perspectiva vizuala, cum arata un cuvant scris, ce imi inspira… Nostalgia mi se pare un cuvant cu spirit eminamente francez si am preferat varianta ca atare. Ca sa fiu mai explicita cred ca puteam sa pun ,,Les nostalgies”. O sa ma gandesc 🙂 M-am jucat cu denumirile, fara sa ma cramponez prea tare de ele. Dar am apreciat simtul tau de observatie 🙂
Ce ganduri frumoase! Imi place mult blogul tau! Iti trimit un gand bun si un buchet de creioane :*
Multumesc, Raluca! 🙂
Ah ce minunat! Iti multumesc ca mi-ai amintit, cu acest articol, de un moment din filmul meu preferat si de cat de special e, pana la urma, 15 septembrie. Ma bucur ca ai scos la lumina o idee atat de fermecatoare din film, e plin de momente pretioase, suna cliseic, dar parca e un balsam pentru suflet 🙂