Când am primit invitația de la Alexandra Paven pentru a fi #1din100, a fost una dintre puținele dăți în care perspectiva unui eveniment m-a făcut să simt emoție și incertitudine în același timp. Apreciez de fiecare dată munca imensă a oamenilor care organizează evenimente, dar nu se întâmplă zilnic să ai fluturași în stomac deschizând un plic cu o invitație. Mai ales când pe carton scrie doar atât: „1 din 100”, urmat de un loc și o oră. O oră fixă, fără posibilitatea de a întârzia, fiindcă – spre deosebire de multe evenimente – la Alexandra s-a stat cu ceasul pe masă. La propriu.

În codurile Alexandrei, #1din100 însemna că sunt unul dintre cei 100 de oameni care vor participa la aniversarea de 10 ani a brandului „Createur 5 d’Emotions”. Mai puțin un eveniment și mai mult un atelier experimental cu parfumierii de top pe care Createur i-a lansat în România în ultimul deceniu.

Mai precis, în același spațiu bucureștean s-au găsit în seara de 31 mai următoarele numele celebre ale parfumeriei de nișă: Andy Tauer, Leo Crabtree de la Beauford London (care este și toboșar la trupa Prodigy, ACEA trupă Prodigy), Arturetto Landi de la Art Profumi (și favoritul absolut al Alexandrei), Roberto Drago și Daniela Caonn de la „Laboratorio Olfattivo”, Frances Shoemack de la „Abel Odor”, Lutz Herrmann de la „JF Schwarzlose Berlin”,  Olivier Durbano, Neela Vermeire, Murat Katran și Mert Guzel de la Nishane și Gerald Ghislain de la „Histoire de parfums”.

 

Înainte de eveniment, am completat online un chestionar detaliat, obligatoriu, cu întrebări pe care nu le regăsești în chestionarele clasice. De la „Cine ai vrea să fii dacă ai putea fi altcineva?” până la mirosurile care te emoționează cel mai tare și parfumurile care ți-au marcat viața.

În urma acelui chestionar, am descoperit în seara evenimentului că Alexandra m-a alipit atelierului ținut de Roberto Drago, creatorul ”Laboratorio Olfattivo”, un brand italian de nișă care se bazează în primul rând pe… cuvinte. Cândva am scris despre Roberto, numindu-l „Scriitorul de parfumuri”, așa că am zâmbit de această reîntâlnire. 

Roberto ne-a explicat că în procesul creativ al brandului său, „Laboratorio Olfattivo”, se întâmplă să existe uneori parfumul, dar nu și numele care i se potrivește, așa că produsul nu e gata până nu apare numele perfect.

Tot așa, poți să ai numele perfect al unui posibil parfum fără ca parfumul să existe, așa cum i s-a întâmplat lui Roberto când a văzut un documentar despre Maica Tereza și spitalul creat de ea în Calcutta, India. La intrarea în spital scria „Nirmal” (puritate, în limba hindusă). Atunci a știut că „Laboratorio Olfattivo” trebuie să creeze un parfum care să se numească așa: Nirmal. Pornind de la cuvinte, de la idee, a apărut parfumul. Deci, oricum ar fi, cuvintele sunt esențiale.

”Laboratorio Olfattivo” a fost creat în 2009 la Roma, de către Roberto, soția lui și o echipă de parfumieri. Roberto nu este parfumier, ci fiul unor proprietari de parfumerie, care și-a dat seama după ani de lucrat în corporații de parfumerie că își dorește să creeze esențe de nișă, nu doar să vândă parfumuri de serie.

Nici acum, după 9 ani, Roberto nu este parfumier și nici nu aspiră să fie, dar a creat un sistem complet original și funcțional pentru brandul său: le dă un brief atipic unor „nasuri” din lumea parfumeriei de nișă, un brief care conține de regulă un nume sau o idee. O călătorie în Maldive, o piatră de ametist, soarele de august dintr-o poză vintage, un nume auzit într-un documentar, precum „Nirmal” sau denumire unei insule siciliene: Salina.

La evenimentul #1din100, am recreat alături de Roberto și alți 10 colegi de experiment parfumul „Vanhera” de la Laboratorio Olfattivo, imaginat de parfumierul Luca Maffei tot după o idee a lui Roberto. Brief-ul inițial a fost de a crea un parfum de vanilie care să fie sexy, puternic și întunecat, la fel ca absolutul de vanilie, care e foarte diferit de ceea ce știm noi drept vanilie (și care e de fapt „vanilin”). Vanilia originală este mult mai adâncă și chiar ușor „animalică”, după cum ne-a explicat Roberto.

Astfel, „Vanhera” este o combinație de note închise de vanilie de Madagascar (o vanilie „dark”), combinate cu citrice, ambră și bergamotă, iar misiunea noastră a fost ca din trei încercări să ne apropiem cât mai mult de spiritul originalului. 

M-am numărat printre cei 2 sau 3 care au reușit acest lucru și recunosc că am fost mândră. Dar, cu mâna pe inimă, și dacă eșuam tot ar fi fost o experiență minunată, pentru că m-a învățat să îmi folosesc nasul mult mai atent și meticulos decât am făcut-o vreodată.

 

Pentru cei care încă nu o cunosc (și ar trebui să remedieze asta cât mai rapid), Alexandra Paven a reușit să transforme parfumeria concept-store „Createur 5 d’Emotions”, într-unul dintre locurile diferite și disruptive ale orașului. Dacă iei boutique-ul Alexandrei și-l muți oriunde altundeva în lume, se va potrivi ca loc de întâlnire și pelerinaj pentru oamenii cei mai cool și extravaganți, care nu se tem să experimenteze cu modă, parfumuri sau experiențe creative.

Datorită Alexandrei am înțeles cu adevărat noțiunea de hipster, cu ani în urmă, când o colegă de la Forbes mi-a prezentat-o. De fapt a insistat să o cunosc, spunându-mi că este un personaj total deosebit, care îmi va captiva imaginația. Îi voi fi mereu recunoscătoare pentru acea întâlnire, fiindcă într-o zi de decembrie din 2010 am descoperit o persoană total aparte. Firească în altfel-ul ei, de la felul original de a se îmbrăca și până la alegerile pe care le face pentru magazin, Alexandra e asumată și total stăpână pe flerul ei creativ.

Tot ea deține, alături de Ana Stănescu, magazinele „Hobirama” și „Cland3stin”, unde găsești cele mai avangardiste și conceptuale piese de modă, bijuterie și accesorii.

 

E suficient s-o vezi pe Alexandra live ca să înțelegi șarmul ei: mereu va avea o piesă care-ți captează atenția instantaneu, o pereche de pantofi de care nu poți să-ți dezlipești privirea, un mod atipic de a purta o piesă aparent banală, precum o eșarfă, o broșă sau orice-ți trece prin minte.

 

Îmi povestea cândva că în liceu purta saboții de lemn ai mamei și blugii rupți de la Woodstock ai tatălui și i se păreau cele mai grozave obiecte vestimentare din lume. Oamenii o considerau ciudată, stranie, dar erau fascinați de ea în același timp. Acest magnetism pe care continuă să-l exercite asupra oamenilor până în ziua de azi se vede și în genul de personaje pe care le atrage: „disruptori”, oameni curajoși în felul lor, care fac lucruri ieșite din comun.

Roberto Drago îmi spunea, râzând, că o relație între un om care face parfumuri și un om care vinde acele parfumuri este ca un fel de căsătorie: dacă nu o faci din convingere, mai bine n-o faci. „Când am cunoscut-o pe Alexandra mi-am dat seama că ea avea pasiunea omului care știe ce caută, exact ca și mine”, își amintește Roberto. „Dacă nu vreau să lucrez cu un om, nu lucrez. Chiar dacă unii oameni cred că totul e de vânzare, eu le răspund politicos că nu: în viață chiar nu este totul de vânzare”.