Despre tot ce-i fin și fain

Ce am înțeles despre adevăr în Moscheea Carol I din Constanța

By 1 octombrie, 2016Emotions
read time 2 min
 
1 octombrie, 2016

Ce am înțeles despre adevăr în Moscheea Carol I din Constanța

Un adevăr, două adevăruri. O vizită întâmplătoare într-o moschee românească mi-a confirmat faptul că, uneori, cel mai dens întuneric poate să pornească drept umbra unei raze de lumină. Și lumina n-are nicio vină…

by

Am intrat în Moscheea Carol I din Constanța fiindcă eram curioasă. În general îmi place să vizitez lăcașuri de cult, indiferent de ritul lor, dar recunosc că moscheile mă fac să mă simt puțin stingheră. N-am intrat în prea multe de-a lungul timpului – iar în România aceasta e prima – fiindcă, necunoscând ritualurile, am mereu senzația că o să fac o gafă. Așa că, un lucru tipic pentru psihologia umană, evit ceea ce mă scoate din zona de confort.

 

De data aceasta am intrat fiindcă voiam să vizitez minaretul și să am o perspectivă de la înălțime asupra falezei din Constanța. Am mai vorbit de multe ori despre pasiunea mea pentru înălțimi, așa că nu e vreun lucru nou. Totuși, de data asta revelația n-a fost panorama (foarte frumoasă, de altfel), ci cu totul altceva.

 

Vedeți voi, eu m-am ferit întotdeauna, cât am putut eu de mult, de ipocrizie, așa că mi s-ar părea o mare fățărnicie să spun că tot ceea ce se întâmplă în zilele noastre cu ISIS, cu atentatele cu bombă, cu radicalii musulmani care amenință cu Jihadul, nu mă sperie puțin.

 

Am fost la Istanbul cu o lună înainte de atentatul de la Aeroportul Ataturk. Am fost la Paris la câteva zile după Bataclan. Am văzut spaima de pe chipurile oamenilor, teroarea din ochii lor.

 

Chiar dacă, și am spus-o de multe ori, refuz să dau curs fricii, sunt mai precaută ca de obicei. Și poate uneori, tocmai în numele acestei precauții, tind să judec. Sunt om și da, uneori etichetez, categorisesc, generalizez, mi se întâmplă și mie. Tot așa cum mi s-a întâmplat să intru cu inima deschisă în această moschee și să descopăr ceva neașteptat, cu totul și cu totul în treacăt.

Coborând din minaret, pe o scară mică și abruptă, în spirală, am zărit pe perete, în limba română, ,,Ultimul discurs al profetului Mohamed”. Știam clasicele detalii istorice legate de religia musulmană, știam despre viziunea pacifistă a adevăraților credincioși, despre faptul că în Coran se vorbește despre toleranță și despre respectarea tuturor religiilor. Doar că, în ultima vreme, avem de-a face mai mult cu excepțiile, acele anomalii extreme care seamănă panică. Așa că, în fața acelui tablou înrămat al ultimului discurs, pe lângă care aș fi putut altminteri să trec fără să-l observ măcar, de data asta ceva m-a făcut să mă opresc.

Nu o să vi-l scriu pe tot, deși e scurt, voi scoate în evidență doar 3 lucruri care pe mine m-au atins și au făcut cumva și mai multă lumină în viziunea mea de ansamblu. Mi-au confirmat din nou faptul că extremismul, odată trecut de un anumit prag, se disociază radical de orice sâmbure al ideologiei din care a plecat. Și nu mai rămâne decât răul, întunericul.

Primul citat:

,,Oameni buni! Este adevărat că aveți anumite drepturi asupra soțiilor voastre, dar, de asemenea, și ele au anumite drepturi asupra voastră. Amintiți-vă că v-ați căsătorit cu ele cu îngăduința și permisiunea lui Allah. Dacă ele locuiesc sub acoperișul vostru, atunci au dreptul să fie tratate cu respect și să fie îngrijite. Tratați-le cu blândețe, căci ele sunt tovarășele voastre în viață și sprijinătoarele de nădejde”

Al doilea citat:

,,Toți oamenii se trag din Adam și Eva, un arab nu este superior unui ne-arab și un ne-arab nu este superior unui arab, așa cum nici un alb nu este superior unui negru și nici un negru nu este superior unui alb decât în evlavie sau în îndeplinirea de fapte bune.”

Al treilea citat:

,,Returnați toate lucrurile care v-au fost încredințate proprietarilor de drept. Nu jigniți și nu răniți pe nimeni, pentru ca nimeni să nu vă jignească și să nu vă rănească. Amintiți-vă că într-adevăr vă veți întoarce în fața Domnului vostru și veți fi socotiți pentru faptele voastre

Nu era un text oarecare, o interpretare sau o tălmăcire modernă a Coranului, erau cuvintele profetului ,,în numele căruia” așa-ziși credincioși comit grozăvii în zilele noastre. Ultimele lui cuvinte lăsate poporului său, practic îndrumarul lăsat tuturor celor urmau să vină după. Nu știu cum și de unde s-a ajuns de la aceste cuvinte la ceea ce trăim în prezent. Știu doar că uneori trebuie să judecăm mai puțin și să ne informăm mai mult. Nu să ne dăm doctoratul, dar măcar să avem răbdare să citim, când ceva ne iese în cale. Uneori chiar și atât poate fi de ajuns.

De ce e atât de specială Moscheea Carol I?

Numită și Moscheea Regală din Constanța, Moscheea Carol I a fost edificată în 1910, sub domnia regelui căruia îi poartă numele. Se află la câțiva pași de Piața Ovidiu, iar minaretul ei (turnul), cu cele 142 de trepte, este vizitabil. Este considerată o construcție atipică față de toate celelalte moschei dobrogene, având atât elemente arhitecturale egipteano-bizantine, cât și unele tipic românești. Ca fapt divers, covorul întins sub candelabrul din centru este unul dintre cele mai mari covoare orientale din Europa, cu o suprafață de 144 metri pătrați și o greutate de… 490 de kilograme.

Foto: Diana-Florina Cosmin

9 Comments

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.