Cultura cafelei vieneze este strâns legată de cultura balurilor, iar împreună reprezintă o parte integrantă din lifestyle-ul unui oraș în care istoria nu se povestește, ci se trăiește.

 

La Viena, tradițiile s-au transformat în ritualuri de zi cu zi, iar cultura și istoria pot fi revizitate pe viu în sezonul balurilor, din noiembrie până în martie.

Dacă pentru restul lumii noțiunea de bal e încărcată de magia poveștilor copilăriei, undeva la granița dintre realitate și fantezie, Viena oferă în fiecare an peste 450 de ocazii contemporane de a te simți prinț sau prințesă, cu tot cu decorul, ținuta și atmosfera de poveste.

Și, spre deosebire de poveștile copilăriei, unde doar fețele regale aveau acces la palat, balurile contemporane se adresează lumii întregi, prin achiziția unui bilet și respectarea protocolului strict care ține în viață povestea: obligatoriu rochii de bal care ating pământul, pentru doamne, și smoking sau frac pentru domni (fără cravate, doar papioane!).

Fără alte excepții posibile.

La fel ca în povestea cu pantoful Cenușăresei, dacă ținuta nu se potrivește cu codul vestimentar, participantul – oricine ar fi el – este întors din drum de la intrare și trimis să se schimbe sau să-și ajusteze ținuta la una dintre stațiile de lucru disponibile în acest sens.

De exemplu, pentru doamne există inclusiv posibilitatea de li se coase o bucată de material de rochie, care să aducă lungimea ținutei la cea adecvată, la nivelul podelei.

Tot acest protocol are un sens și o însemnătate clară: magia balurilor este ținută în viață de faptul că invitați din toate domeniile, de la fețe regale până la oameni obișnuiți, își pregătesc ținutele de gală și plonjează pentru o seară într-o atmosferă de istorie și poveste în același timp.

Balurile vieneze se organizează neîntrerupt din 1814 încoace, iar dacă la începuturi reprezentau modul aristocrației de a-și recăpăta pofta de viață după războaiele napoleonice, în prezent ele sunt mod spectaculos de a ține vii istoria, cultura și tradițiile austriece.

 

Și, în cazul Kafeesieder Ball – Balul Cafegiilor – evenimentul este un mod de a aduce împreună oamenii care țin în viață cultura cafelei și a cafenelelor vieneze, parte indestructibilă din brandul de țară al Austriei.

 

Am spus cultura cafenelelor – Kaffeehauskultur – fiindcă vienezii au luat un tabiet și i-au creat contextul și atmosfera: dincolo de cafeaua bună din ceașcă, ceea ce cafenelele vieneze oferă este o combinație de experiență contemporană și tradiție.

Sau, așa cum spune o zicală locală, „cafeneaua este locul în care se consumă timp și atmosferă, dar la final doar cafeaua se regăsește pe nota de plată”.

Partenerul principal din domeniul cafelei este Julius Meinl, povestea de familie ajunsă la a cincea generație și reprezentată de Christina Meinl, Managing Partner.

Experiența mea legată de Christina Meinl a fost cu adevărat atipică și o voi povesti fiindcă descrie cu fidelitate spiritul persoanei și, implicit, al brandului.

În seara sosirii noastre în Viena, brandul a organizat o masă informală pentru jurnaliștii invitați și pentru echipa Julius Meinl din Austria și din România.

Centrată în jurul unei degustări de cafea și de preparate culinare bazate pe cafea, seara a semănat mai mult cu o cină între prieteni, motiv pentru care toate persoanele s-au prezentat pe numele mic și s-au comportat ca și cum ne-am fi știut dintotdeauna.

Extrem de animată, cina s-a prelungit până târziu în noapte, iar la interviul programat pentru a doua zi m-am dus plină de curiozitatea de a o cunoaște pe moștenitoarea imperiului, femeia aflată în spatele unei culturi organizaționale atât de calde și de cordiale.

 

Surpriză: Christina Meinl era nimeni alta decât ”Christina”, femeia cu păr creț rebel care stătuse lângă mine la cină și cu care vorbisem îndelung despre cafea, viață, geopolitică și arta de a-ți ține dulapul în ordine.

Atât eu cât și ceilalți jurnaliști și creatori de conținut de la masă plecasem de la cină convinși că interlocutoarea noastră se ocupă de un departament din companie și că lucrează de mulți ani cu Julius Meinl, dar nicidecum că este însăși continuatoarea dinastiei.

 

Mi s-a părut o anecdotă esențială și relevantă pentru Christina și companie, fiindcă această normalitate de a fi, pur și simplu, caracterizează atât compania și oamenii ei, cât și cultura balurilor despre care povestesc în articol.

„De multe ori, prietenii din alte țări îmi spun că noi, austriecii, chiar ne trăim cultura și istoria, nu doar ne uităm la ea într-o vitrină de muzeu. Și într-un fel așa este, fiindcă e un stil de viață. Chiar dacă ținutele nu sunt ceva ce ai purta în viața de zi cu zi, restul experienței și ideea de socializare și de conectare sunt cât se poate de actuale”, îmi povestește Christina, la interviul nostru.

”Și mai e un lucru: la balurile vieneze nu mergi ca să mănânci, mergi ca să dansezi! Mănânci acasă și, chiar dacă poți comanda diferite preparate pe parcursul serii, balul nu e niciodată despre mâncare, ci despre a te distra și a socializa”.

Protocoalele de bal sunt neschimbate de secole, iar singura parte modernă a poveștii se leagă de oportunitățile de divertisment pentru oaspeți: chiar dacă seara este deschisă cu vals și cu coregrafii atent elaborate, fiecare își poate găsi ulterior locul în care se simte cel mai bine.

La Kafeesieder Ball, de exemplu, sala centrală din Palatul Hofburg este rezervată muzicii clasice, în timp ce restul încăperilor au propriile orchestre sau DJ cu alte genuri muzicale, de la jazz până la disco sau pop.

Tot farmecul, de altfel, este să te plimbi prin toate camerele și să te bucuri de cât mai multe experiențe, ceea ce și face majoritatea oaspeților.

 

Aceleași persoane care valsau pe Strauss trec imediat în atmosfera de ABBA sau de hituri contemporane, totul sub semnul distracției și al socializării.

Probabil cele mai mari emoții le au debutanții, tinerii cu vârste cuprinse între 17 și 24 de ani care își fac intrarea în societate la bal, pregătind coregrafii elaborate de vals, cadril și nu numai.

 

„Balurile fac parte din cultura noastră, așa că luăm lecții de dans de mici, iar apoi de la 15 ani încolo începi să-ți pregătești debutul la bal, însă trebuie mai întâi să treci de selecția strictă a profesorilor. Până nu dansezi bine și nu ții pasul, nu ești acceptat ca debutant(ă)”, îmi povestește Christina.

E un ritual de trecere înspre maturitate care face parte din valorile vieneze, o noțiune care revine tot timpul în discuția mea cu Christina Meinl: valori.

Însăși poziția ei în companie, ca a cincea generație într-o dinastie a cafelei, se leagă de tot de valori și principii: „În această lume aflată în profundă dezordine, cred că afacerile de familie încă mai păstrează un set de valori autentice. Orice altceva se adaptează timpurilor, mai puțin valorile, ele trebuie să rămână neschimbate”.

 

„Și, chiar dacă suntem foarte mândri de istoria noastră”, continuă Christina, „există o expresie austriacă după care eu mă ghidez: viața nu e făcută ca să te închini la cenușă, e făcută ca să dai focul mai departe. Julius Meinl a rezistat pentru că am încercat mereu să inovăm, să fim relevanți și flexibili, dar în același timp să rămânem fideli sistemului nostru de valori”.

În cazul Christinei, îmi e clar că acel sistem de valori determină inclusiv firescul ei, precum și faptul că – la finalul interviului nostru – îmi spune că se bucură mereu să cunoască alte femei cu părul creț și rebel care-și asumă această identitate.

”O singură dată mi-am îndreptat părul pentru un bal fiindcă mi s-a spus că s-ar potrivi mai bine cu rochia. CEO-ul nostru, domnul Löffler, a trecut pe lângă mine și nu m-a recunoscut și nici eu nu mă simțeam eu însămi. Așa că n-am mai făcut-o niciodată”, râde ea.

 

Adaptarea la vremuri ține tot de sistemul de valori, fiindcă accentul tot mai mare pe sustenabilitate din ultimii ani nu a făcut decât să confirme o direcție clară pentru companie.

Tocmai de asta Marcel Löffler, CEO-ul Julius Meinl și omul responsabil cu echilibristica dintre povestea și valorile brandului și strategia de business, crede în sustenabilitate ca necesitate în primul rând: „Da, pentru oameni contează tot mai mult modul în care a fost obținută cafeaua, calitatea vieții fermierilor, amprenta de carbon, însă e și o chestiune de necesitate: dacă nu avem grijă de oameni, de climă, de planetă, nu va mai exista cafea peste 50 de ani de acum încolo, deci depinde de toți cei din industrie să asigure longevitatea acestui produs extraordinar”.

Cultura cafelei, a balurilor și a oamenilor care se întâlnesc pentru o noapte de dans și socializare chiar sunt legate indisolubil unele de altele: acea conexiune autentică dintre oameni care lucrează împreună și își găsesc valori și puncte comune.

 

Mai ales că lumea cafelei este una eminamente concretă: lucrezi cu materii prime venite din diferite colțuri de lume, le prelucrezi cu amprenta stilului tău și apoi trebuie să dai poveștile lor mai departe.

M-a emoționat o poveste spusă de Christina despre o călătorie la furnizorii de cafea din Honduras, unde Julius Meinl a organizat un mic atelier despre prepararea cafelei pentru fermieri și familiile lor, fiindcă aceștia nu știau unde ajunge efectiv produsul lor și în ce se transformă.

„Nu e niciodată doar un business în care vinzi ceva și primești altceva, iar acești oameni – care au un stil tradițional de a consuma cafeaua, total diferit de al nostru – voiau să înțeleagă sensul a ceea ce fac, să vadă unde ajunge munca lor”, punctează Christina. ”Și asta mi s-a părut minunat”.

 

Spre deosebire de povești, unde vraja se stinge după miezul nopții, balurile vieneze durează până după ora patru dimineața, iar de la ora cinci începe ritualul matinal: oaspeții se îndreaptă spre cafenelele istorice, precum Cafe Lindtmann, pentru a lua cafeaua de dimineață sau a mânca un mic dejun copios după o noapte de dans.

Și, de acolo, către viața de zi cu zi, și către următoarea programare în carnețelul de bal.