Când mă gândesc la perioada temporală pe care o trăim, îmi vine în minte o singură idee: „Back to basics”.

 

Lumea a parcurs o buclă aproape completă în materie de obiceiuri de consum.

 

De la vremurile în care se găseau atât de puține lucruri încât o pereche de pantofi era reparată de cinci ori și o bluză era purtată zece ani, am ajuns să trăim timpuri consumeriste în care tot ceea ce ne înconjura putea fi folosit o singură dată și apoi aruncat. 

 

Sticle, pungi, haine, totul.

 

Încă se poate face asta, însă pentru prima oară de când lumea s-a urcat în acest carusel al consumului de unică-folosință, tot mai mulți dintre noi facem un pas în spate și vrem altceva.

 

Un time-out, o pauză de la consum. Un strop de tihnă.

 

Ne-am dat în sfârșit seama că abordarea consumeristă este nenaturală, nesustenabilă și crudă cu planeta și cu noi-înșine.

 

Că nu sufocăm doar râurile, oceanele, planeta, ci ne sufocăm propriul spirit sub tone de… balast.

 

Da, balast. Hainele și obiectele neiubite, nepurtate, ticsite în dulpuri nu reprezintă o garderobă, ci o piatră de moară.

 

Bun… și de unde începem?

 

De unde încep niște oameni care și-au trăit viața în consumerism galopant să selecteze, să trieze și să aleagă inteligent?

 

Există niște principii din modă cu care eu una nu m-am putut reconcilia niciodată și al căror contestatar declarat am fost în ultimii 15 ani.

 

Chit că eram privită ca o ciudată, am spus mereu că este ridicol, aberant și total greșit să purtăm lucrurile „o singură dată” și să le tratăm ca și cum ar fi niște consumabile.

 

„Am apărut cu rochia asta la un eveniment, nu mai pot să o port a doua oară”

 

„Am nevoie de niște haine noi, tot ce am e de sezonul trecut…”

 

„Sunt nervoasă, mă duc la cumpărături, nu-mi mai place nimic din ce am în dulap”

 

„Nu pot să mă duc îmbrăcată la fel a doua oară, o să zică oamenii că nu am alte haine”

 

Cine o să spună asta? 

Serios… cine?

Tocmai de asta, m-am încăpățânat să refuz de-a lungul timpului toate ofertele de a „împrumuta” rochii pentru evenimentele speciale, mulțumindu-le brandurilor cu pricina și spunându-le cu toată sinceritatea că prefer să port o ținută din dulapul meu.

 

Chit că am mai purtat-o și la alte 20 de gale, lansări sau chermeze.

 

Dacă mă întrebați ce înseamnă „achiziție inteligentă”, ei bine… asta înseamnă, cel puțin pentru mine.

 

Un obiect vestimentar care, fie că e o rochie cu trenă sau un trening, să ne fie atât de drag încât să ne vină să-l purtăm mereu. Și care să ajungă să fie scos în lume de atât de multe ori încât, împărțind numărul de purtări la prețul inițial, prețul per purtare să tindă spre zero.

 

Mai puțin și mai bun

 

Dacă acum 15 ani eram privită strâmb dacă purtam aceeași rochie de două ori sau dacă spuneam că nu mă interesează tendințele, culoarea anului sau „croiul sezonului”, în prezent trăim vremuri în care cele mai mici și firești gesturi de acest gen devin material de știre.

 

În februarie, presa internațională a vuit după ce Joaquin Phoenix a fost felicitat de Stella McCartney pe Twitter pentru că a ales să poarte același smoking la toate galele din sezonul 2020, de la Globurile de Aur la BAFTA și la Oscaruri. 

 

În același stil, Jane Fonda, Elizabeth Banks și Arianna Huffington au „reciclat” rochii de acum cinci sau zece ani, iar lumea întreagă a jubilat.

 

Pare straniu, dar eu mă bucur că redescoperim asemenea gesturi mici și uitate.

 

Un lucru este însă ignorat atunci când propovăduim „mai puținul”. Nu e suficient să cumperi mai puțin, trebuie să cumperi astfel încât achiziția să fie durabilă. 

 

De aceea, când Perwoll și cu mine am decis să facem acest proiect împreună, mi s-a părut unul foarte necesar, natural și util, în linie cu tot ceea ce trăiesc și „propovăduiesc” eu de ani de zile. 

 

Ca să cumperi mai puțin și mai bun, trebuie să ai în vedere și al treilea pas: îngrijirea acelor piese „puține și bune”.

 

De ce un proiect cu Perwoll?

 

Am povestit mai demult că în casa mea folosesc predominant produse de curățare și îngrijire ”alternative” (naturiste, bio), din cauza unor alergii descoperite în timp, iar singurul produs „clasic” pe care îl folosesc (lucru declarat cu mult dinainte de acest proiect) este Perwoll.

 

Un brand care a făcut, de altfel, pași considerabili spre sustenabilitate în ultimii zece ani, de la ambalaje reciclate la sustenabilitate energetică.

 

Recunosc, l-am „moștenit” de la mama mea care, prin prisma meseriei de inginer textilist, a fost dintotdeauna foarte riguroasă în materie de țesături, dar și în materie de detergenți. La noi în casă selecția detergenților se făcea drastic, iar favoritul mamei era – și încă este – Perwoll. 

 

Motivul: menține culoarea țesăturilor, repară micro-fisurile fibrelor și păstrează textura moale a hainelor în timp. Altfel spus, face exact ceea ce promite pe etichetă.

 

Există multe variante de produse și cred că le-am testat pe toate de-a lungul vremii, dar pentru mine nelipsite sunt formulele lor „clasice”, pentru rufe albe, negre și colorate. 

 

 

Mai precis, Perwoll Renew & Repair COLOR & FIBER, Perwoll Renew & Repair BLACK & FIBER și Perwoll Renew & Repair WHITE & FIBER.

 

Cum spuneam, lucruri simple și clare. 

 

Ce înseamnă pentru mine să am grijă de haine?

1.Să citesc eticheta înainte să cumpăr o haină.

 

Mama fiind inginer textilist de profesie, am pornit în viață cu un start bun în acest sens. 

 

De când eram mică am învățat ce înseamnă „bumbac 100”, vâscoză (Perwoll are un întreg articol despre această fibră minunată și ușor de purtat), mătase naturală, poliester, celofibră, pânză topită sau combinațiile dintre ele.

 

Nu m-am ciocnit niciodată cu mama pe noțiuni „stilistice” – culori, lungimi, croiuri – dar am și acum în minte chestionarul ei, auzit de câte ori îi arătam o rochie sau o bluză frumoasă în magazin: ”Ce scrie pe etichetă?”. ”Cum se curăță?”. ”E sintetică sută la sută?”, ”E bumbac simplu sau combinat cu ceva? Să nu intre la apă…”. 

 

Tot mama m-a învățat să pipăi temeinic o piesă vestimentară înainte să o cumpăr, ca să-mi dau seama de calitatea materialului: dacă e foarte subțire de vezi prin el.

 

Dacă stă bățos ca o platoșă, dacă se șifonează și când respiri în direcția lui, dacă e deja scămoșat de la raft, dacă ies ațele din el sau dacă dă semne că își va pierde forma după prima spălare. 

 

Cele mai multe astfel de lucruri sunt evidente dacă privești, dar ne-am obișnuit să trăim și să cumpărăm pe „fast-forward”. 

 

Fast-fashion, fast people, fast everything…

 

Reflexul etichetei mi-a rămas pentru totdeauna.

 

Abia după ce fac media aritmetică între aspectul hainei respective și ceea ce scrie pe etichetă (inclusiv la cumpărăturile online dau zoom pe fibră și citesc de zece ori conținutul etichetei) mă decid dacă merită să cumpăr sau ba. 

 

Niciodată – dar absolut niciodată – nu am trecut peste verdictul etichetei.

 

Dacă eticheta era dezastruoasă și materialul prost, oricât ar fi fost de frumos obiectul… rămânea pe raft. Sau în basket. 

 

Nu trebuie să fii neaparat expert ca să faci toate cele de mai sus, e suficient să îți formezi exercițiul de a privi și de a citi. 

 

Atinge materialul (sau dă zoom pe poză, toate site-urile au și variante close-up la orice piesă vestimentară), amintește-ți ce ai mai avut din fibra respectivă și cum s-a comportat în timp, dacă te-ai simțit bine în ea și fii atentă la detalii.

 

Este cel mai bun început posibil și după două-trei astfel de sesiuni prin magazine („live” sau online) vei fi deja specialistă de facto.

 

2. Să citesc eticheta înainte să spăl o haină

 

Nu e suficient să citești eticheta în magazin, ci și acasă, înainte de a arunca obiectul în mașina de spălat.

 

O prietenă bună, care lucrează în industria modei, mi-a relatat o întâmplare emblematică pentru lumea în care trăim, o lume în care toți eram obișnuiți să cumpărăm mult, repede și fără atenție la amănunte.

 

Prietena mea îi lăudase unei cunoștințe hainele unui anumit brand, renumit pentru țesăturile de bună calitate, iar respectiva se arătase foarte mirată. „Serios? Eu nu mai cumpăr niciodată de la acel brand, toate hainele pe care le-am avut de la ei mi s-au distrus efectiv după prima spălare”. 

 

Mirată realmente, prietena mea i-a cerut mai multe detalii, iar din vorbă-n vorbă a ajuns la o întrebare ușor jenantă, dar necesară: „Auzi… dar tu le-ai spălat așa cum scria pe etichetă?”.

 

Replica respectivei a căzut ca un fulger: „Adică… trebuie să mă uit pe etichetă? Eu le-am pus pe toate la un loc, în mașina de spălat, la 60 de grade”.

 

Poate că sună extrem sau exagerat, dar vă asigur că nu este deloc primul exemplu de acest tip pe care îl aud. Ba chiar din contră. 

 

Educația punctuală legată de cum se spală fiecare lucru în parte nu se învață la facultăți și masterate, nici nu are legătură cu numărul și calitatea hainelor din dulap, ci este produsul unui proces de „transmitere din generație în generație” sau de informare personală. 

 

Multe persoane nu au avut niciodată timp, energie sau ocazia să învețe asemenea lucruri, de unde și dilemele legate de amestecarea culorilor, spălarea la diferite temperaturi și protejarea fibrei. 

 

Aș îndrăzni chiar să spun că multe dintre criticile pe care le auzim în jur despre „materialele de proastă calitate” din ziua de azi nu sunt mereu datorate sută la sută materialului. 

 

Adesea materialul poate fi „nevinovat”, doar că bumbacul nu e făcut să fie spălat la 60 de grade, mătasea are nevoie de un program mai delicat, iar lenjeria se spală și ea după tipicurile ei, cu un strop de grijă în plus. 

 

Pe blogul Perwoll, există articole detaliate concret și „tehnic” despre toate aceste aspecte și până și eu, care sunt ușor maniacală cu asemenea detalii, am avut lucruri de învățat:

• Cum se spală lenjeria intimă.

• Cum se spală lâna

• Cum se spală mătasea.

 

3. Să citesc eticheta detergentului

 

O să râdeți, dar detergenții trebuie dozați precum cosmeticele sau produsele de machiaj. 

 

Așa cum nu poți să pui pe față un pumn de fond de ten lichid și să te miri că rezultatul nu este natural sau trei straturi de cremă și să te întrebi de ce nu o absoarbe tenul… și la detergent este la fel.

 

Există cantități care nu trebuie depășite și cantități minime pentru fiecare tip de spălare, iar dozarea nu se face „din ochi”, turnând cu sticla (cum am văzut și, spre rușinea mea, am și făcut în anumite momente, din grabă).

 

Mai mult nu înseamnă mai bine-spălat, ci poate însemna taman contrariul.

 

Dozajul cantității se face în funcție de cât de murdare sunt rufele, de cantitatea lor și de felul în care se spală (automat sau manual). 

 

Fiecare etichetă de detergent are bine-detaliate aceste lucruri, iar o sticlă care se termină prea repede sau care durează mult peste numărul de spălări estimate pe ambalaj arată clar că NU folosim cum trebuie produsul respectiv. 

 

De exemplu, sticla clasică de 900 ml de Perwoll COLOR & FIBER, BLACK & FIBER sau WHITE & FIBER este gândită pentru 15 spălări, în medie. 

 

Dacă nouă ne ajunge pentru 5 spălări sau, din contră, pentru 50 de cicluri de spălare… înseamnă că ar trebui să ne reconsiderăm obiceiurile domestice, nu doar achizițiile vestimentare.

 

Despre toată gama Perwoll și despre cum poți folosi fiecare produs în parte pentru a-ți îngriji hainele, în funcție de tipul fibrei, poți citi mai multe AICI. De asemenea, pagina lor de Facebook, cu multe tips & tricks utile, este aceasta.