Despre tot ce-i fin și fain

Diplomația cafelei și a artei: cum transmitem mesaje dincolo de cuvinte?

By 8 februarie, 2019Rituals
read time 5 min
 
8 februarie, 2019

Diplomația cafelei și a artei: cum transmitem mesaje dincolo de cuvinte?

Când cei de la Nespresso m-au provocat să povestesc cu ce personaj istoric aș vrea să beau o cafea imaginară în Veneția sau Istanbul, mi-a venit în minte una dintre cele mai frumoase povești pe care le-am citit vreodată, despre diplomația artei și boabelor de cafea. Turnați-vă o ceașcă de cafea. Veți fi surprinși.

by

Dincolo de reguli și cutume bine-stabilite, arta diplomației a avut mereu o fascinantă zonă „gri” prin care să se manifeste, un interval cu infinite nuanțe și instrumente atipice. 

 

Madeline Albright, spre exemplu, folosea broșele pentru a transmite mesaje subtile omologilor săi (a purtat un șarpe din aur la întâlnirea cu Yasser Arafat, fiindcă el o numise cândva „un șarpe inimaginabil”). Dintr-o altă sferă, Vladimir Putin a venit cu câinele său Akita Inu la o întâlnire cu jurnaliștii japonezi, câștigându-le instantaneu simpatia, în timp ce la întâlnirea cu Angela Merkel – recunoscută pentru teama de câini – și-a adus labradorul de 40 de kilograme.

 

Mult mai subtilă, dar la fel de eficientă, cafeaua este, din cele mai vechi timpuri, o altă formă de diplomație. Oferită cadou între regi și împărați, era un semn de generozitate și totodată de etalare a propriei superiorități. În prezent, manualele de protocol au capitole întregi în care se explică ce cafea ar trebui să bea un om de stat în funcție de contextul în care se află și de persoana cu care stă la masă.

 

Nu servești espresso unui asiatic, nu ceri cafea italienească în Indonezia, nu alegi niciodată cafea decofeinizată și ai mereu în vedere unde te afli și cum vor percepe gazdele alegerea ta. Tomuri întregi scrise pentru ceva atât de simplu: o ceașcă de cafea. Și totuși…

 

Când cei de la Nespresso – brandul pe care îl consum de ani de zile și ale cărui noutăți le povestesc cu plăcere de fiecare dată – mi-au trimis spre degustare cele două sortimente în ediție limitată, Caffè Venezia și Café Istanbul, mi-au lansat și o provocare: „Dacă aș putea alege, cu ce personaj istoric aș bea o cafea, într-una dintre cele două destinații?”.

 

N-a trebuit să mă gândesc mult fiindcă, la fel ca într-un motor Google, mintea mea are uneori darul de a face alăturări atipice și instantanee. E o deformație profesională, ca și cum, într-un document cu mii de pagini, aș da o căutare după un cuvânt cheie și, brusc, el ar fi subliniat cu galben peste tot. 

Veneția și Istanbul? 

Gentile Bellini. 

 

Un nume cunoscut celor care au vizitat Palatul Dogilor din Veneția, pentru că și-a pus semnătura pe câteva lucrări monumentale din interior. Mi-ar plăcea să-l cunosc, peste timp, pe Bellini, dar nu la celebra Caffe Florian din Piazza San Marco, ci la o cafenea din Istanbul, locul în care a locuit și a pictat o bună parte a vieții. 

 

Diplomația unui tablou cu poveste

Sună straniu: un venețian la Istanbul, pe vremea când Veneția era în război cu otomanii? Ei bine da, pentru că lui Bellini și picturilor sale reprezentându-l pe sultanul Mehmet al II-lea (omul care a îngenuncheat Constantinopolul și a transformat Hagia Sofia în moschee) i se datorează, parțial, apropierea Bizanțului de Europa.

 

 

Odată cu prima ofertă de pace trimisă Republicii Veneția, aproape de anul 1500, sultanul a cerut un lucru ieșit din comun: un pictor. Italienii i l-au trimis pe Gentile Bellini.

 

Într-un mix de tehnică europeană și nuanțe islamice, Bellini a realizat mai multe tablouri ale sultanului, revoluționând viziunea turcilor despre portretistică. În contrapartidă, sultanul l-a declarat „cel mai bun pictor care a trăit vreodată” și i-a folosit ideile avangardiste pentru a promova un alt tip de artă în Istanbul, deschizând cultura otomană către noi influențe și tradiții.  

 

Pentru că nu toate poveștile se termină fericit, după Mehmet al II-lea a urmat Baiazid al II-lea, un puritan religios care a considerat picturile lui Bellini ca fiind contaminate de occidentalism… și le-a abandonat într-un bazar turcesc. De acolo, au fost cumpărate de către negustorii venețieni, la prețuri de nimic. Chiar și așa, aceasta e magia diplomației bine-făcute: efectele și ecourile rămân.

 

Diplomația cafelei 

M-am gândit la Bellini ca interlocutor peste timp pentru că diplomația tablourilor a apropiat Occidentul și Orientul la fel cum a făcut-o și cafeaua: considerată inițial o băutură „păgână”, de proveniență orientală, a fost acceptată în final de Papa Clement al VIII-lea și astfel s-a deschis cea mai veche cafenea din lume, la Veneția. Caffe Florian. Deschisă în 1720 și funcțională până în zilele noastre.

 

 

”Caffè Venezia”, noul sortiment Nespresso, este inspirat exact de perioada în care a fost deschisă Caffe Florian și de vremurile în care apropierea venețienilor de Orient se făcea prin intermediul cafelei.

 

În același timp, sortimentul Nespresso „Café Istanbul” este inspirat de Istanbulul în care a trăit Bellini, de acea „Renaștere” orientală în care ideile și cărțile occidentale circulau liber, iar experiențele multiculturale aprindeau imaginația otomanilor.

 

L-am ales pe Bellini ca interlocutor al meu și fiindcă cele două lumi în care a trăit, opuse și totuși interconectate, sunt exact cele din noile sortimente Nespresso. Aș putea să vi le descriu în cuvinte, să vorbesc despre profilul aromatic, intensități și note, dar cafeaua, pentru mine, e ca parfumul: nu poți s-o explici, trebuie s-o trăiești. Poți doar să-i spui povestea și să lași oamenii s-o descopere în felul lor.

Vă provoc să mergeți în boutique-ul Nespresso din Calea Dorobanți sau din Băneasa Shopping City și să degustați Café Istanbul și Caffè Venezia, având în minte povestea lui Gentile Bellini. Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine gustul este legat indestructibil de oameni și de poveștile lor, iar o ceașcă de cafea bună te poate transporta în vremurile în care pictorii erau atât de influenți încât puteau schimba lumea.

Foto: Pixabay, Shutterstock