Despre tot ce-i fin și fain

Cum te maturizezi ca stil: povestea unei fete care a comis toate gafele

By 16 noiembrie, 2016Frivolities
read time 4 min
 
16 noiembrie, 2016

Cum te maturizezi ca stil: povestea unei fete care a comis toate gafele

Un rezumat al tuturor lucrurilor pe care le-am învățat despre modă din căutările și rătăcirile mele stilistice și care și-ar putea fi și ție de folos. Aplicat, fără menajamente și cu multă auto-ironie.

by

Nu am avut niciodată un stil înnăscut sau o amprentă stilistică aparte. N-am fost nici prea curajoasă sau experimentală în alegeri, mai degrabă cuminte este atributul care m-a caracterizat. Dacă-i întrebați pe foștii mei colegi sau pe oamenii care m-au văzut în diferite momente temporale, vor spune probabil că mă îmbrac frumos. E un lucru pe care l-am auzit mereu, în decursul vieții: Diana e mereu bine-îmbrăcată. N-am simțit-o mereu și n-am crezut-o mereu însă, pentru că eu una mă aflam mereu într-o mare căutare.

 

Răsfoind un album cu poze din ultimii 15 ani, aș vrea să închid ochii la anumite pagini, dar prefer să-i las deschiși și să râd. Am fost, ani buni, roaba trendurilor. Dacă se purta army, tremuram după orice pereche de pantaloni de camuflaj. Se purta verde-praz? Hop și jacheta verzuie. Toamna apărea muștarul în tendințe? Am văzut eu o eșarfă perfectă, de pus peste haina fucsia din colecțiile de podium de anul viitor. Era obositor și sisific, iar eu eram mică și entuziastă.

 

Firește, asta spun acum. Pe atunci, aveam prietene care mă admirau pentru simțul stilistic desăvârșit și chiar îmi cereau sfaturi. Le mulțumesc în gând pentru încrederea lor sinceră, dar cred că toate ne aflam atunci într-o căutare disperată a unor răspunsuri și pur și simplu ne duceam, stânga-dreapta, către persoana care părea mai avizată sau mai interesată de subiect.

Ceea ce am denumit ,,lecții” în cele ce urmează nu sunt verdicte de stilist sau de editor de modă, fiindcă NU aceasta este aria mea principală de expertiză. Sunt concluziile și sfaturile unei femei normale, dintr-o familie normală, care a mers la școală, liceu și facultate, care n-a avut parte de covor roșu până după 25 de ani și care știe mai multe despre cum să te îmbraci zi de zi decât despre cum să-ți alegi rochie cu trenă pentru o gală. Gala durează maximum 4 ore, viața ocupă restul de 20. Pe acele 20 de ore de viață normală m-am concentrat eu întotdeauna.

sarah_jessica_parker_in_sex_and_the_city-_the_movie_wallpaper_11_1024

 

Lecția 1: Ce sunt basicurile astea și ce vor ele de la mine?

Aveam 16 ani când a apărut Cosmopolitan la noi și tot cam atât când am pus prima oară mâna pe un Elle România. Mai citeam Jeune & Jolie (ce vremuri!), în franceză, și câte o revistă străină mai ,,serioasă” atunci când plecau mama sau tata în vreo călătorie peste hotare. Totuși, de câte ori citeam un articol despre vreo vedetă care-și expunea garderoba și vorbea laudativ despre bluzele ei albe și negre, despre cămașa albă simplă și despre pantalonii negri, îmi dădeam instantaneu ochii peste cap.

 

Nu înțelegeam nici în ruptul capului care e treaba cu un tricou alb banal și cu o pereche de pantaloni negri, la fel ca alți 200 de pantaloni negri. Eu căutam, pe atunci, ceea ce credeam că reprezintă strălucirea și efervescența modei, voiam scântei, artificii, paiete, glitter. Voiam totul, eventual pe aceeași bucată de material.

 

Acelea au fost vremurile în care un tricou cu zece culori, un imprimeu floral, o rochie cu 4 colțuri sau o pereche de pantofi cu imprimeu de covor persan mi se păreau culmea creativității, tocmai fiindcă nu erau albe și negre. Erau altceva. Mi-a luat ani să înțeleg că ,,simplu” nu înseamnă ,,simplist”, dar și că e o prăpastie imensă între ,,original” și doar ,,ornamentat”. A fost o cale parcursă cu pași mici, învățând câte ceva din fiecare experiență, întâlnire, vitrină, revistă sau carte.

Recunosc, mi-am și dorit să înțeleg și să învăț. Am citit enorm, am căutat, m-am inspirat, am decupat din reviste, am făcut moodboard-uri, am întrebat femei despre ținutele lor, am vrut să aflu. Nu m-a lovit știința brusc, ca un fulger în moalele capului. A fost un proces. Și, în acest proces, am descoperit locul în care mă potrivesc eu cel mai bine.

how-to-clear-out-your-closet

 

Lecția 2: Poți să fii originală, dar nu e nevoie să fii stridentă

Cel mai important lucru pe care l-am învățat din acei ani fistichii coloristic a fost că o garderobă are nevoie de o bază, așa cum e pânza pentru un tablou. Poți să pictezi și o mie de chipuri într-un tablou, cu condiția să pornești de la un dreptunghi alb.

 

Ei, acea pânză o constituie, pentru ținutele noastre, piesele simple și calitative care se combină perfect între ele și cu aproape orice altceva: tricouri albe și negre, cămăși albe simple sau în culori pastel, maleta neagră clasică din bumbac sau bumbac cu mătase și cam orice fel de variațiune a acestor piese, în funcție de temperamentul și dorințele purtătoarei. Ca să poți fii creativă, trebuie să existe o parte a garderobei tale care să fie pur și simplu frumoasă și safe. Fără paiete, fără glitter, fără artificii.

 

Firește, garderoba mea conține în continuare și unele piese mai îndrăznețe sau mai colorate, de regulă sacouri sau pantaloni cu detalii inedite, iar zecile de ținute diferite în care le port au mereu ca punct de plecare o cămașă, un tricou sau o bluză ,,neutră” coloristic, dar fără de care n-aș putea trăi. Despre cum să alegi asemenea piese și să nu cazi în capcane am scris mai demult aici, printre altele.

carrie-bradshaw-apartment-sex-and-the-city-movie-2-dressing-room

 

Lecția 3: Care-i treaba cu accesoriile?

Dacă ai de ales între o rochie de seară scumpă sau o altă haină spectaculoasă și extravagantă și o bijuterie, o geantă sau o pereche de pantofi mai scumpi și deosebiți, te rog mult… alege accesoriul. Alege un inel pe care să-l porți încă zeci de ani de acum încolo, o geantă care-ți va fi tovarăș fidel indiferent cum ești îmbrăcată într-o anumită zi, o pereche de pantofi cu care să simți că zbori și că pășești ca o prințesă.

 

Un accesoriu este multifuncțional și, dacă are o calitate bună și l-ai ales cu toată convingerea, nu are moarte. Un palton luat de la orice magazin de fast-fashion devine prețios și elegant dacă îi așezi pe rever o broșă frumoasă (pe care o poți purta și prinsă de un choker, și la gulerul unei cămăși, eu una am purtat cândva o broșă chiar și în păr). O ținută simplă, cu blugi, teniși și o cămașă albă, devine brusc couture dacă ai o geantă frumoasă, fină cu un design original. Asta nu înseamnă neapărat ceea ce numim ,,geantă de firmă”, ci o geantă care să îndeplinească anumite atribute: să aibă un design frumos, o calitate a pielii extraordinar de bună, o culoare care să ni se potrivească…

 

Petrece întotdeauna mai mult timp căutând accesorii originale decât haine spectaculoase și ținutele tale vor deveni inedite cu mult mai puțin efort. Iar dacă te-ai îndoit vreodată de puterea unui accesoriu de a ne individualiza, îți recomand cu căldură un scurt articol despre Madeleine Albright, care a făcut istorie cu câteva broșe.

Lecția 4: ,,Mai mult” este dușmanul stilului

În perioada mea de glorie într-ale culorilor fistichii, cred că aveam de vreo trei ori mai multe haine în garderobă decât am acum, dar purtam aceleași 5, maximum 10 combinații. Motivul: hainele mele nu mergeau două câte două între ele. Le cumpăram din dragoste nețărmurită și amor la prima vedere, dar odată ajunse în dulap, relația cu restul pieselor devenea inexistentă. Fiecare obiect, luat separat, era… să zicem interesant. Împreună, erau ca o simfonie cu 20 de flauturi, 15 piane, 50 de viori și 14 violoncele, fiecare cântând în legea lui, în același timp. Câteodată mă asurzea ,,zgomotul” și aveam în permanență senzația că nu am cu ce să mă îmbrac.

 

De fapt, pot depune mărturie că acel ,,N-am nimic de îmbrăcat” e o afirmație cât se poate de reală! Când dulapul meu era ticsit de haine mă îmbrăcam mai anevoie decât acum, când garderoba mea e ultra-editată. Simțeam nevoia perpetuă de a cumpăra ceva nou, pe când acum trec luni până să mă tenteze cu adevărat vreun obiect vestimentar. Văd multe lucruri frumoase, admir vitrine, pipăi creații superbe, dar nu le-aș lua acasă. Acum știu cine sunt, ce mi se potrivește, de ce am nevoie.

 

Cu 10 ani în urmă, n-aș fi dormit o noapte cu gândul la o anumită jachetă sau pereche de pantaloni, nu fiindcă ar fi fost capodopere irepetabile, ci fiindcă mă plictiseam de piese imediat după cumpărarea lor și orice noutate mă entuziasma. Ceea ce aveam deja în garderobă nu puteam purta decât într-o singură variantă, ceea ce mă enerva la culme. Cum să nu te enerveze ceva ce nu se potrivește cu aproape nimic altceva din ceea ce ai în dulap?

 

Pe lângă ,,scheletul” garderobei, format din piese care să meargă cu absolut orice, restul dressing-ului meu este compus din haine pe care le ador și cu care am avut ,,iubiri la prima vedere”, fără să mă arunc însă cu capul înainte în vreuna dintre ,,relații”. Astfel, mi-am instituit două criterii după care fac shopping:

cost per purtare

Voi fi dispusă să plătesc mereu mai mult pentru o piesă frumoasă, pe care știu că o voi purta în zeci de combinații, decât pentru ceva spectaculos, dar limitativ, care va ieși din dulap cel mult de câteva ori pe an. Sacourile mele de zi, jacheta de toamnă, trenciul, toate și-au amortizat investiția inițială de câteva zeci de ori, pe când unele bluze ,,de seară” nu au ajuns să-și merite banii nici măcar pe sfert. Când cumperi, estimează în minte dacă posibila viitoare achiziție va fi cu adevărat o investiție sau doar un „activ mort” în portofoliu.

a trăi sau a nu trăi fără el

,,El” fiind obiectul dorinței mistuitoare, deși rațiunea îți șoptește la ureche ,,Nu, nu, nu, mai gândește-te, chiar îți trebuie?”. De-a lungul vremii am făcut gafe monumentale pornind de la impulsul de a cumpăra o anumită piesă acum și aici, ca și cum ar fi ultima bluză sau rochie de pe fața pământului. În 99% din cazuri, alegerile făcute cu pasiune nebună s-au dovedit eșecuri răsunătoare, prin urmare mi-am stabilit singură o regulă.

 

Mi-a plăcut ceva extraordinar de mult, dar fie e foarte scump, fie nu sunt convinsă că am unde să-l port, fie există vreun alt motiv de dubiu? Pur și simplu plec din magazin, mă duc să văd alte lucruri, beau o cafea, îmi văd de treburile mele, iar dacă după câteva ore sau a doua zi încă mă gândesc la obiectul respectiv și mi se rotește prin minte, mă întorc să-l iau.

 

M-am întors după câteva piese și mă felicit că am făcut-o, dar și mai tare mă felicit că nu am cedat în fața unor haine și accesorii care chiar nu erau pentru mine, deși atmosfera din magazin, muzica care duduia în difuzoare sau ținuta de pe manechin mă făceau să cred că aș rata ocazia vieții mele dacă n-aș scoate portofelul și nu m-aș duce la casă chiar acum.

 

Să nu uităm că magazinele sunt gândite să ne facă să cumpărăm repede, mult, din impuls, și că există o întreagă știință legată de mirosuri, zgomote și de atmosfera generală, toate fiind gândite să pună, indirect și delicat, presiune pe noi. Crede-mă: în cele mai multe cazuri, după două ore de detașare, bluza sau rochia ,,vieții tale” ți se vor șterge cu totul din minte, ca și cum nici n-ar fi fost.

Happy (and smart) shopping!

Fotografii: Sex and the City

13 Comments

  • Camelia spune:

    Buna! Ti-am descoperit blogul de curand, si savurez articolele tale de obicei seara, from time to time.Cum sunt destul de multe, imi place sa rasfoiesc si prin arhiva. Imi plac in special articolele in format „do’s and don’ts”, sau cele care care contin sfaturi explicite si numerotate.Asa le vad eu mai clar. Si eu incerc sa ma descopar pe mine, ce imi place si ce nu, ce imi vine bine si ce nu, si ma simt mai bine cand vad ca nu sunt singura in asta. Apreciez si modul tau onest si curat de a scrie. Ganduri bune si multumesc! 🙂

  • Nicole spune:

    Eu m-am regasit in acest articol! Mi-am revazut anii de adolescenta, in care radfoiam revistele abia aparute . Nu intelegeam atunci rolul modei si nici nu-mi trecea prin cap ca ma va interesa vreodata :). Am savurat fiecare cuvant din ce ai scris si chiar am cate ceva de invatat. Foarte mult mi-a placut! Felicitari!

  • Magda spune:

    Felicitari pentru modul sintetic si clar dar nu simplist de a trata subiecte de interes feminin si nu numai . Ma bucur ca am „descoperit” acest blog ! Succes in continuare ! suntem cu ochii pe tine :))

  • Teodora spune:

    Tot ma tin sa iti comentez la articolul asta, dar de fiecare data intervine ceva. I love it! Imi place cum ai descries calatoria ta prin toate gafele si ma regasesc in multe din situatiile descrise.

  • Mihaela Pantea spune:

    Excelent scris, Diana! Bravo! Ti-am descoperit blogul pe Linkedin, felicitari! 🙂

  • Roxana spune:

    Cum sa ma exprim mai bine?! Been there, done that 100 times…
    Doar ca uneori chiar am chef de iesit la shopping, bat magazinele, aleg, probez si cand ies din cabina de proba imi spun in gand: „ce haine frumoase am eu in garderoba!”:)
    Dar ai dreptate, „wisdom is the ability to learn from mistakes”!

  • Monica spune:

    Abia cand iti spune altcineva ceva ce tu stii demult, abia atunci constientizezi. Multumesc frumos pentru articol – ma regasesc din plin in ceea ce ai scris – am dulapurile pline de piese unice, dar care din pacate nu prea se potrivesc intre ele..
    Cat despre cumparaturile din implus, am descoperit si eu aceasta tactica – cand ma tenteaza ceva extravanagt (ca si model sau pret), prefer sa nu-l cumpar pe loc, ci sa aman; iar daca a doua zi tot ma mai gandesc la acea piesa, revin si o cumpar.

  • Cristina spune:

    Te-am descoperit doar anul acesta, dar imi place foarte mult cum scrii. Chiar daca scrii despre subiecte „comune” ai un mod aparte de a povesti, as putea recunoaste un articol scris de tine dintr-o mie :). Imi plac mult si reviw-urile tale la hoteluri/spa-uri/bijuterii :).

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.