Când un loc sau o persoană mă impresionează cu adevărat, își păstrează pentru totdeauna un sertăraș din inima mea, iar la fiecare revedere sufletul meu zâmbește un pic, în semn de recunoaștere. La fel s-a întâmplat și weekendul acesta, când am pășit din nou pe holurile Palatului Pelișor din Sinaia.

Scopul declarat era cel de a-i arăta prietenei mele Catherine o parte din frumusețile culturale României. În taină, îmi doream și eu să revăd „Camera de aur” a Reginei Maria, cu ornamentația ei unică, delicată și atât de încărcată de semnificații.

 

Niciun obiect nu se află acolo întâmplător și, poate fiindcă însăși inima Reginei se odihnește în mijlocul încăperii, am de fiecare dată senzația că pășesc într-o cameră a secretelor, asemeni celor din basme. O poartă de trecere, unde fiecare lucru poate reprezenta un indiciu care să deschidă calea către o altă dimensiune.

Pereții, acoperiți cu stuc aurit, sunt modelați în ramuri de ciulin, simbolul Scoției, dar și al perenității. Plafonul în boltă este închis de luminatorul de forma unei imense cruci celtice, suprapuse peste discul solar, simbolul credinței și luminii eterne. Piesele de mobilier aurit sunt decorate cu animale fantastice, aparținând mitologiei celto-scandinave, tot simboluri ale eternității.

 

Toate piesele din încăpere sunt de o valoare inestimabilă: lampa „Wisteria”, creată de L.C.Tiffany (doar șase exemplare există în toată lumea), pocalul de Carl Fabergé, cupa Tostrup, serviciul de pahare din cristal după desenele lui Carl Georg von Reichenbach și statueta „Secretul” de Fix Masseau.