Acum câteva săptămâni, făceam ordine în dulap – ca parte a detox-ului pe care l-am demarat la final de 2019 și despre care am tot povestit – și găseam, triumfal, o pereche de pantaloni Irina Schrotter din voal, cu fustă petrecută în față, datând de la începutul anilor 2000.

 

De pe vremea când însăși ideea de „designer român” abia începea să fie cool, iar Irina Schrotter era unul dintre numele aflate pe buzele tuturor.

 

M-am uitat la acea pereche de pantaloni și am așezat-o în teancul „De păstrat”. Mi i-am dorit atât de mult atunci, i-am purtat cu atâta drag, dar mai ales mă văd purtându-i din nou. Sunt atemporali.

 

Și, un lucru pe care îl țin minte și acum: îi văzusem inițial într-o revistă, într-o poză de la o prezentare de modă de la unul dintre primele „fashion week”-uri românești.

 

O zi mai târziu după revelația pantalonilor mei, primeam un telefon prin care mi se povestea despre un proiect frumos și îndrăzneț care are legătură directă cu Irina Schrotter, dar și cu Ovidiu Buta, Lucian Broscățean și alte nume-cheie ale modei românești. Și nu doar ale modei.

 

Mai precis, cu o istorie de peste un deceniu în spate, Romanian Fashion Week revine ca parte integrantă a unui eveniment creativ organizat la Iași, între 7 și 11 mai 2020.

 

Un „Romanian Creative Week” meets ”Romanian Fashion Week”, adică un eveniment multidisciplinar, care adună oameni din toate domeniile creative: arhitectura, artele interpretative, muzica, artele vizuale, publicitatea, new media (instalații interactive computerizate, realitate virtuală și realitate augmentată) și designul industrial.

 

Obiectivul principal: facilitarea întâlnirii dintre tinerii profesioniști ai prezentului și oamenii care au făcut pionierat în acest domeniu, într-un efort comun de promovare, dezvoltare și consolidare a industriilor creative de la noi.

 

Voi fi prezentă la Iași la început de mai, ca să povestesc „pe viu” despre ceea ce se va întâmpla acolo, lucru care mi se pare un fel de cerc închis, în cel mai frumos mod.

 

Am ajuns să povestesc despre oamenii de care citeam în reviste, în copilărie. Și cred că pantalonii mei cu voal și fustă, acum veritabilă piesă vintage, își vor găsi locul în bagaj.

 

Deocamdată există doar site-ul preambul – „Romanian Creative Week” – dar și câteva ilustrații superbe semnate de Agnes Keszeg, artista care a semnat cândva și imagistica primei mele cărți. Așa cum spuneam, nimic nu este întâmplător.