,,Nu putem să consumăm atâta apă și să tăiem pădurea ecuatorială doar ca să facem o geantă. Multe companii de echipament sport își bazează întregul concept de business pe puful de gâscă, obținută cu extrem de multă cruzime pentru o materie primă pe care nici măcar nu o vezi, e în interior. Așa că mi-am dorit să folosesc tehnologia pentru a crea o alternativă fără puf și pene, dar care să fie la fel de ușoară, călduroasă și confortabilă. Industria modei trebuie să înceapă să adopte modele de design care nu sunt doar mai bune pentru mediu, dar care sunt pur și simplu superioare calitativ”

,,Care este mood-ul colecției Attico?

 

La prima vedere pare că oferim rochii sau piese de seară menite să fie purtate doar la ocazii speciale. Noi ne-am dori ca clientele noastre să le vadă ca pe niște piese individuale, ca acele piese de rezistență pe care le poartă cu o mare parte a garderobei lor, care, combinate de exemplu cu niște blugi vintage Levi’s, îți vor da o senza’ie de confort și relaxare, dar, evident, cu mult stil”

,,Șaptezeci la sută din garderoba unei femei ar trebui să fie ceea ce eu numesc «carne cu cartofi»”, declară designerul Michael Kors. Nu se referă la o ținută din carne a la Lady Gaga. Ceea ce Kors numește, plastic, «carne cu cartofi» sunt acele haine pe care le cauți instinctiv, zi după zi: un trenci clasic, un pulover de cașmir, un tricou frumos, o bluză albă, o rochie neagră, o geantă neagră de dimensiuni mari, o pereche de ochelari tip aviator. Cât despre restul de 30 de procente, ele sunt, tot în descrierea lui Kors, «glazura de pe prăjitură». Acelea sunt piesele vestimentare de care o femeie se îndrăgostește: de la o pereche de jeanși cu pene până la o fustă paietată”

,,Când eram mică, petreceam multă vreme acasă la bunica mea”, spune Miranda Kerr. ,,Era un du-te-vino de oameni, iar ea se afla mereu în bucătărie, pregătind câte ceva. Existau întotdeauna snack-uri și mâncare în casă. Cânta la pian, cânta cu vocea și dansa. Așa că astea au fost cele două priorități ale mele. Am vrut să am un pian și o bucătărie grozavă, pentru că bucătăria este întotdeauna inima casei” (…) Frigiderul lui Kerr are mereu lucruri proaspete, fiindcă ea este un bucătar pasionat, care organizează mese foarte des. Felul ei de mâncare preferat? Pui organic rumenit lent, cu o salată mare ca garnitură.

 

Dealul de lângă casa ei este terasat cu straturi unde Kerr își crește propriul kale, iar fiul ei Flynn o ajută să culeagă căpșuni, fructe de pădure și lămâi (…) Cel mai mare upgrade de mediu a fost un cadou de la Spiegel, o mașinărie făcută de Island Sky, numită Skywater 300, care trage umiditatea din aer și produce suficientă apă pentru dușuri, apă de băut, irigații și chiar o micuță cascadă care se varsă într-un iaz. ,,Această proprietate era un loc prăfuit și decrepit când l-am cumpărat”, spune Kerr. ,,Iar acum e verde. Firește că sunt conștientă de problemele cu seceta în California. Acest sistem pur și simplu face apă din cer, la propriu. A fost un cadou foarte frumos, fiindcă el știe cât de mult îmi iubesc grădina”

,,Unul dintre primele joburi ale Lindei Evangelista a fost pentru o copertă de revistă, pe care purta un machiaj tip ochi de pisică. Make-up artist-ul a pus-o să stea nemișcată într-o cameră, în timp ce restul echipei lua prânzul. Timp de două ore. «Când s-a întors, căzuse puțin fard negru pe obrajii mei și a făcut o criză de nervi», își amintește ea. La momentul acela, Linda credea că așa trebuie să stea lucrurile. «Tatăl meu lucrase toată viața pe o linie de topitorie, așa că înțelegeam cum ar putea fi un job. Eram naivă, atât de naivă… Multe lucruri bune mi s-au întâmplat după aceea, dar și multe lucruri rele…»

 

(…) Evangelista își termină prânzul și se pregătește să plece acasă la fiul ei de 9 ani, Augustin. Lasă jos folderul de fotografii, cu imaginea casei ei din copilărie și ea fotografiată în față, într-o ținută vaporoasă de la Zimmerman și Gucci, pusă deasupra. «Știi ce? Un castel nu mi-ar fi schimbat nicidecum educația și felul de a fi» spune ea. «Și nici măcar un cort»”

,,Îmi iau ceaiul Dilmah cu mine peste tot, iar când sunt în Anglia beau PG Tips. De câte ori cineva îmi face o cană de ceai, le spun să-și imagineze că o fac pentru un copil mic și trebuie să fie lăptoasă și dulce. Cred că beau cel puțin 10 cești de ceai pe zi. În familia mea, o ceașcă de ceai este răspunsul pentru orice. Când intri în casă, ți se oferă ceai. Când ceva merge prost, se găsește cineva care să-ți spună «Lasă că-ți fac eu o ceașcă de ceai», iar când se întâmplă ceva de bine, replica va fi «Minunat! Îți facem o ceașcă de ceai!»

 

Am știut întotdeauna că nu voi ajunge pictoriță, dar am știut că aceasta era industria potrivită pentru mine. Îmi place să îmi împărtășesc pasiunea pentru artă cu oamenii. Dacă cineva nu înțelege ceva, ai posibilitatea de a-i sugera «Poate încerci să te uiți la acest lucru altfel, din unghiul ăsta». Asta mi se pare cel mai palpitant lucru în a lucra într-o galerie de artă. Un moment de cotitură pentru mine a fost la 16 ani, când am văzut un spectacol al lui Jean-Michel Basquiat la New York. Basquiat este eroul meu. Am făcut un studiu despre el la școală și am învățat să pictez ca el. N-am făcut niciodată așa ceva pentru nimeni. Arta, însă, se află peste tot în jurul nostru: sculptură, arhitectură, modă… ”

,,În industria modei, Bill Cunningham a fost o pasăre rară: un exemplu strălucitor de pasiune, cunoștințe, muncă grea, hotărâre, lejeritate și corectitudine. Uitați de platitudinile obișnuite: să fii fotografiat la rubrica lui Bill din New York Times reprezenta complimentul suprem. Prezența lui era mai presus de politică și de meschinării. Rivalitatea uzuală de la show-urile de modă nu se aplica și momentelor în care Bill era în preajmă. Editorii se dădeau bucuroși la o parte doar ca să-i facă loc în primul rând…”

,,Tomas Maier revine de mai multe ori asupra vârstei sale – 59 de ani – pentru a explica rezistența pe care o are la furtunile recente din industrie, mai precis la surmenajul care amenință designerii și în special designerii asemeni lui, care creează pentru mai multe linii diferite în același timp. «Cincisprezece ani au trecut repede», spune el. «Am reușit să facem multe lucruri și mai rămân încă o mulțime de făcut. Când ești o marcă care propune un întreg stil de viață, timpii morți nu există».

 

(…)De la haine la accesorii, de la mobilier la parfumuri, Tomas Maier a construit, încetul cu încetul, un univers coerent, hiper-luxos, dar fără tapaj. La marochinărie, spre exemplu, nu există un logo vizibil, pielea împletită intrecciato este o semnătură suficientă (…) «Hainele trebuie să aibă o latură de mister, să nu fie totul etalat în văzul lumii», afirmă creatorul. «Clientul știe că geanta lui este incredibil de ușoară sau că înăuntru căptușeala este dublată de o piele extraordinar de moale. Dar acestea sunt pentru propriul confort și propria plăcere, nimeni altcineva nu are nevoie să fie la curent cu treaba asta…»”