Lecția nr.1: Când o persoană te vrea cu adevărat, o să-ți spună

 

O să știi.

 

Nu e nevoie să analizezi și să diseci fiecare gest, să reiei în minte fiecare frază din conversație, să te gândești dacă nu cumva cuvântul pe care l-a accentuat când și-a luat la revedere înseamnă că, de fapt… NU.

 

Nu înseamnă nimic.

 

Singurul lucru care are vreo semnificație este acțiunea concretă.

 

Când aveam 20 de ani, am citit o carte pe care aș recomanda-o în continuare drept una dintre cele mai oneste și amuzante mărturii despre viață.

 

 

”He’s Just Not That Into You”, de Greg Behrendt și Liz Tuccillo, doi dintre scenariștii serialului „Sex and the City”.

 

Tradusă la noi „Tu îl vrei, el nu te vrea”, cartea a fost transformată și într-un film cu Ben Affleck, Bradley Cooper, Scarlett Johansson, Drew Barrymore, Jennifer Aniston și o întreagă serie de vedete.

 

NU vă recomand filmul – decât poate ca divertisment – fiindcă, deși amuzant, pelicula ratează fix ideea centrală a cărții.

 

Practic cartea și filmul sunt două chestiuni total diferite.

 

Dar, să revenim la carte.

 

Cartea pornește de la o scenă din serialul „Sex and the City”, dintr-un episod scris de către Greg Behrendt și Liz Tucillo, când unul dintre iubiții lui Carrie îi explică Mirandei că bărbatul care nu a mai dat niciun semn după prima întâlnire nu este undeva accidentat la spital, nu și-a pierdut telefonul, nu a fost lovit de trăznet, ci pur și simplu a decis că ea, Miranda, nu este genul lui.

 

”He’s just not that into you”, spune el.

 

Concret, nu te vrea.

 

Asta nu spune nimic despre tine, ci despre căutările lui.

 

Cum nici noi nu vom vrea mulți oameni pe parcursul vieții, unii nu ne vor vrea nici pe noi.

 

Cartea pornește de la această idee și explorează o temă fundamentală a emoționalului feminin: tendința de a găsi circumstanțe atenuante în orice.

 

Când ne dorim ceva (sau pe cineva), creierul începe să lucreze la foc automat, forjând scenariile necesare pentru orice situație.

 

Nu răspunde la telefon? E ocupat.

Nu sună cu zilele? E extraordinar de ocupat.

A uitat de ziua ta de naștere? E zodia, așa sunt Taurii/Vărsătorii/orice.

Este mereu absent când vă întâlniți? Păi n-am stabilit deja că e ocupat?

Tu ești mereu cea care inițiază ideea de a întâlnire? E timid.

Nu a făcut niciun pas să te invite în oraș? E extraordinar de timid.

 

Aș fi vrut să fi luat mai în serios această carte, la momentul ei, fiindcă – fără să spun vorbe mari – mi se pare chintesența relațiilor dintre bărbați și femei.

 

Practic, dacă un bărbat vrea să fie cu tine, o să fie cu tine. Punct.

 

O să găsească timp să te sune, să te invite în oraș, să-ți învețe gusturile, să-ți pună întrebări, să-i pese.

 

Da, o să aibă timp să-i pese.

 

Dacă nu vrea cu adevărat, vor exista mereu momente nepotrivite, scuze, îndoieli, conflicte interioare sau orice alt mod de a numi faptul că nu vrea suficient de mult să fie cu tine.

 

Problema, explică autorii cărții, este că femeile își petrec viața sperând că ele vor fi EXCEPȚIA.

 

Uneori își petrec ani la rândul așteptând un semn de la un bărbat care le-a dat câteva semnale confuze la un moment dat, suficient cât să se îndrăgostească, iar apoi… nimic.

 

În realitate, meriți un bărbat care să știe dacă vrea să fie cu tine sau nu.

 

Veți spune „Da, dar uite, inclusiv în filme bărbatul dezinteresat de la început își dă seama că se îndrăgostește și bla bla”.

 

„Uite, inclusiv Mr.Big din Sex and the City și-a dat seama după 6 sezoane că o iubește pe Carrie”.

 

Parțial adevărat, însă… pentru cele care știu bine serialul, el și-a dat seama că o iubește când ea plecase deja la Paris cu un alt bărbat

 

Dacă e să-și dea seama vreun cavaler că tu ești femeia vieții lui, sigur nu o va face dacă tu aștepți în fiecare seară lângă telefon, punându-ți viața pe PAUSE pentru el.

 

Dacă e să-și dea seama, o va face fix în momentul în care tu decizi să te bucuri de viață fără el, să trăiești fără să-l mai aștepți.

 

Așadar, trăiește-ți viața fără să aștepți pe nimeni.

 

Dacă e ca nehotărâtul să se hotărască, știe unde să te găsească.

 

Doar că eu una nu am auzit vreodată de vreo femeie care să fi așteptat 4 ani încremenită lângă telefon și pe care, într-o zi, marea iubire care o ignorase până atunci să o fi sunat ca s-o ceară, brusc, de nevastă.

Voi ați auzit?

 

Lecția 2: Când cineva îți arată cum este… crede-l!

 

Nu când îți spune, ci când îți arată.

 

Oamenii dau semne, aratând exact cine sunt și cum sunt, dincolo de ceea ce îți vorbesc.

 

Am un prieten foarte bun care este în continuare single după mulți ani și care, de câte ori vorbim, îmi spune că își dorește o relație serioasă și nu o găsește.

 

În realitate, de câte ori s-a apropiat măcar de o femeie care se potrivea suficient cât să fie o relație serioasă, a fugit.

 

Adevăratul EL nu este omul care „și-ar dori o relație” ci omul care fuge din relații.

 

Ceea ce faci este mai puternic decât ceea ce spui și decât intențiile declarate.

 

Urmăriți cu atenție discordanța dintre ceea ce unii bărbați vă spun și ceea ce fac concret.

 

Dacă e o prăpastie prea mare, e posibil fie să se mintă pe ei înșiși, fie să fie doar o demonstrație de cucerire.

 

Mai am și un alt prieten care le povestește tuturor femeilor despre cât de independent este el față de familie, ce spirit de aventură are, cum își dorește să-și facă un super-business și să exploreze lumea.

 

În realitate, vorbește de minimum cinci ori pe zi cu mama lui (o femeie grozavă, de altfel, dar totuși… de 5 ori pe zi), evită să-și dea demisia din același job care-n nefericește de 10 ani și, de când îl cunosc, merge în vacanțe în aceleași locuri în fiecare an.

 

Nimeni nu ne poate minți niciodată dacă noi suntem cu adevărat atente. Semnele se văd de la o poștă.

 

Lecția 3: „Când te aștepți mai puțin…” chiar e valabil

 

Dacă au fost două zicale pe care le-am detestat cu pasiune în viață, acestea sunt următoarele.

 

Unu: „Ce-i al tău e pus deoparte”

Doi: „Dragostea vine când te aștepți mai puțin”.

 

Din păcate, ambele sunt adevărate.

 

Spun „din păcate” fiindcă sincer, cu mâna pe inimă, nu mi-aș fi dorit câtuși de puțin să fie.

 

Le-am detestat cu atâta pasiune încât mi-am dedicat vreo 10 ani din viață să le dovedesc inutilitatea.

 

M-am străduit atât de tare în acest demers încât aproape mi-am distrus viața încercând să-i arăt vieții cine e șeful.

 

”Dragostea vine când nu te aștepți”? Hai, te rog, ia să vezi cum orchestrez eu relația perfectă, cu timing-ul perfect, ca la carte. Ia de-aici, viață!

 

Cele mai dureroase, nefericite, regretabile relații ale mele au fost născute din voința mea de a face lucrurile să se întâmple.

 

Știți acele inscripții motivaționale cu „Make it happen”, „Fight for it”, „Work hard for your dreams”?

 

Niciuna NU se aplică în dragoste. Uitați-le.

 

Cum spuneam: cea mai regretabilă relație a mea a avut cel mai frumos, grațios și perfect-curatoriat timing.

 

A fost ca o construcție de Lego pe care o asamblezi piesă cu piesă, cu meticulozitate de inginer de vocație.

Doar că tu intenționai să construiești un castel, iar la final ți-a ieșit un horror-house mai ceva ca-n parcurile de distracții.

 

În schimb, fix în momentul în care în mintea mea era un singur gând: „Cel puțin 5 ani de acum înainte vreau să fiu singură, singură, singură, să nu văd pe absolut nimeni în afară de câinele meu”… exact, dar exact atunci s-a întâmplat.

 

Da, știu că e enervant, știu că suntem toate maniace ale controlului, dar viața așa funcționează. Și dragostea.

 

Când o alergi, fuge de tine și se ascunde, iar când îți vezi de alte lucruri și te bucuri de ceea ce ai, exact atunci își amintește de tine.

 

Să fiți iubite și, indiferent de cine vă vrea sau nu, nu uitați că prima persoană care trebuie să vă placă sunteți chiar voi!

Restul vine de la sine.

* Acesta este un articol scris de mine sub umbrela #Acinceaputere *

 

 Cristina Stanciulescu, Ana Bîtu, Noemi Meilman, Mara Coman și cu mine ne-am unit vocile sub conceptul #AcinceaPutere, o dată pe lună.

 

Este un hashtag, un proiect și o “umbrelă” sub care noi cinci vom scrie periodic pe teme din actualitate, pe subiecte care înseamnă ceva pentru noi și care ne fac să NU vrem să tăcem și să ignorăm. Este un proiect de idei, de concept, de convingere.