Despre tot ce-i fin și fain

Ce am câștigat din toate lucrurile care n-aș fi vrut să mi se întâmple

By 16 aprilie, 2018Emotions
read time 5 min
 
16 aprilie, 2018

Ce am câștigat din toate lucrurile care n-aș fi vrut să mi se întâmple

Aceasta nu e o postare motivațională, nu e vreo teorie alambicată despre cum toate pierderile te învață să fii mai bun și să te simți mai norocos. E despre una dintre principalele alegeri pe care le ai de făcut în viață: ce te faci când ai de ales între disperare și asumare?

by

Săptămâna trecută, la întoarcerea din croaziera pe ”Symphony of the Seas, mi-a murit laptopul. Obiectul principal al muncii și depozitarul vieții mele profesionale sau, ca să fiu puțin dramatică, al vieții în general. S-a întâmplat tam-nesam, în a treia zi de Paști, fără să fi dat semne de uzură morală sau fizică. L-am dus la niște băieți pe ușa cărora scria „Reparăm și imposibilul” și am sperat să fie bine. Mi-au spus că mă sună în două zile.

 

În acele două zile, de fapt imediat după ce l-am lăsat în mâinile lor, am avut o revelație cu adevărat dramatică: pe acel laptop prezumtiv decedat se aflau cele trei materiale scrise în urma experienței mele pe „Symphony of the Seas”. Toate trei, la cheie. Abia așteptam să le urc pe site, după Paști. 

 

Și, chiar dacă băieții mi-au spus că datele mele se vor salva până la urmă, procesul durează o săptămână, iar lansarea celui mai mare vas din lume nu e chiar o chestiune „atemporală”. Prin urmare, mi-am asumat că voi reface câteva zeci de mii de semne de text, ceea ce am și făcut între timp. Dacă mă citiți frecvent știți că eu scriu mult, deci această refacere chiar a însemnat un efort considerabil.

 

Vorbind cu un prieten care îmi tot spunea cât de rău îi pare pentru pierderea muncii mele, m-am trezit replicând instinctiv cu „N-are nimic”. La un moment dat, el a răbufnit: „Cum adică ți-ai pierdut trei materiale și n-are nimic? Cum poți să fii așa zen?”.

 

Vedeți voi, eu NU sunt zen. Chiar nu sunt. Când mi-am dat seama că am pierdut acele texte – și că aveam șanse mari să pierd tot ce aveam pe laptop – am simțit ceva asemănător cu un cuțit întrodus în inimă și extras prin creier. Doar că, din toate lucrurile mai puțin plăcute pe care le-am trăit în viață – că viața mai are și din-astea – am învățat mai demult o lecție de aur. Poate cea mai prețioasă dintre toate.

 

Nu e motivațională, dar e sănătoasă pentru creier și suflet.

Lecția se numește:

„Trebuie să iei lucrurile așa cum sunt”

Nu cum ai vrea, nu cum ți-ai fi dorit, nu cum ai fi meritat. Ci fix așa cum sunt. Asta nu înseamnă să te complaci în nefericire ca și cum n-ai avea nicio șansă, ci să știi să evaluezi fiecare lucru care ți se întâmplă în cheia potrivită. Există un citat din Marc Aureliu, care circulă inclusiv sub forma unei „rugăciuni de seninătate”, și care e teribil de real: în viață trebuie să ai curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat, tăria de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat și înțelepciunea de a face diferența între cele două.

 

Când e vorba de pierderi, în 99% dintre cazuri se aplică partea a doua, cea cu tăria de a accepta. Oricât aș fi de optimistă și pozitivă, o vază spartă nu se va lipi la loc prin puterea gândului și un document pierdut nu se va recompune prin minune din megabiți doar fiindcă mi-am pus o dorință. Uneori trebuie să accepți o situație neplăcută, fix așa cum e ea. Fără note de subsol, fără negare, fără „De ce eu?”. 

 

Chiar și în cele mai disperate situații, ai o alegere: să iei o situație pe care nu tu ai provocat-o și care nu ține de tine și s-o gestionezi într-un mod care depinde direct de tine. Tu alegi cum reacționezi.

 

Cândva, cu vreo trei ani în urmă, când lucram în presa scrisă, am pierdut un număr întreg de revistă, cu o săptămână înainte de predare. A fost o problemă cu serverul care nu avea backup, de fapt nici până acum nu știu ce și cum a fost, cert este că vreo 15 articole s-au evaporat exact după ce le terminasem și le predasem, corectate până la ultima virgulă.

 

Mai întâi am plâns. O zi întreagă. Și o noapte, stând lângă un program special de recuperare a datelor, care n-a dat mari rezultate. După care am realizat, cu tristețe și eliberare în același timp, că am două variante. Să plâng vreo săptămână până îmi fac nervii ferfeniță sau să-mi șterg lacrimile chiar în acel moment și să mă apuc să refac. Să căinez faptul că mi-am pierdut munca și să spun lumii întregi cât de nefericită sunt sau să fac să iasă până la urmă un număr de revistă. Că nu era ca și cum puteam să ieșim cu 100 de pagini goale.

 

Așa că am plâns și am refăcut. Am plâns și am refăcut. Chiar dacă a fost oribil, acel moment este unul pe care nu l-aș schimba, dacă aș putea da timpul înapoi. M-a învățat cum să reacționez în situații de criză. De fapt, m-a învățat SĂ REACȚIONEZ. Să nu zac să plâng și atât.

 

Cel mai ușor e să te plângi, să te căinezi, să stai. E doar o energie irosită. Până la urmă tot va trebui să iei lucrurile de la capăt, fiindcă lumea nu stă pe loc ca să ai tu vreme să jelești. Mai bine începi mai repede și salvezi niște neuroni, niște energie, niște elan.

 

Așa că da, n-are nimic dacă din când în când mai pierzi lucruri. Nu poți controla felurile nebănuite în care viața alege să se echilibreze. Poți să controlezi însă, în orice moment, felul în care tu ALEGI să te echilibrezi atunci când ți se întâmplă ceea ce n-ai fi vrut niciodată.

Foto: Shutterstock

9 Comments

  • Irina spune:

    Diana, poti folosi google drive si offline, se sincronizeaza cand dai de internet. Datele de pe o memorie externa se pot corupe, poti pierde memoria etc, nu mai spun ca e un alt device de care sa ai grija. La cat de minimalista esti ma gandesc ca drive te va ajuta sa-ti simplifice viata.

  • Gabriella Paşca spune:

    Mulțumesc Diana pentru că ai dat glas şi direcție gândurilor mele…

  • Madalina spune:

    Iti multumesc din suflet, Diana! Un articol binevenit si o trezire la realitate!

  • Alina Moldovan spune:

    Ce fac eu cand redactez contracte sau opinii? In plus de a le salva in computer, mi le trimit pe e-mail, asa nu mai exista riscul sa le pierd daca ceva se intampla computerului.

  • Buna Diana,

    excelentă abordare. Cu acceași situație m-am confruntat și eu :)), având ca rezultat pierderea majorității informatiilor din site-ul meu.:)) Cu „ochii obișnuinței” a fost devastator, dar în același timp, am putut depăși automatismul și amânarea de a îmbunătăți calitatea și interacțiunea în mediul online.

    • Oh Doamne, tu ai pierdut chiar informatiile din site… Imi dau seama ca intr-adevar a fost devastator, dar cu atat mai remarcabil ca ai depasit momentul si ai invatat ceva din asta.

  • Irina spune:

    Pe viitor iti recomand sa folosesti google drive, nu vei mai pierde niciun articol si ai avea acces la ele oricand, oriunde si de pe orice device 🙂

    • Stiu ca e bun, dar eu scriu mult offline: in avioane, in locuri fara wifi. Nu vreau sa depind de internet ca sa pot sa scriu, deja ma complic mai rau asa. Imi voi lua o memorie externa, insa.

Leave a Reply