Despre tot ce-i fin și fain

Marina Bay Sands Singapore: hotelul în care ți-ai putea petrece vacanța… și viața

By 9 aprilie, 2019Chronicles
read time 10 min
 
9 aprilie, 2019

Marina Bay Sands Singapore: hotelul în care ți-ai putea petrece vacanța… și viața

Dintre sutele de hoteluri în care am stat în toată cariera mea de jurnalist, Marina Bay Sands se află în acest moment pe primul loc și cu foarte mici șanse să fie detronat prea curând. De ce? Pentru că nu seamănă cu nimic altceva din ce ai văzut vreodată și poți foarte bine să-ți petreci toată vacanța doar explorându-i cotloanele spectaculoase.

by

Unul dintre primele mele articole ca jurnalist la Forbes, pe vremea când scriam despre investiții financiare și planuri de pensii (da, așa am început) a fost despre Las Vegas Sands, corporația care – în plină criză financiară – avea niște rezultate neașteptat de bune pe piața de capital. 

 

Ba chiar, la momentul respectiv, am și fost invitată la o emisiune TV pe teme financiare, ca să vorbesc despre asta și să explic „cifrele” care stăteau la baza succesului companiei. La acel moment i-am studiat temeinic și biografia lui Sheldon Adelson, creatorul și CEO-ul Las Vegas Sands, un vizionar. 

 

Adelson a debutat în lumea afacerilor la 12 ani, cu 200 de dolari împrumutați de la un unchi, cu care a început să distribuie ziare în Boston. A continuat cu un tonomat de dulciuri la 16 ani, s-a înrolat apoi în armată și, până să dea lovitura cu Las Vegas Sands, a început de la zero peste 50 de business-uri.

 

Recunosc, m-am gândit un pic la istoria mea cu Sands în piscina infinity de la Marina Bay Sands – proiectul lui Adelson în Singapore –  care se întâmplă să fie cea mai mare piscină „la înălțime” din lume și tronează pe toate cele trei clădiri ale hotelului, sub forma unei bărci stilizate.

 

 

Să ne înțelegem: nu comparăm Marina Bay Sands cu un hotel boutique cu cinci camere, unde chelnerii îți știu numele și biografia (deși la jacuzzi-ul de la etajul 57, după două zile chelnerii ni se adresau, în mod uimitor, pe numele de familie) și atmosfera nu este una de spa zen, cu muzică de pian în surdină. Vezi mulți oameni în jur, se întâmplă lucruri, toată lumea merge undeva, dar în mod straniu nu simți aglomerație, ci mai degrabă energie.

 

Cumva totul este gestionat atât de bine încât nu stai la cozi la nimic (nici la lift, nici la check-in, nici la taxi), nu te simți nicio secundă copleșit, nu există niciun stres și nicio apăsare. A fost prima dată când într-un hotel imens (sunt 2.561 de camere, totuși!) m-am simțit ca într-un loc mult mai mic, având însă beneficiile mașinăriei de turism Marina Bay. A se citi: tot ce-ți poate trece prin cap că se află într-un hotel. Și mai ales ceea ce nu te-ai fi gândit niciodată că ar putea exista acolo.

 

Prima dată când am fost în Singapore, în 2006, am stat la Swissõtel The Stamford, unul dintre cele mai frumoase și spectaculoase hoteluri pe care le văzusem până atunci, unde aveam terasă deschisă, din sticlă, la etajul 70. Mi-a rămas în minte ca reper de confort și design, dar pe atunci habar nu aveam că poate exista ceva precum Marina Bay Sands.

 

Am și acum o fotografie, făcută cu 13 ani în urmă, în care locul pe care se află acum Marina Bay Sands este gol. Avea să se deschidă abia în 2010 și să schimbe pentru totdeauna fața orașului, pentru că, indiferent la ce hotel de multe stele ai sta în Singapore și în orice punct te-ai afla, când îți ridici ochii și vezi în zare Marina Bay Sands, toate celelalte par… ei bine, par cam banale. 

 

 

 

 

 

 

A fost singurul loc din lume în care am avut sentimentul că o singură clădire sau entitate tronează asupra tuturor celorlalte și a fost și prima dată când un hotel a devenit punctul meu central de interes într-o destinație. De obicei hotelul este locul în care „dormi, te odihnești, îți lași lucrurile”.

 

În Singapore, Marina Bay Sands poate fi o destinație în sine, independentă de orice altceva. Deloc întâmplător, din 2010 și până acum, Marina Bay Sands a adus 330 de milioane de turiști în Singapore.

 

Poți să stai o săptămână și să „trăiești” efectiv exclusiv în Marina Bay Sands, fiindcă ai totul la dispoziție. Literalmente totul.

 

Pe lângă extraordinara piscină infinity de deasupra norilor, care tronează de la etajul 57 pe toate cele trei clădiri (și unde doar cei care stau în hotel au acces), există toate restaurantele pe care ți le poți dori: de la un steakhouse cu semnătura lui Gordon Ramsay sau un lounge californian creat de Wolfgang Puck până la un bistro franțuzesc al chef-ului cu stele Michelin Daniel Boloud. De la rafinatul „Club 55”, unde se fac degustări de vinuri și șampanie, până la celebrul „Black Tap NYC”, unde poți comanda deserturile „decadente” de mai jos.

 

 

 

 

Există și un mall imens, conectat cu hotelul, în care te poți plimba cu barca pe canale (la fel ca la Veneția) și care are peste 300 de magazine de lux, inclusiv Chanel, Louis Vuitton, Hermès, Rolex, Hublot și alte branduri ultra-premium pe care nicăieri altundeva în lume (poate doar în China) nu le-ai putea întâlni într-un mall.

 

Marina Bay Sands mai include și un teatru, un spa, plus grădinile ”Gardens By the Bay”, conectate cu hotelul printr-o serie de pasarele.

 

 


Totul este gândit, de altfel, pentru a petrece cât mai mult timp în interior: poți umbla o zi întreagă între hotel și mall fără să ieși vreo secundă afară.

 

Parțial asta se datorează și faptului că Singapore are o climă cumplită, cu umiditate care sare de 90% tot timpul anului. Sunt în general o fire care iubește căldura (și urăsc frigul), dar nicăieri în lume nu m-am simțit mai fericită intrând într-o încăpere cu aer condiționat.

 

Chiar dacă multora le va suna familiară o eventuală comparație cu Dubai, nu este cazul: acolo căldura, chiar și dogoritoare, este una uscată și mai ușor suportabilă. Aici e vorba de o căldură umedă, care te face să ieși afară și să începi să transpiri instantaneu, chiar dacă nu faci nicio mișcare.

 

Nici nu mai pomenesc de elementele conexe ale veritabilului „domeniu” Marina Bay: terenurile de golf și centrul de business și conferințe, acesta din urmă având o capacitate de 45.000 de oameni.

 

Totul se numără aici în mii sau zeci de mii, dar nu simți asta. Nu simți „miile” de oameni în jur fiindcă totul este impecabil gândit, ca peste tot în Singapore. Am impresia că singaporezii dețin un secret al organizării care nouă, restului lumii, continuă să ne scape.

 

Altfel nu-mi explic cum până și aeroportul lor internațional, Changi (cel mai bun aeroport din lume, șase ani la rând) seamănă mai mult cu un mare spa în care e aproape imposibil să te enervezi, să te agiți sau să te stresezi că ratezi vreun zbor.

 


 

 

 

 

 

Tot în incinta complexului Marina Bay Sands se află și un muzeu de știință, iar pentru cei care au această plăcere, există un cazinou ca-n Las Vegas și cluburi de noapte pentru dans și distracție. 

 

 

 

 


Grădina hotelului este, practic, Gardens by the Bay, un proiect independent și spectaculos, creat de o echipă internațională, multidisciplinară, responsabilă de „înverzirea” orașului. E vorba, practic, de o armată de ingineri, horticultori, peisagiști, specialiști în sustenabilitate și cercetători botanici, plus toate disciplinele posibile, până la ceea ce se numește „orchid breeding professionals”, adică oameni care și-au dedicat viața studiului multiplelor feluri în care se pot cultiva și obține noi varietăți de orhidee.

 

 

Dacă te apuci să enumeri toate premiile, recordurile și premierele marcate de ”Gardens by the Bay”, iese o listă enormă: de la premii de design la „Cea mai mare seră de sticlă din lume” și de la certificate de excelență la „Clădirea anului 2012”.

 

Și, dacă multe locuri arată spectaculos în poză, iar când ajungi efectiv acolo te simți puțin înșelat, în cazul „Gardens by the Bay” efectul este invers: nicio poză nu poate egala sentimentul pe care îl ai când te plimbi prin labirintul de sere, grădini miniaturale, grădini suspendate. Piesa de rezistență: un rooftop bar care se află într-unul dintre copacii supradimensionați din poză și de unde ai o vedere incredibilă: Marina Bay Sands într-o parte și restul zgârie-norilor din Singapore în cealaltă parte.

 

 

 

 

 

 

 

Când am plecat din Singapore, m-am gândit că am bifat acest loc extraordinar și că de-acum mă pot concentra asupra altor destinații. În fond, dacă l-ai văzut o dată (chiar de două ori, în cazul meu), nu vrei neaparat să mai zbori încă 12 ore ca să-l revezi.

 

Ei bine, la 3 zile după plecare, Sheldon Adelson a dat un comunicat de presă, prin care anunță expansiunea proiectului, printr-o arenă de spectacol de 5.000 de locuri și un nou turn hotelier cu 1.000 de apartamente (aflat lângă cele deja-existente, ca să poți admira Marina Bay Sands pe geam).

 


Am râs citind știrea: s-a cam dus decizia mea de a nu reveni prea curând în Singapore, dar pe de altă parte hei, am un pretext să revin la Marina Bay Sands. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră, fiindcă e o experiență pe care vă garantez că n-o veți uita niciodată.

Fotografii: Marina Bay Sands, Diana Cosmin

4 Comments

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.