În fața artei contemporane, aud mereu celebra glumă ”Eh, și eu aș fi putut face chestia asta”.

În postura de consumator – nu de expert – în artă, relația mea cu arta contemporană a început ca o iubire cu năbădăi și s-a dovedit a fi dragoste adevărată.

Am scris despre ea în acest articol: Cum am ajuns să înțeleg și să iubesc arta contemporană,  oferind și acolo câteva exemple de opere care m-au mișcat de-a lungul vremii.

Pentru că o bună parte dintre călătoriile mele prin lume includ și vizite în muzee și galerii, mi-am propus să revin, periodic, cu revelații recente pe această zonă.

Nu se știe niciodată cine poate fi inspirat și ce parte rătăcită din noi înșine putem regăsi în instalația unui artist contemporan.

 

Pe mine, cel puțin, mă descrie perfect în relația cu arta această caricatură a lui Will Santino . 

Este exact ceea ce simt eu în raport cu arta: și eu, la fel ca personajul lui Santino, mă plimb prin lume purtând cu mine acea piesă de puzzle care uneori își găsește completarea în locurile în care mă aștept cel mai puțin.

Din călătoriile primei jumătăți de 2023, am strâns în telefon un folder plin cu fotografii ale obiectelor de artă care mi-au plăcut, însă din ele le-am ales exact pe cele care mi-au rămas întipărite în suflet.

Știu că arta nu se poate explica, trebuie simțită și trăită, dar la fiecare dintre operele de artă de mai jos voi încerca să ofer un context general, însoțit de câteva remarci personale.

 

CILDO MEIRELES – BABEL 2001

TATE MODERN, Londra

Babel 2001 este instalația la care simt nevoia să revin de câte ori ajung la Tate Modern.

Am văzut-o de multe ori, dar de fiecare dată este ca un reset, pentru că simplitatea ei complexă vorbește perfect despre societatea de azi.

Ca metaforă a societății moderne, Babel 2001 este echivalentul contemporan al Turnului Babel din Biblie, doar că format din aparate de radio de diferite tipuri, toate emițând simultan.

Așa cum tentativa biblică de a atinge cerul prin Turnul Babel a fost pedepsită de Divinitate, care i-a făcut pe constructorii turnului să înceapă să vorbească limbi diferite și să nu se mai poata înțelege, Babel 2001 abordează simbolic societatea de azi, sufocată de zgomot divergent.

Suntem sufocați de informație și de zgomot, dar… cât de mult ne mai ascultăm și ne mai înțelegem unii pe alții?

 

ROBERT GROBER

FONDAZIONE PRADA, Milano

În vârful turnului auriu denumit Haunted House, de la Fondazione Prada din Milano, această instalație a lui Robert Grober – pe care eu o țin minte ca Inima în canal – a făcut să merite întreaga experiență și a rămas cu mine pentru totdeauna.

O inimă roșie, pulsând într-un canal prin care trece neîncetat apa: o metaforă pe care fiecare o poate interpreta în cheie proprie, dar care e imposibil să te lase indiferent.

 

 

KUSTAA SAKSI – Rajamailla

Muzeul de Design din Helsinki

Am prins expoziția temporară a celebrului ilustrator finlandez Kustaa Saksi și s-a dovedit a fi un spectacol de artă textilă cu substrat întunecat.

Kustaa a lucrat în trecut inclusiv pentru Hermès, Ferragamo și Issey Miyake, iar în ultimii ani s-a axat pe inovație în arta contemporană a țesutului.

Modelele elaborate pe care le creează au la bază o condiție medicală de care Kustaa suferă de când era copil: migrenele cronice.

Tiparele multicolore ale țesăturilor au la bază străfulgerările de lumină și formele stranii pe care artistul le vede în timpul migrenelor cumplite care îi marchează existența zilnică.

Pentru că durerea migrenelor este violentă și fulgerătoare, Kustaa crede că în acele momente de agonie pură  se pot vedea, pentru fracțiuni de secundă, o parte din circuitele creierului uman.

Tratând prin artă această afecțiune, Kustaa Saksi a explorat în ilustrațiile lui teoria fractalilor, miturile finlandeze, viziunile distopice asupra mediului înconjurător și relația cu inteligența artificială.

 

 

LEONARDO DREW – Number 185

TATE MODERN, Londra

Ce poate fi emoționant la acest perete din lemn, sculptat cu minuțiozitate?

Da, puteți pune această întrebare, doar că piesa lui Leonardo Drew este dintre cele care au nevoie de un substrat pentru a fi receptate pe deplin.

Există opere de artă care te opresc în loc strict prin coordonatele vizuale, dar odată ce le afli povestea, impactul vizual este completat de cel emoțional.

În anii 70, artistul american Leonardo Drew a început să realizeze instalații având la bază obiecte recuperate de la groapa de gunoi și, ulterior, panouri de lemn vopsite într-un negru care le dă impresia de ars.

Peretele cu geometrie aproape perfectă până la jumătate, din care răsar – sau aproape izbucnesc – crengi cu forme neregulate este modul lui Drew de a interpreta relația fragilă dintre om și natură, ordine și haos, evoluție și decreptitudine.

În mijlocul ordinii minuțios sculptate de către Drew, natura dă năvală și aruncă totul în aer, așa cum și în viața reală forța naturii vine adesea să zguduie din temelii ceea ce este construit de mâna omului.

SCENES FROM THE ARK

Muzeul de Artă Modernă din Stockholm

O instalație complexă, pe care o regăsiți în reel-ul de Instagram de mai jos, m-a impresionat enorm în Stockholm.

Scenes from the ARK reinterpretează Arca lui Noe, folosind mijloace subtile, în special treceri între lumină și întuneric, sunete și umbre. Efectul este incredibil.

Gândită de Shaun MacDonald pentru Manchester International Festival de anul viitor, este încă work in progress, adică echipa multidisciplinară care lucrează la ea încă mai adaugă sau schimbă elemente de la zi la zi.

Emoția pe care o transmite este incredibilă, deși mijloacele folosite sunt mai degrabă subtile, cum se vede și în materialul video.

Te poți așeza în mijlocul încăperii, pe acele perne care se văd în imagini, pentru câteva minute care par în afara timpului…

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Fine Society by Diana Cosmin (@finesocietycurator)

 

IGSHAAN ADAMS

Muzeul de Artă Modernă, Stockholm

Artistul sudafrican Igshaan Adams face aici un tip de artă-jurnal: pe perete se află linoleum-ul din casa unor prieteni buni din Bonteheuwel, un orășel de lângă Capetown caracterizat prin tensiuni între populația albă și cea de culoare.

Banalul linoleum este recognoscibil pentru sudafricani, fiind asociat, la nivel de repere emoționale și sociale, unui anumit tip de gospodărie, unui anumit tip de clasă socială și, mai ales, apartenenței la o anumită rasă.

Adams abordează acest material ca pe un martor al lucrurilor trăite și al istoriilor personale desfășurate în locul respectiv, de la ocazii de sărbătoare la momente dificile și episoade de violență.

”Acele urme, zgârieturi și pete de pe linoleum sunt înregistrările silențioase și continue ale vieților noastre”, crede artistul.

 

Tablourile lui Antonio Tamburro

Miart Gallery, Milano

L-am descoperit pe Tamburro într-o galerie de artă din Milano și m-am simțit atrasă instantaneu de peisajele lui metropolitane atipice: oameni, aglomerație, trafic, claustrofobie, toate transpuse cu efervescența culorilor și precizia liniei.

Citind mai multe despre el, mi-a rămas în minte o descriere în care un critic de artă constata că toate tablourile lui Tamburro prezintă o absență apăsătoare.

Personajele lui așteaptă mereu ceva, duc dorul a ceva sau sunt bulversate de ceva care nu se află în cadru, dar care afectează întregul context.

A fost o cheie interesantă în care să-i privesc tablourile și încă o dovadă a felului diferit în care percepe fiecare dintre noi o operă de artă și a modului în care ne putem inspira unii pe alții în descoperirea de noi înțelesuri.

Așa cum am spus și la începutul articolului, toți căutăm, fără să ne propunem neaparat, acele opere de artă care vor face pereche cu o parte tăinuită din noi înșine.

 

În încheiere, vreau să fac o precizare importantă: e perfect în regulă ca unele opere de artă să nu ne spună absolut nimic, să nu ne placă, să nu ne miște deloc.

Avem dreptul de a ne forma propriile gusturi și afinități, fără să ne cerem scuze sau să ne justificăm pentru asta.

În artă nu există reguli, există doar emoție, și singurul lucru pe care TREBUIE să-l facem este să căutăm mereu acele emoții compatibile cu ceea ce sufletul nostru are nevoie.