Abilitățile de machiaj și coafură nu sunt ceva cu care te naști. 

Și nici nu ești defectă dacă simți că nu le ai.

Dacă aș vrea să rămâneți din această poveste cu un lucru clar, pentru totdeauna, acesta aș vrea să fie.

Machiajul și coafura sunt două tipuri frumoase de „joacă”, prin care poți să înveți să-ți pui în evidență trăsăturile și pe care nu e niciodată prea târziu să ți le însușești.

De multe ori, acest mit al talentului sau al anti-talentului la asemenea cochetării se propagă în rândul femeilor și ele ajung să se împartă în două categorii. 

Pe de-o parte cele care se jucau cu fardurile mamei de la șase ani și la 18 ani deja făceau machiaje smokey-eyes cu o singură mână.

În partea opusă, cele care s-au dezmeticit mai târziu și pentru care treaba asta a devenit o chestiune rezervată „inițiaților”.

Eu, recunosc, am fost din cea de-a doua categorie.

Primul produs de machiaj pe care l-am folosit a fost rujul, pe la vreo 15 ani, dar fond de ten, farduri și alte artificii n-am folosit până în facultate.

Revistele de la vremea respectivă se adresau mai degrabă experților decât începătoarelor entuziaste ca mine, așa că nici n-am avut vreo sursă reală de informație în acest sens. Niciun ”How To” adevărat.

Degeaba îmi explica în paginile revistelor glossy câte un make-up artist renumit cum se face smokey-eyes cu sclipici sau machiaj dramatic cat-eye, dacă eu habar nu aveam ce înseamnă iluminator sau primer.

Și, pe măsură ce au apărut tot mai multe produse, tehnici și artificii în acest domeniu, am devenit tot mai confuză. 

Așadar, m-am descurcat cum am putut, dar n-am căpătat niciodată vreo pasiune deosebită pentru acest domeniu: știam să-mi fac un machiaj basic, să-mi aranjez părul pe ondulat și pe drept și cam atât.

Nu machiaje elaborate, nu coafuri speciale, niciun „artificiu”.

Așadar, când am venit la Mariana, capitolul de care îmi era groază efectiv era acesta. Make-up și păr.

Au fost două sesiuni diferite, dar le-am grupat în acest articol fiindcă, pentru mine, au fost două fețe ale aceleiași monede.

 

MACHIAJ

Am stat vreo cinci ore la Mariana, timp în care i-am pus toate întrebările posibile, majoritatea începând cu „Știu că pare o întrebare stupidă, DAR…?”.

Și, cu răbdarea ei tipică, Mariana a ordonat haosul meu în ceva organizat.

 

La machiaj mi-a fost mereu dificil fiindcă fizionomia mea nu este una tipică. 

Pleoapa mea mobilă nu e vizibilă (așa-numiții „hooded eyes” sau „ochi plângăcioși”), așa că un machiaj al ochilor este mult mai „elaborat” decât la cineva cu pleoapa descoperită, numai bună pentru a deveni „pânză” de creație.

Ca idee, mai făcusem în 2012 un curs de auto-machiaj cu un make-up artist cunoscut, curs care mi-a dat la momentul respectiv o bază și m-a învățat o grămadă de lucruri (dacă vă puteți imagina, de atunci știu și să pun gene false, deși nu port așa ceva), dar nu era ceva one-on-one. 

Eram 4-5 fete în grupă și eu eram singura cu tipul acesta de ochi și singura cu ten mixt spre gras și cu pistrui.

Prin urmare am văzut multe machiaje pentru ochi „obișnuiți”, în schimb pentru ochii mei am petrecut vreo jumătate de oră tot cursul. La fel și pentru tenul meu mai… atipic.

Până treceam de la o fată la cealaltă cu exemplificarea, mă plictiseam sau oboseam.

Chiar dacă experiența în sine a fost faină și am cunoscut niște fete minunate cu această ocazie, la nivel de machiaj tot am rămas cu niște dileme.

De asemenea, din acel curs am rămas cu un obicei foarte prost, anume cel de a-mi cumpăra fondul de ten într-o culoare total nepotrivită tenului meu.

Mai exact cu un ton sau două mai închis decât tenul meu natural. 

 

Așa mi s-a spus atunci, la analiza tenului, iar eu am luat-o de bună și așa m-am machiat, convinsă că „așa mi se potrivește”.

Până să ajung la Mariana așa mă și machiam, până când ea mi-a pus în față oglinda cu lumini de jur împrejur și mi-a explicat că nuanța fondului de ten trebuie să fie nuanța gâtului, astfel încât „trecerea” să nu fie dramatică între gât și restul feței. 

Știți acele imagini cu femei frumos-machiate, la care gâtul e cu minimum un ton mai deschis decât fața?

Ei bine cam asta învățasem eu la cursul meu din 2012, iar când Mariana m-a machiat și mi-a arătat cum ar TREBUI să arate tenul meu după machiaj, m-am simțit, cum să spun… ca ultimul om din lume care învață cum se face focul.

Am înțeles că fondurile de ten deschise – cele pe care le ocoleam cât puteam când mergeam în magazine – sunt potriveala mea perfectă.

Am învățat cum să le aplic cu pensula (nu doar cu burețelul, cum o făceam eu), dar și cât trebuie să aștept între straturile de machiaj (primer, fond de ten, pudră) pentru ca rezultatul să fie unul impecabil.

Ba chiar am învățat și cum să-mi fac „umbrele” de contouring dacă îmi doresc să scot în evidență anumite trăsături sau să le minimizez pe altele.

Toate aceste trucuri sunt adaptate fiecărui ten în parte și fiecărei fizionomii, așa că nu pot să împărtășesc nimic general-valabil.

Totuși, am încercat prin acest articol să vă ghidez prin ceea ce ar trebui să fie o rutină corectă de machiaj: una potrivită cap-coadă nevoilor tenului, nu o medie aritmetică între ceea ce se poartă, ceea ce se vede în reclame și ce scrie pe site-uri și în reviste.

Chiar dacă informația generală este utilă ca bază, e important să stea cineva cu tine în fața unei oglinzi, în lumină, și să te ghideze pas cu pas. ”Scurtează” mult tot procesul de învățare.

 

COAFURĂ

Între episodul cu machiajul și cel dedicat coafurii  s-au scurs vreo trei luni, din motive strict logistice: deplasările Marianei prin țară cu proiectele de imagine, plecările mele pe la Brașov, plus faptul că pandemia ne-a schimbat complet reperele și reflexele sociale.

Totuși, pauza dintre episoadele noastre de consultanță a fost una binevenită dintr-un motiv care are legătură tot cu Mariana și cu abilitatea ei de a „scoate” din oameni inclusiv ceea ce ei nici nu știu că au în ei.

În acest interval în care am tatonat o mulțime de rutine și de produse de machiaj, am căpătat și suficient de multă încredere în abilitățile mele de a jongla cu propria imagine.

 

Atât de mult încât mi-am cumpărat și un uscător de păr cu tot felul de capete de coafat și de îndreptat, produs în care nu m-aș fi „avântat” cu ceva timp în urmă.

Prin urmare, când am venit la Mariana la ședința de coafură, aveam mult mai multă încredere decât dacă aș fi venit imediat după sesiunea de machiaj.

Practic, primele trei sesiuni cu Mariana au pus o piatră de temelie, pe care eu am construit pe cont propriu pe parcursul verii: testând, privind, experimentând, făcând moodboards pe Pinterest.

Când am revenit la ultima ședință, eram deja la următorul nivel.

Ca să sintetizez „matematic”, a fost ca și cum Mariana mă dusese din punctul A în punctul C, am parcurs punctele D și E de una singură și împreună urma să mergem și mai departe.

Pentru ședința de coafat, Mariana m-a întrebat din start dacă îmi doresc să învăț anumite coafuri.

 

 

Alegerile mele au fost cocul de balerină (care nu mi-a ieșit niciodată cum trebuie, ci doar o variantă „sauvage”), coada de cal (care de asemenea nu mi-a reușit niciodată) și cocul spaniol, la baza gâtului.

Între ele, Mariana mi-a arătat o mulțime de combinații și de variante adaptate fizionomiei mele, folosind un întreg arsenal de agrafe, cleme, elastice și bureți, al căror scop eu una nu îl înțelesesem niciodată.

Până acum.

Tehnic, fiecare clientă pleacă de la ședință cu trei coafuri care o avantajează și pe care le poate realiza singură, dar practic sunt mult mai mult de trei.

Numai în timp ce realizam cocul de balerină,, Mariana s-a oprit de cel puțin patru  ori ca să-mi arate alte variante și combinații de coafat.

Dacă las firele mai rebele, pot să prind cu o agrafă metalică și să iasă o anumită coafură. Dacă le strâng cu ace, iese altă coafură. Dacă prind coada altfel, se transformă în altceva. Și tot așa.

Ca să înțelegeți, discuțiile dintre mine și Mariana au ajuns la asemenea amănunte în decursul celor 5-6 ore cât a durat ședința de coafură încât am ajuns la metode de spălare corectă a părului, la „eșalonarea” pe zile a coafurilor într-o săptămână astfel încât să arăți mereu altfel și aranjată și multe alte tips & tricks adecvate fiecărui păr în parte.

Și, în caz că vă întrebați de unde știe un consultant de stil atât de multe amănunte despre „tehnici” profesioniste de coafat și machiaj, adică amănunte rezervate profesioniștilor din aceste domenii… ei bine și eu m-am întrebat asta.

De la începutul carierei ei, după UpToDate Fashion Academy din Milano, Mariana a urmat cursuri de lungă durată la școli de make-up și coafură, la fel ca profesioniștii din saloanele specializate, precum și multe module punctuale, cel mai recent fiind cel de laminare a sprâncenelor.

Practic, oricând o clientă părea să aibă o nevoie sau o dilemă punctuală la care ea nu simțea că poate oferi un răspuns 100% avizat (De exemplu: „Cum pot găsi forma perfectă a sprâncenelor mele?”), Mariana se ducea și mai făcea un curs care să-i ofere încă o piesă din puzzle.

Nu este doar perfecționism, ci pur și simplu felul ei de a fi: dacă simte că nu știe ceva, vrea să învețe ca un profesionist, nu doar „să-și facă o idee” din cărți sau tutoriale.

Dacă ar fi să aleg un singur lucru care m-a impresionat din tot sufletul la Mariana – deși sunt multe – pe locul întâi este această răbdare și tenacitate de a învăța fără oprire.

Deși are doi copii mici, o afacere și o viață aglomerată, de câte ori m-am văzut cu Mariana în ultimii 5 ani de când ne cunoaștem, de fiecare dată ea învăța ceva nou legat de meseria ei. Un curs, un modul nou, o școală nouă de… ceva.

De aici cred că a venit și încrederea mea totală în ea și disponibilitatea de a mă lăsa pe mâna ei.

Despre concluziile ședințelor noastre de consiliere de stil voi avea un articol dedicat săptămâna aceasta, deci nu vreau să divulg nimic din asta, dar atât vă spun: fără a rosti vorbe mari, orele petrecute cu Mariana mi-au schimbat viața.

În multe moduri mici și esențiale, dar mi-au schimbat-o și, de câte ori mă privesc acum în oglindă, îmi aduc aminte de ceva învățat de la ea.

Și zâmbesc.

Aici găsiți celelalte episoade ale serialului cu Mariana:

Lecții de la un consultant de imagine. EPISODUL 1: ce am învățat despre mine însămi

Lecții de la un consultant de imagine. EPISODUL 2: paleta personală de culori

Lecții de la un consultant de imagine. EPISODUL 3: cum te îmbraci pentru forma corpului tău