read time 10 min

18 iunie, 2020

Lecții de la un consultant de imagine. EPISODUL 1: ce am învățat despre mine însămi

Timp de mai multe săptămâni, voi trece prin procesul de (re)descoperire a imaginii alături de Mariana Romanică, unul dintre cele mai apreciate personaje din istoria Fine Society. De la paleta cromatică potrivită și croiurile adecvate formei corpului, până la componenta emoțională a alegerilor mele, totul va fi o călătorie fascinantă.

by Diana Cosmin

Anul trecut pe vremea asta, făceam un interviu cu consultantul de stil Mariana Romanică, în ceea ce avea să devină unul dintre cele mai iubite articole de pe site.

Povestea o găsiți aici: „Mariana Romanică a creat ADN Stilistic pentru a ajuta femeile să-și schimbe imaginea și destinul” și rămâne până în prezent unul dintre cele mai citite articole, fiindcă nu e despre reguli, liste și lucruri de bifat „ca să ai stil”, ci despre o călătorie și un proces de educație stilistică de care fiecare femeie are nevoie.

De fapt, pe site-ul ei, Mariana rezumă situația în felul următor: „Femeile care reușesc să-și definească stilul sunt cele care au reușit înainte să se definească pe ele însele. Iar eu cu asta încep”.

Eu am simțit pe propria-mi piele acest proces, fiindcă în ultimii ani am tot scris despre căutările mele în materie de stil, atât pe Instagram cât și pe site (aveți link-urile la finalul articolului) și toate dilemele s-au lămurit abia când am făcut pace cu mine și am înțeles cine sunt eu cu adevărat.

Nu doar „ce haine îmi stau bine”, ci fel de om sunt, ce convingeri și gusturi am, în ce mă simt bine și ce mesaje transmit.

Din momentul în care am început să scriu, pe site și pe Instagram, despre căutările mele stilistice, am primit foarte multe întrebări, cele mai multe din seria „De unde să încep?”, ”Nu știu de unde s-o apuc”, ”Toată informația din reviste și site-uri mai mult mă derutează”.

Cunosc prea bine, am fost și eu acolo, cam toată viața mea.

Anul trecut, la aceeași întâlnire la care am făcut interviul, Mariana mi-a spus, cu tonul ei care nu lasă loc de „Nu”, că TREBUIE, pur și simplu TREBUIE să trec prin tot procesul ei, de la A la Z.

Practic să parcurg și eu toți pașii despre care mi-a povestit în interviu, din metoda pe care a creat-o cu opt ani în urmă și pe care a perfecționat-o constant.

Am fost de acord instantaneu, cu o condiție: să facem un serial din asta, pentru ca experiența mea să poată fi de ajutor și pentru alte fete. Să le dea un punct de pornire și să înțeleagă mai bine cum se compune un stil și cât de importantă e educația estetică.

Acest articol NU este o reclamă (dacă ar fi fost era marcată la început, în șapou, ca toate proiectele speciale), ci este o uniune de idei între două persoane care iubesc ceea ce fac. Eu iubesc să scriu, Mariana iubește să vorbească despre imagine.

Și, deloc întâmplător, eu mă regăsesc la finalul unui drum lung de regăsire de sine. Stilistică, sufletească, din toate punctele de vedere. Mă simt total diferită de cum eram acum zece ani, prin urmare și imaginea mea e într-o schimbare necesară și firească.

De ce Mariana și nu altcineva?

Sunt mulți consultanți de stil, foarte buni și cu abordări diferite.

Pe unii dintre ei îi cunosc personal și îi apreciez.

Mariana a fost însă prima persoană cu care am făcut clic și care m-a intrigat să-i descopăr metoda, deși stilurile noastre sunt diametral opuse și, aparent, nu avem niciun element stilistic în comun.

Tocmai despre asta este vorba, însă: de la ea am înțeles că un consultant bun, un stilist sau cum vrei să-i spui ca titulatură nu este omul care te îmbracă „după inspirație”, așa cum îi place lui și cum i se pare că ți-ar sta bine, „din ochi”.

De asta vedem adesea oameni îmbrăcați de același stilist și care arată la fel. Cool, șic, elegant, dar… pe aceeași rețetă.

Asta fiindcă amprenta stilistului respectiv este minimalismul, maximalismul, stilul grunge, Boho sau cum s-ar numi el. Și, inevitabil, ajungi să fii îmbrăcat cam la fel.

Mariana iubește animal printul, culorile tari, este curajoasă și îmi pare chiar extravagantă pe alocuri.

Eu sunt minimalistă, nu suport imprimeurile și totul trebuie să fie cât mai „liniștit”, cu câteva pete de culoare.

Cu toate astea, m-a înțeles perfect și întâlnirile noastre mă ajută să aflu lucruri noi despre mine, fiindcă metoda ei se bazează pe analiza amănunțită a persoanei, nu pe păreri sau pe simplul fler.

Nu trebuie să fim „asemănătoare ca stil” ca să putem rezona. Acest aspect nu are nicio legătură.

Mariana nu-ți zice niciodată „Ți-ar sta bine așa…” sau „Cutare lucru mi se pare că ți s-ar potrivi”, ci îți explică, pe bază de geometrie, coloristică și reguli estetice care sunt culorile care te luminează, ce nuanțe îți scot în evidență punctele forte, care sunt croiurile ideale pentru forma corpului tău și cum ai putea să te „joci” cu aceste cunoștințe.

Deși am convenit să facem acest serial anul trecut, ne-am întâlnit abia acum două săptămâni, fiindcă… life happened.

Totuși, fiindcă nimic nu e întâmplător, în acest moment mă aflu în cel mai bun moment din viața mea, mai precis la finele procesului de simplificare și regăsire pe care l-am stabilit în ultimii ani.

E timing-ul ideal pentru a finaliza procesul de descoperire de sine și la fiecare întâlnire cu Mariana mai descopăr câte ceva.

Într-un fel, vin la Mariana „pe curat”, ca un caiet cu foi scrise caligrafic și atent, dar și cu destule pagini care așteaptă să fie scrise. Știu deja destul de bine cine sunt, iar prima întâlnire mi-a relevat asta, dar sunt convinsă că am și multe de învățat.

Prima întâlnire cu Mariana Romanică: chestionarul și discuția inițială

Metoda Marianei o descoperiți în articol, dar și pe site-ul ei, dar în esență e un mix echilibrat de cunoștințe de stil și estetică, de coaching, de machiaj, de hairstyling și de împăcare cu sine.

Toate au fost însușite în urma unor cursuri în România și la Milano, nu autodidact sau „din talent”, deși totul a pornit, bineînțeles, de la un simț estetic și o curiozitate aparte.

În ultimii opt ani însă, cursul a evoluat și s-a perfecționat pe măsură ce Mariana căpăta experiență și mai adăuga un „strat” de cunoștințe.

De fapt, un anumit element pe care îl știam despre ea m-a și determinat să fac povestea inițială: faptul că, pe măsură ce identifica o nevoie a clientelor ei, se străduia să o umple. Așa a ajuns să facă inclusiv cursuri de automachiaj și self-hairstyling, pentru a le explica femeilor care îi trec pragul studioului cum să-și întrețină imaginea care li se potrivește, până în cel mai mic detaliu.

Prima întâlnire poate dura, ca toate ședințele de consultanță cu Mariana, între o oră și… multe ore. Noi am stat vreo patru ore de vorbă, iar acest lucru nu a fost un privilegiu rezervat doar mie, ci ea mi-a explicat simplu că „nu poți grăbi procesul”.

Dacă o femeie are nevoie de trei ore ca să descopere răspunsul la o întrebare sau să înțeleagă un anumit element despre ea însăși și stilul ei, trebuie să-i dai acest timp.

La această primă întâlnire am răspuns la întrebările din chestionarul Marianei, unul șlefuit atent în ultimii opt ani, astfel încât a ajuns să aibă opt pagini. La unele întrebări am stat și câte o jumătate de oră de vorbă. Este, practic, un „diagnostic” al persoanei (viață, activități, gusturi, dorințe, visuri), de la care pornește tot restul procesului.

La mine lucrurile au stat cam așa:

Am clarificat mai multe aspecte ale personalității mele stilistice, în funcție de perioade temporale, gusturi, alegeri personale și confort.

Am un stil casual (fiindcă jobul meu îmi permite asta, nu trebuie să am un „dress code”), simplu (croieli simple, materiale moi, culori de bază, haine lejere), chic (accesorii atent alese, texturi prețioase ale materialelor, croieli aparte), cu apetență spre stilul asiatic (mâneci kimono, croiuri drepte) și spre Boho, dar foarte clasic în alegeri (în sensul că prefer piese atemporale, nu „must haves” legate de moda perioadei).

Aici am și clarificat cu Mariana un aspect incorect promovat în media din ultimii ani. Nu există „Am stilul X” sau „Am stilul Y”, deși această întrebare se regăsește în toate chestionarele din revistele ultimilor 20 de ani.

Nu îți poți rezuma întreagă identitate estetică într-un cuvânt, pentru că ea are nuanțe în funcție de momente, de alegeri, de capitolul la care te referi.

Practic stilul meu ar fi un casual-clasic-șic-simplu-cu-influențe-asiatice-atemporal-Boho. Fiecare dintre aceste cuvinte înseamnă ceva și mă definește, dar nu aș putea să îl rezum într-un singur cuvânt.

Coloristic, iubesc alb-negru, roșu și roz, iar ținutele care mă reprezintă sunt pantalonii cu sacou oversized și tocuri (respectiv sneakers) și rochiile, în special rochiile-sacou.

O persoană care se îmbracă casual și care NU are un job formal la care să meargă, dar care iubește sacourile. Hmm… Și asta m-a făcut să înțeleg ceva despre mine, fiindcă privită din afară imaginea de ansamblu era mult mai clară decât o vedeam eu din interior.

Mă inspiră stilul franțuzoaicelor, fiindcă bifează cele mai multe dintre lucrurile care mă atrag și pe care le consider potrivite pentru mine, iar ca personalități al căror stil m-a fascinat mereu le-am nominalizat pe Audrey Hepburn, Coco Chanel, Victoria Beckham și Sarah Jessica Parker.

”Nu ți se par că toate au în comun ceva?”, mă întreabă Mariana, după un moment de gândire. ”Toate sunt puțin mai inabordabile, discrete, au un perete între ele și lume”.

Nu mă gândisem niciodată la asta, dar da… Ca o introvertită care ține la spațiul ei personal și care are nevoie de „me-time” și de distanțare socială periodică, m-am regăsit în stilul unor persoane asemănătoare. Și, cu toată auto-psihanaliza mea în acest sens, nu am reușit să pun punctul pe i până când Mariana nu mi-a spus asta.

De fapt, Mariana e un soi de psiholog al hainelor, fiindcă ele sunt oricum o oglindă a vieților noastre.

Multe întrebări din chestionarul ei despre haine ajung să se transforme în întrebări despre viață, și, fără să-ți dai seama, îți dai răspunsuri la dileme interioare mult mai profunde decât „Îmi stă bine albastrul sau nu?”.

”Cum ai vrea să te facă să te simți garderoba ta, într-un cuvânt?”, m-a întrebat ea, când am ajuns la ultima pagină de întrebări, după ce trecusem deja printr-o analiză milimetrică a personalității mele.

”Frumoasă”, i-am răspuns. Și mi-a fost greu să rostesc cuvântul.

”Mi-aș dori să fie frumoasă, fiindcă e un cuvânt pe care mi-a luat ceva ani să-l asociez cu mine însămi și cu imaginea mea, eu considerându-mă de când mă știu o fată deșteaptă. Și atât”

Așa am ajuns, de la croiuri și culori, să-i povestesc Marianei despre episodul trăit la 13 ani, un moment lucid în care am tras concluzia că „N-o să fiu eu niciodată cea mai frumoasă, ca toată lumea să se-ndrăgostească de mine, dar o să fiu cea mai deșteaptă, pentru ca toată lumea să mă respecte”.

De multă vreme nu mă mai gândisem la asta, dar această convingere s-a regăsit, invariabil, în fiecare dintre alegerile mele stilistice (și de orice tip) din această viață.

Cam așa lucrează Mariana. Cu hainele, dar și cu sufletul, fiindcă acest chestionar ajunge să te treacă prin tot felul de aspecte ale vieții.

Deși vorbești despre culori, activități, preferințe, lucruri care-ți lipsesc sau își prisosesc în garderobă, stil de a face cumpărături… ajungi de fapt să vorbești despre convingeri, principii, visuri, lucruri care îți lipsesc, goluri pe care vrei să le umpli și alte lucruri adesea incomode.

Deși am venit la Mariana pentru „fine-tuning” – sau cel puțin așa credeam eu – încă de la prima ședință am descoperit lucruri despre mine, adevăruri care pluteau în aer, dar pe care nu reușisem să le apuc și să le clarific.

Țin minte că am ieșit din studioul ei cu un zâmbet larg și abia așteptând următoarea ședință, care va fi despre descoperirea paletei coloristice care mi se potrivește.

De la prima parte, de diagnostic și discuție, trecem la partea „tehnică”: deja am o idee clară ce-mi place, dar… oare ce-mi stă bine cu adevărat?