Despre tot ce-i fin și fain

Cum să cumperi deștept: învățături din greșelile mele de shopping

By 21 septembrie, 2019Simplicity
read time 20 min
 
21 septembrie, 2019

Cum să cumperi deștept: învățături din greșelile mele de shopping

Ultima sesiune de ordine prin casă și dulap – finalizarea glorioasă (și anevoioasă) a celor trei ani de simplificare progresivă a vieții – a fost o sursă de revelații și inspirație. Mi-am dat seama că felul în care am cumpărat lucruri în ultimii 15 ani a spus multe despre cine eram, despre cine sunt acum și mai ales despre cine am vrut mereu să devin.

by

De trei ani încoace, simplific. Casa, dulapul, viața. Pe mine însămi. Nu a fost nicio clipă un scop în sine, ci un mijloc: îmi doream o viață mai asumată, mai senină, mai aliniată cu dorințele mele reale și cu visele pe care le am pentru mine. Cu mai puține lucruri, dar care să mă reprezinte mai bine.

 

Am ajuns, trei ani mai târziu, mai departe decât bănuiam la început, deși o viață simplă este un proces zilnic de șlefuire și reconsiderare a priorităților, așa că aventura nu se termină niciodată. Simplificarea din ultimii ani se simte însă în tot: de la felul în care mă îmbrac și mă comport până la liniștea pe care o simt în raport cu toate alegerile mele.

 

Am cu vreo 70 de saci de lucruri MAI PUȚIN, dar nu am simțit nici măcar lipsa unui singur obiect. Nu a existat vreo secundă în care să regret ceva la care am renunțat, pentru că știam clar DE CE o fac: vreau să iubesc fiecare lucru pe care îl am și, de vreme ce nu poți iubi un milion de lucruri, prefer să rămân doar la câteva. Puține și bune.

 

Din ultima etapă a procesului de simplificare a garderobei, care s-a întâmplat vara asta, am tras câteva concluzii esențiale, care ar putea fi de folos și altora în afară de mine:

 

Orice mai puțin de o dragoste extraordinară e o pierdere de bani și spațiu

Există un film din anii ’90 care-mi place mult – „Dream for an insomniac”, am scris de el aici – unde autoarea spunea că „Orice mai puțin de o dragoste extraordinară este pur și simplu pierdere de vreme”.  Mi-am dat seama, în anii care au trecut de la vizionare și până acum, că este cât se poate de valabilă și la haine. 

 

Făcând bilanțul dulapurilor, am realizat că piesele cele mai purtate, atemporale și „amortizate” (ca raport de preț versus purtări)  sunt cele pe care le-am iubit din prima. Amorurile arzătoare, idilele instantanee, pasiunile mistuitoare. Ce-am iubit din prima clipă, iubesc și acum, unele piese la 20 de ani distanță de achiziție. Ce a fost „așa și-așa” rămâne așa-și-așa, iar cu trecerea timpului indiferența se transformă în aversiune.

 

Da, aversiune, fiindcă îți dai seama că ți-ai blocat banii, energia și locul din dulap cu un lucru care nu a fost o achiziție bună.

 

Diferența dintre iubirile pasionale și impulsurile sau cumpărăturile compulsive este însă una fundamentală: nu poți avea zece iubiri arzătoare într-o lună. Piesele „de cursă lungă” sunt puține, le găsești rar și relația voastră e fundamentată pe sentimentul clar că acel obiect te definește. Un sacou în care ai putea trăi un an, o pereche de blugi care te fac să te uiți în oglindă și să te simți o divă, o poșetă pe care-ți vine s-o mângâi non-stop fiindcă pielea e perfectă. Genul ACESTA de iubiri.

 

Ca și la marile iubiri din viața reală, și la cele vestimentare se aplică un principiu simplu: trebuie să fii pe fază pentru ele. Altfel spus, când apare trenciul vieții tale, tu trebuie să fii pregătită, nu să ai încă 10 piese „așa și-așa” în dulap, pe care ți-ai dat toți banii. Am învățat asta „pe calea grea”: căutam puloverul roșu perfect și, în loc să am răbdare, am cumpărat 10 pulovere roșii mult mai puțin perfecte. Când l-am găsit pe cel care-mi plăcea, aveam deja o droaie de haine din categoria respectivă și mă durea deja buzunarul.

 

Uneori, există și a doua șansă, cu condiția să cauți și să fii tenace. În cazul meu, un sacou Balmain pe care l-am văzut în 2010 și m-a urmărit atât de mult încât l-am cumpărat, de pe Vestiaire Collective, în 2018. Am refuzat să cumpăr variante „așa și așa”, varianta inițială costa cât o garderobă întreagă, așa că am găsit alternative. L-am găsit „pre-owned” și intact, la un sfert din prețul inițial și de atunci îl port de nu mai pot.

 

Firește, asta nu înseamnă că trebuie să așteptați un obiect 10 ani, ci să fiți sigure ce vă reprezintă și ce nu. Iar când ceva este „very you” să vă dați voie să faceți o pasiune și să căutați obsesiv acel lucru până găsiți cea mai apropiată versiune a lui care să vă facă fericite. Da, aveți voie.

 

Mi-am dat seama că iubirile arzătoare sunt cele spre care întind mâna prima oară și care și-au amortizat banii de 100 de ori. Există atâtea variante, inclusiv  second-hand (sau pre-owned cum se numește acum), așa că nu mai avem scuza calității proaste sau a compromisurilor. Așa cum mi-a spus cândva un dandy parizian, celebrul Hugo Jacomet, trăim perioada istorică în care putem să fim îmbrăcați exact cum vrem noi, cu orice sumă – mare sau mică – pe care suntem dispuși s-o investim. Există o infinitate de variante, trebuie doar să știm cine suntem.

 

Hainele „care merg cu orice” nu merg de fapt cu nimic

Nu mă refer aici la hainele simple și ingenioase, basic, care se pot combina în fel și chip (am scris de ele AICI), acelea sunt baza unei garderobe deștepte. 

 

Nu, mă refer la acele piese pe care ni le „vindem” singure prin afirmații de tipul: „Nu sunt convinsă de ea, dar e o piesă pe care pot s-o folosesc în N combinații”. „Parcă nu vine perfect, cade cam ciudat aici, dar e o culoare așa frumoasă, o să se potrivească cu tot ce am în dulap”. Mama mea încerca să mă convingă de câte o piesă care ei îi plăcea și mie nu prin afirmația: „Asta te scoate din orice situație”. Tot ce am luat sub acest deziderat nu am purtat niciodată, nu m-a scos din nimic.

 

Mai degrabă m-au „scos” piesele mai atipice sau neconvenționale, dar care îmi plăcuseră atât de tare și mi se potriveau atât de bine (a se vedea punctul 1, cu iubirile), încât le-am purtat până s-au rupt. Cele „universale” și complet neconvingătoare au rămas în dulap și acolo au murit.

 

Dacă nu ești convinsă de un lucru și ai nevoie să-ți faci curaj să-l iei, dacă îți ignori intuiția fiindcă ți se spune că e un clasic sau dacă nu-ți place neaparat, dar ai citit undeva că e un MUST în garderobă… nu e ce trebuie. Fugi. E ca atunci când NU ești îndrăgostit de cineva, dar faci tot posibilul să-ți placă persoana. Că na, e băiat bun, ține la tine, e la locul lui, devreme-acasă, nu bea, nu fumează… De regulă, asemenea lucruri nu funcționează nici în viață, nici în garderobă.

 

Pantofii care sunt „aproape” mărimea ta nu vor deveni în mod miraculos mărimea ta

Dacă să zicem că la haine există o marjă de manevră – poți să mai slăbești sau să te mai îngrași – la pantofi chiar nu ai cum să fentezi fizica elementară. Un picior mai mare nu va intra într-un pantof prea mic și nici un pantof mare nu va fi comod la purtare, cu toate branțurile sau artificiile posibile.

 

La ordinea făcută în dressing vara asta am constatat că la categoria „Arhivă” nu prea am pantofi nepurtați pe motiv de „Nu-mi plac”, „N-am chef să-i port”, „Nu mă mai reprezintă”, ci majoritatea covârșitoare a pantofilor „de dat” din dulapul meu fac parte din categoria „Mărimi nepotrivite” sau calapoade  incomode din start.

 

Câteva exemple? O pereche de cizme superbe, cu jumătate de număr mai mici, în speranța că „se lasă sigur la mers”. Pantofi mai mici cu un număr sau mai mari cu un număr, sandale care mă strângeau pe gleznă dar pe care le-am luat fiindcă erau superbe, botine care erau parcă prea lărguțe, dar m-am gândit că pun o șosetă mai groasă și altele asemenea. Tocuri prea înalte sau într-o formă prea incomodă pentru tipul meu de picior, dar  prea frumoase ca să nu-mi vând iluzia unui miracol. 

 

Miracolul n-a venit niciodată.

 

Cizmele nu s-au lăsat, calapodul incomod nu a devenit comod, baretele care-mi strangulau circulația sângelui nu s-au lărgit ca prin minune. De cum le-am pus în dulap a devenit evident că nu avea să se întâmple asta. Și totuși, le-am luat ca și cum aș fi fost vrăjită, în ciuda oricărei logici. Motive se găsesc mereu: o super-ofertă, o reducere de neratat, sentimentul că aceia sunt pantofii vieții tale și nu-i vei mai găsi nicăieri altundeva. Sună cunoscut?

 

Chiar dacă or mai exista și excepții, în 99% dintre cazuri, pantofii care te bat în magazin te vor bate și acasă, sandalele în care abia pășești până la oglindă nu vor deveni mai comode odată ce le aduci acasă și nu există vreun procedeu sau vreun descântec care să facă un pantof care NU ți se potrivește să devină mărimea ta.

 

Toți avem pasiuni pentru diferite lucruri, dar viața e prea scurtă pentru pantofi care te strâng. Crede-mă.

 

Nu tot ce e scump merită banii

Poate sună a truism, dar nu-ți dai seama de asta până când nu înțelegi cum funcționează treaba cu „investiția” în modă. Dincolo de faptul că scriu de 10 ani despre business-ul din spatele modei, una dintre pasiunile mele este urmărirea prețurilor pe piața secundară, piața obiectelor pre-owned aparținând brandurilor mari și medii. Ce anume își păstrează valoarea și ce nu? Care sunt brandurile care trec testul timpului și care nu?

 

Chiar dacă nu cumperi o poșetă de designer sau o rochie cu semnătura unui brand celebru în ideea că o să le revinzi cândva, e interesant să vezi cum o poșetă care se vinde azi cu 3000 de euro ajunge pe piața de pre-owned – în stare bună, nu uzată – să se vândă cu două-trei sute de euro la 3-4 ani distanță. 

 

Urmăresc de curiozitate câteva branduri care și-au crescut progresiv prețurile în ultimii ani și realitatea e tristă: exact ca la mașini, din momentul în care ai ieșit pe ușa magazinului ai pierdut aproape jumătate din valoare. Cu trei excepții considerabile: Hermès (pe primul loc, de departe), Louis Vuitton și Chanel, și chiar și aici vorbim mai degrabă de accesorii (poșete, portofele, curele etc).

 

La haine, chiar și la brandurile mari prețurile scad vertiginos față de momentul cumpărării, indiferent cât de bine ar fi păstrate. Mai pe șleau, dacă poșetele se patinează cu timpul, hainele – chiar și cele de la marile case – se învechesc.

 

Mesajul meu NU e nicidecum că ar trebui să investești exclusiv în Hermès și Chanel, Doamne ferește, trăim totuși în viața reală. Ce vreau să spun este că multe obiecte scumpe din prezent nu sunt investiții, oricât ai vrea să ți le vinzi ca atare. Așadar, fie cumperi obiectul cu pricina fiindcă te vezi purtându-l pentru totdeauna sau pentru o bună parte din viață, fie renunți la a-ți vinde iluzia că ai făcut o „investiție”.

 

Investițiile nu atârnă în dulap decât atunci când sunt haine care te reprezintă, în care arăți superb și pe care le vei iubi și peste 20 de ani.

 

„Suntem prea săraci ca să cumpărăm rochii de seară”

Lăsând gluma și parafraza după „Suntem prea săraci să cumpărăm ieftin”, în ultima vreme am constatat un lucru: femeile se zgârcesc să cumpere o pereche de pantaloni mai scumpă pentru birou, un sacou pe care o să-l poarte ani buni de-acum încolo sau o rochie frumoasă de zi (că na, e de zi), în schimb orice rațiune se anulează în fața așa-numitelor „rochii de ocazie” sau piese pe care n-o să le poarte mai mult de o dată sau de două ori pe an.

 

O pereche de pantaloni de 200 de euro din stofă ni se par scumpi, deși cad impecabil și o să-i purtăm până se rup, un pulover de cașmir la aceiași bani e „prea mult, că doar nu e din aur”, în schimb n-avem nicio problemă să dăm dublu sau triplu pe o rochie de seară cu trenă și floricele brodate, pe care o purtăm la un singur eveniment, maximum două. Dacă nu cumva o singură dată toată viața, fiindcă apoi apare scuza că „Am fost așa și la nunta lui X, au venit aceiași oameni, nu pot să mă îmbrac la fel”. Și uite-așa mor în dulap zeci de rochii.

 

Am observat asta în nenumărate momente, ba chiar e un tipar care la noi, la români, este mai pronunțat ca la alte popoare. În fara faptului că românii iubesc chermezele și ocaziile de sărbătoare nu pot găsi altă explicație, nu sunt sociolog, dar cred că pentru binele nostru și al garderobelor noastre, ar trebui să facem exact invers.

 

Piesele care merită cu adevărat sunt cele pe care le porți CEL MAI MULT. Mai bine dai mai mulți bani pe un obiect de calitate pe care o să-l porți zi de zi decât pe ceva pentru o seară și trei poze pe Facebook. Indiferent că ești nașă, domnișoară de onoare, sora miresei sau mireasa însăși. La mirese mai pot face derogare, fiindcă acolo rațiunea se anulează în fața ideii de „cea mai frumoasă zi”, dar restul petrecăreților chiar nu au nicio scuză.

 

Mi se pare mult mai înțelept să cumperi o rochie de seară mai ieftină (există atâtea variante spectaculoase,  la prețuri decente, e o industrie înfloritoare) având în vedere că stai în ea o singură seară decât să faci rabat la calitatea lucrurilor pe care le porți zi de zi. În rochia de nașă stai cinci ore, o singură dată. Într-o cămașă de calitate, o pereche de pantaloni impecabili sau un palton bine-croit și călduros stai zilnic, ani de zile. Ce merită mai mult?

 

Fotografii: Unsplash

Pentru mai multe articole, povești și inspirații, mă puteți urmări pe paginile de INSTAGRAM și FACEBOOK



10 Comments

  • Ana-Maria spune:

    Folositor, iar comparatia Casual day by day cu o tinuta Glam este incredible de Adevarat dar parca tot una cu Flori am Vrea sa cumparam…Intradevar utile Sfaturi, Multumim Diana

  • danaz spune:

    Articolul asta a picat la fix. Tocmai sunt spre sfarsitul unei „curatenii” de-astea prin dulapuri. Am dat/cadorisit/aruncat plase intregi haine/carti/reviste/genti , duse la container spalate, calcate, miroseau foarte bine. Imi creste inima cand deschid dulapurile si le vad aerisite. Impreuna cu fii-mea am dat iama si in jucariile si plusurile ei. Ea este mult mai putin strangatoare decat mine.

  • Gabriela spune:

    Sunt curioasa daca stii pe cineva care si-a luat o rochie de mireasa ieftina 🙂 impresia mea e ca rochiile de mireasa sunt o cheltuiala mult prea mare pentru o singura purtare, dar, in acelasi timp, o rochie mai ieftina arata de obicei prost. Vad ca alternativa o rochie alba, dar cu design care nu e neaparat specific nuntilor si care ar putea fi purtata si la alte evenimente 🙂 Tu ce alternative ai vedea?

  • Mădălina spune:

    Buna, Diana,
    Ne poți spune și câteva nume de magazine Pre-owned?
    Mulțumesc.

  • Anna spune:

    Ce second hand-uri recomanzi?

  • Georgia spune:

    Buna ziua! Nu lasati aici niste site-uri/idei de unde cumparati acele haine fabuloase pre-owned? Multumesc.